Regiunea Orientului Mijlociu este cuprinsă de flăcări, iar consecințele se resimt la nivel global. Un conflict în desfășurare care redefinește raportul de forțe, perturbă puternic economia energetică și accentuează crizele deja existente. Pe fondul utilizării dronelor, blocării unor rute strategice și perspectivei unor noi scrutine, se ridică o întrebare esențială: care sunt soluțiile pentru a pune capăt acestei confruntări generalizate? În acest context, dialogul cu ambasadorul Hassan Abouyoub, un diplomat cu o vastă experiență, devine deosebit de relevant.
Hassan Abouyoub, ambasadorul Marocului, a fost primit înapoi cu bucurie la emisiunea Pașaport diplomatic de către Cristina Cileacu.
Un mesaj de mulțumire a fost adresat pentru invitație de către Hassan Abouyoub:
Citește șiAcademia de Științe din Kiev, lovită de drone rusești. Supraviețuitorii au sărit pe geamurile clădirii în flăcări
Hassan Abouyoub: Mulțumesc pentru invitație.
În urma conflictului din Iran, o întrebare esențială rămâne fără răspuns: Care sunt adevărații beneficiari ai acestui război? În acest context, declarațiile recente ale lui E.S Hassan Abouyoub, ambasadorul Marocului, au ridicat anumite speranțe.
„Dacă America va veni cu asta, războiul se va opri imediat”
a afirmat el.
În contextul evenimentelor din Orientul Mijlociu, interlocutorul nostru, Cristina Cileacu, l-a întrebat pe ambasador despre situația din regiune, solicitându-i o opinie în baza experienței sale diplomatice și nu în calitate de reprezentant al Marocului.
Cristina Cileacu a dorit să afle în mod special care sunt implicațiile și părțile care profită de conflictul din Iran, dacă există vreun avantaj pentru cineva în acest context.
Hassan Abouyoub a declarat că relația dintre țara sa și Iran este una de adversitate, fără niciun fel de legătură între ele, din cauza amenințărilor pe care Teheranul le reprezintă pentru securitatea și stabilitatea națională.
„Dacă America va veni cu asta, războiul se va opri imediat”
, însă a adăugat că este imposibil de prezis care va fi rezultatul acestui conflict, având în vedere numeroșii actori implicați și importanța economiei mondiale și a alegerilor americane.
În ceea ce privește libertatea de acțiune a președintelui american, Donald Trump, ambasadorul a opinat că aceasta este limitată și că obiectivele și argumentele se schimbă continuu.
În ceea ce privește noul echilibru de putere din regiune, ambasadorul a menționat că superputerea Americii este contestată de dezvoltarea și utilizarea dronelor de către Iran, care sunt capabile să provoace sisteme de apărare foarte costisitoare, precum sistemul Patriot.
În cele din urmă, Hassan Abouyoub a subliniat că protecția Strâmtorii Ormuz, o zonă de aproximativ 30 de kilometri lățime, dar cu o parte navigabilă de doar 10 kilometri, reprezintă o provocare majoră pentru administrația Trump, deoarece un dispozitiv mic, cum ar fi o dronă sau o mină, ar putea bloca canalul.
Globalizarea economică înregistrează pierderi semnificative, fiind puternic afectată în urma evenimentelor recente.
Într-un scenariu ipotetic, dacă Statele Unite decid să intervină pentru a pune capăt conflictului într-un viitor apropiat, se pune întrebarea dacă Iranul va continua să mențină această poziție de forță odată ce și-a dat seama de influența sa crescută.
Acest aspect nu constituie o surpriză pentru nimeni, potrivit declarațiilor, având în vedere impactul deja resimțit de toate părțile implicate, economie fiind unul dintre principalii actori, după cum s-a afirmat deja.
Hassan Abouyoub subliniază că obiectivul inițial al schimbării regimului din Iran nu a fost clar definit la începutul operațiunii, ci mai degrabă a apărut ulterior ca un scop. Schimbarea regimului reprezintă, fără îndoială, un obiectiv pentru Israel, însă pentru Trump, abordarea a fost una ezitantă. În prezent, devine evident că schimbarea regimului este o sarcină aproape imposibilă. Din acest motiv, administrația SUA probabil că nu are interesul de a continua această investiție masivă în capacitățile de apărare și de a distruge complet Iranul. Motivul este că distrugerea infrastructurii, a dispozitivelor de securitate și a serviciilor publice duce la crearea haosului. Însă, haosul nu face decât să dea naștere unui stat scăpat de sub control. În consecință, nu consider că acest scenariu este în interesul regiunii sau al vecinătății.
Într-un anumit context, discuția poate fi purtată chiar și cu Statele Unite ale Americii.
Hassan Abouyoub avertizează că scenariul în care Statele Unite se confruntă cu un stat în colaps este foarte posibil, ceea ce ar duce la instaurarea unui stat falimentar. Nu este de părere că Kurdistanul ar putea avea succes, având în vedere că rădăcinile Iranului și Kurdistanului sunt strâns legate, Regatul Mezilor fiind un exemplu clar. Istoria și limba, care are similarități cu persana, sunt aspecte care nu trebuie omise.
„Dacă America va veni cu asta, războiul se va opri imediat”
, afirmă el. Soluția, în opinia sa, este ca Statele Unite să propună un dialog, arătând că ar putea distruge complet țara, dar în schimb oferă o șansă de negociere. Iranul ar fi receptiv la un gest de bunăvoință, și anume reducerea sancțiunilor, care ar constitui un cadou. Fără o astfel de abordare, nu vede o altă soluție. Odată cu oprirea războiului, Iranul s-ar concentra din nou pe reconstrucția țării și reevaluarea strategiei sale geopolitice.
Se înregistrează schimbări în dinamica relațiilor dintre statele din regiunea Golfului și SUA, odată cu reevaluarea strategiei de abordare.
În urma unor posibile schimbări, interlocutorul meu a afirmat:
În regiune am văzut statele din Golf atacate și știm foarte bine relația bună dintre țările Golfului și Statele Unite.
Ulterior, a adăugat că după această situație în care statele Golfului au devenit ținte vulnerabile, se pune întrebarea dacă relația dintre acestea și Statele Unite va rămâne neschimbată. Alternativ, acestea ar putea să se reorienteze către o altă putere, precum China.
Hassan Abouyoub ridică o întrebare fundamentală, al cărei răspuns se dovedește a fi deosebit de complex. Războiul în curs a scos la iveală un dezechilibru major între masele critice ale țărilor vecine. Pentru a corecta dezechilibrul dintre Iran și vecinii săi, trebuie să se ia în considerare problema demografică. Populația Iranului, care numără 93 de milioane de locuitori, față de cea a străinilor asiatici, nu permite o distribuție echilibrată a puterii și influenței în regiune. Acest impediment major va afecta în mod semnificativ zona.
„Dacă America va veni cu asta, războiul se va opri imediat.”
În urma acestui război, este puțin probabil ca relația dintre Iran și Statele Unite să rămână neschimbată. Motivul este acela că tratatele de apărare reciprocă și asistență nu și-au dovedit eficiența. Drept urmare, țări precum Arabia Saudită au încheiat deja acorduri de securitate cu alte state, cum ar fi Pakistanul. Aceasta arată că noțiunile de securitate, protecție și suveranitate nu vor mai fi limitate exclusiv la Statele Unite. Mai mult, se estimează că impactul acestui război asupra politicii energetice va fi semnificativ, deoarece controlul producției de petrol reprezintă un avantaj strategic major, atât în raport cu China, cât și cu Rusia.
Între Trump și Xi, fie se va ajunge la o negociere, fie la o confruntare.
O discuție aprinsă are loc în jurul unei posibile întâlniri între Donald Trump și Xi Jinping la Beijing, la sfârșitul lunii martie sau începutul lunii aprilie.
Această întrevedere ridică întrebări cu privire la impactul său asupra Orientului Mijlociu, care se confruntă cu o perioadă de instabilitate, și a piețelor energetice, care au înregistrat deja scăderi.
Înapoi la China, pentru că vom avea la sfârșitul lunii martie, începutul lunii aprilie, vizita lui Donald Trump la Beijing. El se va întâlni cu Xi Jinping.
În acest context, se pune întrebarea dacă această întâlnire va reprezenta o negociere care va influența configurația globală sau va fi mai degrabă o demonstrare a puterii și influenței reciproce între Statele Unite și China.
Hassan Abouyoub consideră că viitoarea întâlnire la nivel înalt dintre China și SUA va reprezenta un punct de inflexiune pentru puterile axate pe eficiență. Într-adevăr, civilizația chineză este cunoscută pentru abordarea sa pragmatică, filozofia lui Confucius fiind încă foarte prezentă. De asemenea, pragmatismul american are o vechime legendară. Nu este însă clar dacă atât Trump, cât și liderul conglomeratului chinez sunt pregătiți să escaladeze situația, fie prin tarife, fie prin presiuni asupra Taiwanului. În opinia sa, Taiwanul acționează asemenea unui maestru al iluziilor care distrage atenția cu o mână, în timp ce execută o altă acțiune. Astfel, agenda Chinei a fost clar definită de Congresul Partidului Comunist Chinez atunci când a stabilit foaia de parcurs pentru 2050. Acest plan strategic ridică numeroase provocări nu numai pentru America, ci pentru întregul Occident, atât din punct de vedere al tehnologiei, cât și al guvernării. De asemenea, este necesar să se examineze conexiunile dintre China și America Latină, China și anumite țări africane pentru a înțelege că strategia Chinei este holistică și mai orientată către un nou concept de dominație. În acest context, modelul american este pus sub semnul întrebării. Acest lucru este valabil mai ales având în vedere restrângerea activității USAID și eliminarea sprijinului financiar pentru instituțiile multilaterale, ceea ce face ca America să piardă unul dintre instrumentele sale principale de influență la nivel global. Și
Hassan Abouyoub: Nu sunt sigur că atât Trump, cât și președintele conglomeratului chinez sunt gata, să zicem, să escaladeze orice, fie tarife, fie presiune asupra Taiwanului.
Hassan Abouyoub: Este exact Taiwan, pentru mine, în privința Chinei.
O declarație surprinzătoare a fost făcută de către Cristina Cileacu cu privire la o anumită influență.
O prezență diplomatică semnificativă este reprezentată de Hassan Abouyoub, a cărui influență se exercită într-un mod delicat.
Controlul conflictului din Iran este subiectul unor opinii divergente.
Cristina Cileacu a reluat discuția despre Iran și statele din Golf, concentrându-se asupra implicațiilor acestui conflict. S-a afirmat că acest război nu reflectă agenda lui Trump, ci mai degrabă interesele lui Netanyahu, având în vedere legăturile strânse dintre aceștia. De asemenea, au apărut speculații că Netanyahu ar fi avut un rol esențial în convingerea lui Trump de a iniția acest conflict. O întrebare rămâne nesoluționată: care va fi situația Israelului și a Acordurilor Abraham, facilitate de Trump la cererea lui Netanyahu, după încheierea acestui război?
Hassan Abouyoub subliniază că războiul actual nu poate fi atribuit exclusiv lui Netanyahu sau Trump, ci mai degrabă mișcării sioniste, care reprezintă principalii actori implicați.
Radicalizarea unei părți a opiniei publice, atât în America, cât și în Israel, a creat premisele pentru situația actuală.
Netanyahu a avut dintotdeauna o strategie clară de extindere a Israelului, după cum a declarat în repetate rânduri la ONU.
Această agendă însă nu reflectă neapărat interesele americane.
În opinia sa, pe termen lung, războiul va scoate la iveală deosebiri majore între obiectivele americane și provocările de securitate israeliene.
El consideră că această coaliție este sortită să se destrame rapid, mai ales dacă războiul se prelungește peste perioada obișnuită.
În altă ordine de idei, Acordurile Abraham se sprijină pe ipoteza existenței unui stat palestinian…
Confirmarea prezenței sale a fost făcută.
Cristina Cileacu a declarat că Cristina Cileacu va fi prezentă.
Acordurile Abraham se confruntă cu o situaţie incertă.
Hassan Abouyoub avertizează că dacă Netanyahu continuă politica sa actuală, va crea dificultăți celor care sunt membri, deoarece nu pot abandona Palestina. Această abordare îi face pe Netanyahu și Trump conștienți de faptul că nu pot ignora Palestina.
„Dacă America va veni cu asta, războiul se va opri imediat”
, însă această schimbare de opinie în rândul elitei americane nu este determinată doar de abordarea bipartizană.
În opinia sa, această tendință va pune sub semnul întrebării alegerile conducerii atât din America, cât și din Israel.
Toate celelalte conflicte sunt în umbră față de Iran.
În urma izbucnirii conflictului din Iran, atenția s-a deturnat de la situațiile din Gaza și Ucraina, care rămân nesoluționate.
Oare vor apărea repercusiuni ale războiului din Iran asupra acestor regiuni aflate deja în criză, și anume Gaza și Ucraina?
Hassan Abouyoub a exprimat opinii privind potențialele schimbări în sprijinul militar acordat Ucrainei, menționând că orice suplimentare a fondurilor pentru acest război ar anula complet orice plan al America.
Statele Unite nu posedă suficient material militar pentru a furniza Ucrainei, în cazul unei schimbări a strategiei de sprijin militar.
În plus, Ucraina a dezvoltat capacități, în special în domeniul tehnologiei dronelor, iar experiența din Iran a demonstrat eficiența dronelor iraniene susținute de tehnologii chineză și rusă, precum și complexitatea gestionării acestora.
Această situație impune America să acorde prioritate unei noi abordări a tehnologiei dronelor și să accelereze dezvoltarea acesteia.
Sunt foarte probabil ca America să fie inspirată de progresele Ucrainei în acest domeniu și să ia în considerare rezultatele obținute.
„Dacă America va veni cu asta, războiul se va opri imediat”
De asemenea, alegerile la jumătatea mandatului din SUA vor avea un impact semnificativ asupra Ucrainei și Orientului Mijlociu.
Hassan Abouyoub consideră că acest război se va încheia într-un mod sau altul, după care se va reveni la agenda tradițională, însă într-o situație dificilă pentru administrația Trump.
Nu există învingători într-un astfel de conflict Războiul se încheie fără vreun rezultat decisiv.
Încheierea acestui interviu ridică o reflexie pertinentă: rezultatul acestui conflict ar putea avea repercusiuni asupra întregii lumi.
Cristina Cileacu a adresat o ultimă remarcă, exprimându-și recunoștința pentru participarea la discuție, domnului ambasador.
Conversația a debutat cu o întrebare esențială, iar răspunsurile au oferit o perspectivă amplă asupra implicațiilor acestui război.
Un sentiment de recunoștință a fost exprimat de către Hassan Abouyoub atunci când a fost vorba despre aprecierea acordată pentru acest moment.
Cristina Cileacu: Mulțumesc pentru acest moment. Apreciez asta.
COMENTARII / 0