Conform celor mai recente informații furnizate de Institutul Central de Cercetare pentru Epidemiologie, afiliat agenției federale Rospotrebnadzor, există în prezent 27 de regiuni rusești în faza de epidemie generalizată de HIV. Acest nivel critic este ratificat oficial atunci când rata de infecție depășește 1% printre femeile însărcinate monitorizate în sistemul public, precizează Euronews.
În regiunile industriale Kemerovo, Irkutsk și Sverdlovsk, cele mai dramatice evoluții au fost consemnate, iar transmiterea în comunitate a atins cote alarmante.
Chiar dacă în 2025 s-au înregistrat oficial 45.000 de noi cazuri de infecție, reprezentând o reducere de 13,4% față de anul anterior, profilul demografic indică o transformare radicală a paradigmei.
Citește și119.000 de femei vor fi screenate – Rogobete mulțumit la Cluj-Napoca
Profilul individului infectat a suferit o schimbare majoră: media vârstelor purtătorilor a crescut în ultimele 15 ani de la 32 la 44 de ani, iar aproximativ două treimi din noile cazuri de transmitere se produc în prezent prin contact heterosexual.
Severitatea situației este ratificată de datele privind mortalitatea. HIV s-a transformat în principalul factor de mortalitate în rândul forței de muncă ruse, iar 3% din bărbații cu vârste de la 40 la 49 de ani au fost deja diagnosticați ca pozitivi.
Vasili Akimkin, profesor și conducător al instituției specializate din Rospotrebnadzor, a semnalat că Rusia, împreună cu Ucraina și Macedonia de Nord, poartă cea mai mare rată de incidență a virusului, de 100.000 de persoane pe 100.000 de locuitori, pe tot continentul european, înregistrând anual între 30.000 și 34.000 de decesi legate de boală.
În același timp cu proliferarea în comunitate, rețeaua publică de sănătate din Rusia se confruntă cu o problemă serioasă: creșterea rapidă a transmiterilor intraspitalicești de HIV și hepatită C.
Datele colectate de portalul medical Medvestnik indică faptul că în anul precedent s-a raportat cea mai ridicată cifră de infecții legate de asistența medicală în ultimul deceniu și jumătate.
În anul 2025 au fost confirmate 8 focare majore în unități sanitare, însumând 104 pacienți infectați. În prezent, autoritățile desfășoară investigații extinse privind alte 11 focare suspecte, răspândite în zece regiuni.
Măsura de neglijenței prezentă în secțiile spitalicești se reflectă prin focare mari înregistrate în diferite regiuni ale țării.
În cadrul unui sanatoriu din Republica Kabardino-Balkaria, 82 de persoane s-au infectat în timpul tratamentului, dintre care 76 au fost diagnosticați cu hepatită C, iar 6 au suferit co-infecții simultane cu HIV.
În secțiunile de oncologie din Kamceatka și Buriatia, 147 și respectiv 42 de pacienți, deja fragili din cauza tratamentelor anticancer, au fost diagnosticați cu hepatită virală. În centrele de dializă din Samara și Kursk s-au înregistrat cazuri similare, iar la Moscova se investighează un focar cu 22 de contaminări.
În mod mai alarmant, pentru prima oară în ultimii șase ani, doi pacienți s-au contaminat cu HIV în urma unor transfuzii sanguine în care componentele nu au fost verificate corespunzător.
Specialiștii în epidemiologie consideră că factorul principal este deteriorarea protocolelor sanitare esențiale: reutilizarea cateterelor de unică folosință, folosirea aceluiași glucometru pe mai mulți pacienți fără dezinfectare și deficitul persistent al testării genetice avansate (ARN) în secțiile de hemodializă, hematologie sau transplant.
Controlul de sănătate al crizei este îngreunat de o diferență instituțională semnificativă între Rospotrebnadzor și Ministerul Sănătății de la Moscova.
În timp ce prima instituție înregistrează fiecare test de laborator pozitiv și indică peste 1,23 de milioane de persoane care trăiesc cu HIV în Rusia (equivalent la 0,8% din populație), registrele ministerului conțin doar pacienții înregistrati efectiv în ambulatorie, adică 846.500 de persoane.
Această discrepanță determină ca peste 385.000 de cetățeni, purtători compleți, să fie complet excluși din sistemul de monitorizare medicală.
Această lacună birocratică împiedică atingerea obiectivelor globale de sănătate publică. În contrast cu ținta internațională „95-95-95” susținută de Organizația Mondială a Sănătății, datele de la fața locului indică faptul că doar jumătate dintre persoanele seropozitive din Rusia au avut o încărcătură virală nedetectabilă în finalul anului 2025.
În contextul epidemiologic, se estimează că cel puțin 600.000 de indivizi contribuie activ la răspândirea virusului, în timp ce testările de masă, efectuate în mod rutinar, se îndreaptă necorespunzător către grupuri cu risc redus, ignorând populațiile vulnerabile.
În termenii medii, prognosticul este negativ; calculele matematice realizate de instituțiile de sănătate prevăd că în Rusia numărul persoanelor infectate cu HIV va ajunge la 1,47 de milioane până în 2030, iar decesul anual ar putea atinge 51.000 de persoane.
Criza sanitară este intensificată în mod direct de efectele conflictului militar din Ucraina și de izolația internațională a Moscovei.
Pe de o parte, bloggerii militari ruși, printre care Anastasia Kașevarova, au tras semnale de alarmă privind răspândirea necontrolată a HIV, a hepatitei și a tuberculozei în rândul trupelor de pe front, avertizând că militarii infectați care se întorc în permisii sau sunt demobilizați exportă aceste maladii în interiorul comunităților din Rusia.
În același timp, fondurile de război au exclus spitalele de resursele esențiale necesare pentru cumpărarea de echipamente sanitare de unică folosință și a terapiilor de ultimă generație.
Situația a devenit critică în regiunile ocupate din estul Ucrainei, unde pacienții seropozitivi au fost excluși din programele federale centralizate de distribuție a medicamentelor, primind adesea stocuri expirate.
Pe măsură ce marilor finanțatori și organizațiile internaționale care susțineau programele de prevenție s-au retras, sistemul se sprijină exclusiv pe bugete interne insuficiente.
Chiar dacă cheltuielile pentru îngrijirea acestei boli au excedat 279 de miliarde de ruble, proiectul bugetar al Federației ruse pentru anul 2027 prevede achiziția de medicamente antiretrovirale doar pentru 30.000 de pacienți noi, lăsând în consecință cel puțin 15.000 de cazuri noi anual neacoperite.
COMENTARII / 0