Aliment frecvent în România cu mercur: ce să verifici, nutriționiști

Accesibil, bogat în proteine și ușor de inclus în alimentație, tonul la conservă poate conține metilmercur, o substanță neurotoxică ale cărei riscuri sunt asociate în special expunerii excesive și repetate. Psihonutriționistul Gina Tăujan a explicat pentru Digi24.ro cum diferă nivelurile în funcție de specie și cine trebuie să acorde o atenție sporită alegerii produsului.

O dietă echilibrată nu se formează în jurul fricii de un ingredient, ci se bazează pe diversitate, regularitate și alegeri constante.

Care sunt avantajele asociate cu ingerarea tonului?

Citește șiRomânia atinge 85 centre pentru boli rare: noi certificate în orașe

Tonul constituie o sursă prețioasă de proteine complete, asigurând organismului toți aminoacizii esențiali necesari pentru funcționarea optimă. În funcție de specie și de metoda de conservare, acesta poate conține acizi grași Omega-3, vitamina B12, vitamina D, seleniu și fosfor. Alimentația cu ton poate sprijini menținerea masei musculare, funcționarea adecvată a sistemului nervos și sănătatea cardiovasculară.

În cazul tonului la conservă, este importantă și alegerea produsului: cel în saramură poate avea un conținut mai ridicat de sare, în timp ce tonul conservat în ulei are, de regulă, o valoare calorică mai mare.”, a explicat Gina Tăujan

Este mercur prezent în ton?

„Tonul poate conține metilmercur, un compus care se acumulează în organismele marine și este transmis de-a lungul lanțului trofic. Substanța provine atât din surse naturale, cât și din activități umane, iar microorganismele din mediul acvatic pot transforma mercurul în această formă.

Peștii de dimensiuni reduse adună, în mod obișnuit, cantități limitate. Această concentrație poate crește odată cu predarea lor de către organisme mai mari. Prin urmare, organismele cu vârstă lungă, situate în vârful lanțului trofic, inclusiv unele specii de ton, pot prezenta niveluri superioare de metilmercur.

Conținutul de mercur variază în funcție de specia de ton.

Nivelul de mercur diferă în funcție de specia aleasă. Tonul dungat conține, în general, o cantitate mai redusă decât tonul alb, în timp ce tonul obez se numără printre speciile care pot acumula concentrații mai ridicate. Prin urmare, nivelul de mercur nu este același pentru toate tipurile de ton.”, a adăugat psihonutriționistul 

Cât ton ar trebui să consumăm?

„Nu există o cantitate de ton potrivită tuturor. Porția și frecvența consumului trebuie stabilite în funcție de greutatea corporală, de specie și celelalte tipuri de pește incluse în alimentație.”

1,3 micrograme reprezintă aportul săptămânal tolerabil de metilmercur la nivel european, exprimat pentru fiecare kilogram de greutate corporală. În realitate, nu trebuie să facem din mesele zilnice un calcul continuu.

O soluție mai simplă este alegerea speciilor cu un conținut redus de mercur și menținerea unei alimentații variate.

a mai precizat psihonutriționistul

Care sunt consecințele unei expuneri excesive la mercur?

Metilmercurul este o substanță neurotoxică; dozele excesive pot perturba atât sistemul nervos central, cât și cel periferic. Riscurile sunt legate în special de expuneri repetate și de acumularea în organism, nu de un consum ocazional de ton în conservă.

Care sunt semnele principale

În cazul unei expuneri semnificative, pot apărea tremur, dureri de cap, probleme de memorie sau de somn, schimbări ale sensibilității și dificultăți de coordonare. Dacă o persoană consumă în mod regulat cantități mari de pește cu conținut ridicat de mercur și experimentează astfel de simptome, este recomandat să consulte un medic.

Aceste precauții nu înseamnă că tonul trebuie privit cu teamă. Consumul ocazional al unei cantități mai mari nu indică automat o intoxicație, fiind relevantă mai ales expunerea repetată, pe termen lung. Alternarea speciilor și includerea în alimentație a unor pești precum sardinele, somonul, păstrăvul sau heringul reprezintă una dintre cele mai simple măsuri de precauție.”, a adăugat specialistul

Ce categorii de persoane ar trebui să fie mai vigilente în legătură cu consumul de ton?

„Femeile însărcinate, cele care ar putea rămâne însărcinate, mamele care alăptează și copiii mici trebuie să fie mai atenți la specia aleasă și la cantitatea consumată.”

Sistemul nervos în fază de dezvoltare prezintă o sensibilitate crescută la efectele substanței metilmercuriu.

În timpul Sarcina nu este necesar să eliminăm peștele din dieta zilnică. Acest aliment oferă nutrienți esențiali atât pentru mamă, cât și pentru dezvoltarea copilului. Se recomandă să alegem în principal specii cu nivel scăzut de mercur și să le alternăm.

În cazul copiilor, porția și tipul de pește trebuie adaptate vârstei. Cantitățile sunt mai mici decât cele destinate unui adult, iar selectarea speciilor cu un conținut redus de mercur devine cu atât mai importantă.”, a conchis sursa Digi24.ro