Amenințările lui Trump la adresa NATO dezvăluie un vid strategic față de Iran

Un anumit moment a scos în evidență lipsa unei abordări strategice a SUA față de Iran, iar acesta a fost chiar momentul în care Donald Trump a făcut o solicitare neobișnuită.
Sâmbătă, el a cerut Marea Britanie, China, Franța, Japonia și altor națiuni să asigure o escortă navală pentru navele petroliere care navighează prin strâmtoarea Ormuz, potrivit unei analize publicate în The Guardian.

Deși Casa Albă a inițiat un atac comun cu Israelul împotriva Iranului, se pare că nu a avut o înțelegere completă a consecințelor. Răspunsul Iranului a fost limitat la câteva opțiuni militare viabile, însă atacul asupra infrastructurii militare americane, a alíaților SUA și a navelor comerciale din regiunea Golfului a reprezentat o reacție previzibilă, în scopul de a impune costuri Occidentului.

Țara iraniană se pregătea de o perioadă prelungită de rezistență, având în vedere directivele lui Ali Khamenei, fostul lider suprem, care a subliniat importanța desemnării a patru niveluri de succesiune pentru a asigura continuitatea în cazul în care el și alți oficiali de rang înalt ar fi eliminați.

Citește șiPrințul Harry: Pierderea identității după ce a agățat uniforma în cui

De două săptămâni, conflictul aerian se desfășoară cu intenție clară, însă Statele Unite și-au îndreptat atenția în special asupra flotei iraniene și a infrastructurii de rachete.

Nu a fost suficient

pentru a înlătura pericolul asimetric care planează asupra navelor comerciale lipsite de protecție.
În urma incidentelor,

• șaizeci și șaisprezece

nu, șaisprezece nave au fost deja atacate, iar armatorii de petroliere se tem să traverseze strâmtoarea.

Donald Trump a făcut un apel către armatorii de nave petroliere în urmă cu zece zile, îndemnându-i să dea dovadă de îndrăzneală și să navigheze prin strâmtoarea în cauză, în ciuda aparentei reticențe a Marinei SUA de a lua această măsură.
Analiștii militari au remarcat că Statele Unite se abțin de la a lua această acțiune deoarece grupul de luptă al portavionului Abraham Lincoln poate rămâne la o distanță de 200 km de coasta Omanului și poate efectua lovituri împotriva Iranului cu un nivel minim de risc, după cum a explicat Matthew Savill, cercetător la Royal United Services Institute.

Chris Wright, în funcția de secretar al Energiei al SUA, a făcut o declarație anterior, sugerând că marina militară americană ar putea oferi escortă pentru petroliere după efectuarea unor noi atacuri aeriene, posibil până la sfârșitul lunii actuale.

În mod teoretic, arsenalul Iranei include mai multe mijloace pentru efectuarea unor atacuri limitate, 5.000 de mine marine fiind parte a capacităților sale, alături de dronele de luptă și de ambarcațiunile rapide puse la dispoziție de către Garda Revoluționară Islamică.
Deși s-a vehiculat în repetate rânduri în presa din SUA că aceste mine marine ar fi fost deja poziționate, nu există confirmări că ele ar fi fost realmente amplasate până în prezent.

În ciuda învățămintelor din conflictul din Ucraina, se pare că Iranul obține rezultate remarcabile prin utilizarea dronelor maritime în atacuri.
Iranul a înregistrat succese notabile cu acest tip de armament, după cum reiese din incidentul recent în care o dronă a lovit nava „Mayuree Naree”, aparținând Thailandei, săptămâna trecută.

Donald Trump, președintele SUA cunoscut pentru accentul pus pe forța militară, nu a arătat un interes deosebit în a coopera cu alte națiuni, cu excepția Israelului – și niciuna dintre acestea nu a fost dispusă să participe la un conflict împotriva Iranului. În consecință, pregătirile maritime ale partenerilor SUA în perioada premergătoare războiului au fost inexistente.
Nici Marea Britanie, nici Franța, nici China și nici Japonia nu au avut nave de luptă pregătite pentru a assume roluri de escortă.

Operațiunile de escortă viabile ar necesita un număr considerabil de distrugătoare, anume opt până la zece, afirmă Richard Meade, redactor-șef al publicației Lloyd’s List.
În ciuda acestui număr substanțial, protecția oferită ar fi limitată la un număr mic de nave, anume cinci până la zece, care ar tranzita la intervale de zi și jumătate.
Această soluție ar acoperi în jur de 10% din fluxul de mărfuri maritime înregistrat înainte de război.

În paralel, cererea de sprijin lansată de Trump a fost primită cu oarecare reținere.
Japonia a menționat că nu a fost încă abordată oficial de către SUA cu privire la această solicitare, având în vedere implicațiile juridice complexe ale desfășurărilor militare internaționale.

Nu a existat o solicitare oficială din partea SUA

către Japonia.
Între timp, China nu a dat niciun răspuns la apel, ceea ce ar putea determina Trump să amâne vizita planificată la Beijing pentru sfârșitul lunii.

Președintele SUA a făcut o declarație surprinzătoare într-un interviu acordat în weekend, sugerând că țările membre NATO au o responsabilitate să se implice.

„Acum vom vedea dacă ne vor ajuta”

, a afirmat el în Financial Times, lansând o avertizare cu privire la viitorul alianței în cazul în care nu se vor implica.
Această declarație a avut loc în ciuda faptului că NATO se concentrează exclusiv pe Europa și America de Nord.
De asemenea, SUA au transmis un mesaj insistent de peste un an, îndemnând Europa să acorde prioritate apărării propriului continent în detrimentul altor regiuni, precum Orientul Mijlociu, Indo-Pacific sau altele.
Potrivit președintelui, în cazul în care NATO nu va primi sprijinul necesar, alianța va avea „un viitor foarte sumbru”.

În estul Mediteranei, flota franceză a fost consolidată cu opt nave militare, însă Franța a subliniat că nu intenționează să își îndrepte atenția către Strâmtoarea Ormuz până la finalizarea luptelelor intense. Între timp, Regatul Unit s-a confruntat cu provocări în ceea ce privește pregătirea unui distrugător și a recurs la o soluție de urgență, rechemând nava HMS Dragon din docul uscat cu destinația Cipru.

Regatul Unit a suportat critici pentru lipsa de previziune în ceea ce privește necesitatea prezenței unei nave militare în zonă, tocmai atunci când Statele Unite ale Americii desfășurau două grupuri de luptă echipate cu portavioane. Marina Regală era însă axată pe desfășurarea portavionului Prince of Wales în regiunea Atlanticului de Nord pe parcursul acestui an, drept parte a unei misiuni de asigurare a protecției în zona Arcticii, o misiune pentru care Trump a solicitat sprijin atunci când a încercat să obțină controlul asupra Groenlandei.

Donald Trump a adresat critici aliaților săi din SUA cu privire la coaliția internațională care are ca obiectiv asigurarea securității în Strâmtoarea Ormuz, afirmând:

„De 40 de ani noi vă protejăm”

În contextul discuțiilor despre prezența navală în Strâmtoarea Ormuz, șefa guvernului eston, Kaja Kallas, a declarat că Uniunea Europeană nu are motivația necesară pentru a-și extinde actuala misiune navală în această regiune.
În legătură cu NATO, Kallas a oferit detalii suplimentare privind poziția alianței.