În 1917, în timp ce trupele canadiene luptau la Vimy Ridge, în nordul Franței, locotenentul Leslie Miller a adunat ghinde de pe câmpul de luptă și le-a dus acasă, în Ontario. Puieții din stejarii rezultați au fost trimiși înapoi în Franța aproximativ un secol mai târziu și au devenit o legătură vie între cele două țări. Prim-ministrul canadian Mark Carney a povestit această întâmplare la Strasbourg, săptămâna trecută, în fața Parlamentului European, propunând o alianță care depășea cu mult comerțul și cuprindea apărarea, energia, mineralele critice și inteligența artificială, scrie The Atlantic.
Dincolo de Trump: Pregătiri pentru o Americă mai previzibilă și mai departe
Prezentarea a reprezentat un pas al unei schimbări mai largi în desfășurare între partenerii Americii. De mult timp, planul aliaților SUA era să aștepte finalizarea mandatului președintelui Trump. În prezent, mulți se pregătesc pentru o realitate în care Statele Unite nu vor mai fi esentiale – nu doar în perioada președinției lui Trump, ci și ulterior, indiferent de cine va ocupa Casa Albă. Aceștia dezvoltă capacități militare, diversifică comerțul, lansează noi industrii interne și consolidează legături care diminuă dependența de Washington.
Citește șiArmata SUA ar putea lansa „mama tuturor bombelor” în eventuale atacuri viitoare asupra Iranului
Aceasta nu este o revoltă coordonată împotriva Americii sau o întoarcere generală către China. Majoritatea partenerilor americani văd Washingtonul ca pe un partener esențial și nu au încredere deplină în Beijing. Însă națiunile care au fost cândva ferm în orbita americană ajung la concluzia că nu se pot baza pe SUA pentru a oferi aceeași conducere, aceleași piețe, tehnologie și protecție militară pe care le-au avut timp de decenii. Și acest lucru, spun oficialii străini, este adevărat indiferent cine câștigă președinția în 2028.
Această transformare ar putea reprezenta cea mai importantă contribuție la politica externă a lui Trump. De la începutul primului său mandat, el a solicitat ca partenerii să dobândească mai multă autonomie. În al doilea mandat, Trump a intensificat trecerea către o lume în care puterea americană este mai puțin centrală, oferind Chinei un spațiu de manevră mai extins. Beijingul va profita dacă Europa, Canada, Japonia și Coreea de Sud dev
Schimbările sunt deja vizibile, inclusiv în creșterea cheltuielilor europene pentru apărare, extinderea comercială a Canadei față de China și eforturile Japoniei de a deveni un furnizor mai mare de arme. Luate împreună, aceste tendințe indică o reorganizare a sistemului internațional care se extinde mult dincolo de Trump. „Trump a adus cu el un cutremur, dar am fi nechibzuiți să nu ne pregătim pentru replici”, a spus un înalt oficial european pentru sursa citată. „Adevărul este că ne vom pregăti pentru eșec dacă presupunem că totul va reveni la cum era după ce Trump părăsește funcția. Lumea se schimbă și putem vedea foarte clar acum că și America se schimbă.”
Această credință schimbă calculul guvernelor care, de-a lungul decadelor, și-au structurat politicile de securitate și de economie în funcție de Statelor Unite. Ceea ce anterior era perceput ca o acoperire instituțională până la alegerile din
Consecințele implicării lui J.D. Vance și noul acord protecționist din Washington.
Katherine Tai, reprezentanta comercială a SUA în administrația Biden, a afirmat că ea și alți oficiali de rang înalt au fost trimiși într-un „turneu al scuzelor” după primul mandat al lui Trump pentru a-și convinge aliații că America pe care o cunoșteau se întorsese și că președintele Biden era dedicat protejării relațiilor. (Referința era o amintire a „turneului scuzelor” din epoca lui Barack Obama, așa cum l-au numit unii mai târziu când a călătorit prin lume după ce a preluat mandatul pentru a-și cere scuze pentru acțiunile americane din trecut, intervențiile militare și deciziile de politică externă.) Dar mesajul s-a disipat în următorii ani pe fondul diviziunii politice din SUA, își amintește Tai. Diplomații străini i-au transmis ei și altor oficiali de rang înalt din rândul administrației Biden nervozitatea „că ceea ce sperați că era o aberație se va întoarce de fapt”, a spus ea. Odată cu al doilea mandat al lui Trump, „totul este mai exagerat decât chiar și în prima administrație”, a subliniat Tai. „Insultele sunt mai jignitoare, injuriile fac să curgă mai multă sângerare, iar instinctul meu este că nu există o a doua oară când America să declare că s-a întors”.
Indiferent dacă următorul președinte va fi democrat sau republican, aliații văd motive de îngrijorare. Oficiali din țări din întreaga lume au afirmat pentru The Atlantic că sunt îngrijorați că viziunea vicepreședintelui Vance despre o Americă mai puțin intervenționistă ar putea deveni o doctrină conservatoare durabilă. „Teama noastră reală este că după Trump va veni J.D. Vance, iar el a precizat clar că nu este prieten cu Europa”, a spus un oficial european de rang înalt. Alții văd apelurile din partea Socialiștilor Democrați din America de a „retrage finanțarea Departamentului de Război” ca o dovadă că scepticismul cu privire la rolul global tradițional al Americii nu se mai limitează la o singură parte a spectrului politic. Democrații progresiști adoptă, de asemenea, instrumente promovate de Trump, inclusiv anumite tarife vamale și alte măsuri protecționiste. Ca președinte, Biden a păstrat majoritatea tarifelor vamale impuse de Trump în timpul primului său mandat, chiar dacă mantra sa „America s-a întors” a încercat să-i asigure pe aliați că încă au sprijinul SUA. O resetare dramatică a relațiilor SUA cu aliații pare inevitabilă.
Mai mulți democrați moderați se orientează către o abordare externă ce se apropie de conceptul „America First”, exprimând un scepticism tot mai puternic față de intervenții străine și un accent pe nevoile interne. Reprezentantul Ro Khanna, progresist și posibil candidat la președinție în 2028, a afirmat că Statele Unite necesită o strategie economică concentrată pe reconstrucția bazei de producție americană printr-o bancă de investiții industriale, pe extinderea școlilor profesionale și pe sprijinirea comunităților lipsă de resurse. El a subliniat că ar fi o eroare ca aliații să ignore SUA ca partener în perioada post‑Trump. În plus, el susține menținerea piețelor externe deschise și utilizarea tarifelor în mod selectiv.
Cazul Canadei: De la cel mai apropiat aliat, la parteneriate cu Beijingul și UE
Washington și Ottawa au fost parteneri de nădejde pentru decenii, chiar dacă disputele comerciale erau frecvente. În ciuda acestor tensiuni, forțele armate s-au coordonat, serviciile de informații s-au colaborat strâns, iar economiile lor s-au legat profund. Recent, Trump a susținut că Canada ar fi în avantaj dacă ar fi integrată în Statele Unite, amenințând în același timp cu tarife vamale. În luna precedentă, administrația sa a impus un tarif de 50% asupra unor produse canadiene, evaluat la aproximativ 20 de miliarde de dolari.
Carney, care a cerut ca ceea ce el numește „puteri de mijloc”, cum ar fi Canada, să devină mai autonome, a reacționat în consecință. În ianuarie, a călătorit la Beijing – prima vizită a unui prim-ministru canadian din 2017 – și a anunțat un nou parteneriat strategic axat pe comerț, energie și agricultură. Ulterior, Canada a asigurat acces reînnoit la piața chineză pentru rapiță, fructe de mare și carne de vită și și-a stabilit obiectivul de a crește exporturile către China cu 50% până în 2030. Canada a devenit, de asemenea, prima țară non-europeană care a participat la noul program de finanțare a apărării al Uniunii Europene, Acțiunea de Securitate pentru Europa, oferind companiilor canadiene acces la contracte de apărare europene și aprofundând legăturile militare.
La începutul acestei luni, UE a propus ca Canada să devină primul său „membru asociat”, un statut care ar reflecta apropierea relației și ar oferi Ottawa – precum și, poate, altor națiuni – o alternativă la SUA și China. Trump a observat legăturile lor tot mai strânse, dar într-un mod pe care ni-l putem imagina că Carney l-ar putea percepe ca o formă de respect. Președintele le-a declarat recent reporterilor: „Mulți oameni spun: Cine e cel mai greu de gestionat? Este China, domnule? Este China? Este Vietnamul? Am spus: Nu, de fapt, este Canada. Canada s-a simțit încurajată.”
Rearanjarea axei asiatice și dilema exercițiilor militare
Decizia americană de a se retrage din alianțele sale a creat oportunități pentru China, în special în regiunea Pacificului. SUA are puțini aliați mai puternici decât Australia, care, în timpul administrației Biden, a fost de acord cu SUA și Regatul Unit pentru a primi o aprovizionare cu tehnologie de submarine cu propulsie nucleară. Însă China este cel mai mare partener comercial al Australiei, iar Guvernul australian a încercat să își consolideze relația cu Beijingul și în alte domenii, inclusiv în domeniul energiei și al climei. „Statele Unite – nu din întâmplare sau din circumstanțe, ci intenționat – au devenit un aliat mai puțin de încredere”, a declarat fostul prim-ministru australian Malcolm Turnbull jurnalistului David Frum într-un interviu recent. „Aliații tradiționali ai Americii trebuie să se protejeze”.
În același timp, Japonia a relaxat restricțiile sale privind exportul de armament. De la sfârșitul Al Doilea Război Mondial, țara a rămas în mare parte departe de piețele internaționale de armament, iar această modificare a atras atenția statelor din întreaga lume, care au depins mult timp de vânzările de arme din Statele Unite. În același timp, Coreea de Sud, un rival de lungă durată al Japoniei, s-a apropiat de aceasta, confruntându-se simultan cu o China puternică și cu imprevizibilitatea administrației Trump.
Imprevizibilitatea a fost ilustrată de exercițiile anuale comune dintre SUA și Coreea de Sud, denumite Scutul Libertății Ulchi, un nume care onorează un general coreean din secolul al VII-le
Forțele americane și sud-coreene, precum și cele din alte țări, erau confuze cu privire la cum și dacă să continue exercițiile. În cele din urmă, au continuat, dar la o scară mult mai mică, programul de 11 zile fiind redus la cinci, iar activitățile majore de antrenament pe teren fiind reduse. „A fost o adevărată harababură”, a spus un oficial american pentru The Atlantic în timp ce lucrurile se desfășurau. Între timp, președintele sud-coreean Lee Jae Myung a acționat agresiv pentru a aprofunda legăturile cu Beijingul. Vizita sa de stat din ianuarie în China a inclus un summit cu Xi și un forum de afaceri la care au participat aproximativ 600 de lideri de afaceri coreeni și chinezi. Paisprezece memorandumuri au fost semnate în timpul vizitei. Având în vedere că Seulul este de partea lui Trump, acesta ar putea fi doar începutul.
Beijing oferă o oportunitate, însă presupune un cost pe termen lung pentru economia SUA.
Specialiștii au subliniat că, deși aceste state nu vor să permită colaborarea cu China, Beijingul rămâne în continuare în avantaj. Fiecare armament dezvoltat de aliații curenți ai Statelor Unite în mod independent, fiecare lanț de aprovizionare pe care îl diversifică și fiecare parteneriat nou pe care îl stabilește, reprezintă pentru Beijing o nouă șansă – o perspectivă recunoscută și de aliații lui Trump.
„Trebuie să ne asigurăm că Beijingul nu profită de situație pe termen scurt”,
a subliniat Richard Grenell, care a ocupat diverse pozi
Anul trecut, liderii europeni au călătorit la Beijing cu plângeri majore legate de creșterea producției industriale a Chinei, accesul limitat al acesteia la piețele sale și dezechilibrul comercial masiv. Însă summitul a reafirmat, de asemenea, dorința colectivă a națiunilor europene de a se implica mai profund în Beijing, în ciuda slăbiciunilor evidente ale Guvernului chinez ca alternativă potențială la Statele Unite ca superputere globală. Apetitul lor pentru apropiere reflectă evoluția opiniilor publice din întreaga lume. Anul acesta, un sondaj realizat de Pew Research Center în 36 de țări a constatat că, pentru prima dată, China a fost percepută mai pozitiv decât SUA în majoritatea țărilor chestionate. În Canada, 44% dintre respondenți și-au exprimat o opinie favorabilă asupra Chinei, comparativ cu 33% pentru Statele Unite. China a depășit, de asemenea, SUA în ceea ce privește favorabilitatea generală în mai multe țări europene.
The Atlantic a adresat întrebarea lui William Taylor, care a ocupat de două ori funcția de șef al ambasadei SUA în Ucraina, dacă europenii simt că pot obține doar timp până la plecarea lui Trump din funcție în 2029, când probabil se vor produce schimbări.
„Nu sunt siguri că situația se va schimba”, a răspuns Taylor.
Washingtonul se confruntă cu un impact economic major din cauza acestor schimbări. Războaiele comerciale cu partenerii săi cresc cheltuielile consumatorilor americani. Companiile de apărare din Statele Unite ar putea pierde, în final, cota de piață, pe măsură ce aliații își consolidează industriile proprii și achiziționează tot mai mult între ei. Cu cât țările își diversifică lanțurile de aprovizionare și relațiile comerciale, cu atât influența Washingtonului scade.
„Vechea noastră relație de integrare constantă cu Statele Unite s-a încheiat”, a spus Carney, la câteva săptămâni după ce a preluat mandatul anul trecut.
Carney a subliniat că, deși această situație este o tragedie, reprezintă și realitatea actuală. Potențialul cel mai semnificativ al lui Trump în al doilea său mandat ar putea fi faptul că aliații Americii planifică să depășească limitele impuse de această nouă realitate.
COMENTARII / 0