Donald Trump a încercat să-și consolideze poziția pe scena internațională în această săptămână, pornind de la discursul său de impact la Adunarea Generală a ONU și continuând cu summitul la Casa Albă, unde a întâlnit Xi Jinping, conform Reuters.
Însă agitația diplomatică a lui Trump nu a reușit să risipească impresia multor analiști că acesta este un președinte copleșit de probleme atât pe plan intern, cât și pe plan extern. Printre acestea se numără extinderea conflictului cu Iranul, care a determinat creșterea prețurilor la benzină în SUA și a prăbușit cota sa de popularitate, în timp ce relațiile sale cu aliații se înrăutățesc și provocarea din partea Chinei în domeniul inteligenței artificiale se intensifică.Odată cu expunerea limitelor puterii sale, Trump a început să se confrunte cu rezistență din partea liderilor mondiali pe teme care variază de la criza din Orientul Mijlociu până la războiul Rusiei în Ucraina, lăsând impresia unei agende de politică externă care a ajuns într-un impas. Acest lucru survine în contextul în care Partidul Republican al lui Trump se confruntă cu alegerile de la jumătatea mandatului din noiembrie, care l-ar putea constrânge și mai mult din punct de vedere politic.
Chiar și așa, discursul lui Trump de marți în fața Națiunilor Unite a fost o reamintire clară a modului în care, de la revenirea sa la Casa Albă anul trecut, el a zguduit ordinea globală bazată pe reguli pe care Washingtonul a ajutat să o creeze din cenușa celui de-Al Doilea Război Mondial.Aflat la tribuna unei organizații mondiale dedicate menținerii păcii, el a lansat o nouă amenințare de a „anihila” Iranul dacă acesta nu va accepta un acord, și-a apărat abordarea coercitivă față de Venezuela, membră a OPEC, afirmând că „câștigătorului îi revine prada”, și a dat de înțeles că s-ar putea să nu fi terminat de mobilizat armata SUA pentru a-și atinge obiectivele internaționale.
Citește șiTrump spune că noua sa purtătoare de cuvânt ar trebui să îşi „reconsidere” viitorul în această funcţie. Gafele făcute de Katie Zacharia
Chiar și cu această poziție vehementă, întâlnirea dintre Trump și Xi de joi l-a pus pe președintele american în fața unui omolog chinez care părea să dețină o poziție dominantă, monitorizând o creș
Concluziile modeste ale întâlnirii de top cu Xi.
Acest cadru a însoțit vizita de stat a lui Xi, marcată de opulență și ceremonii, dar lipsită de conținut real, în ciuda unor teme tensionate precum inteligența artificială, comerțul, Taiwanul și Iranul. Cel mai concret rezultat pare să fi fost o prelungire de două luni a armistițiului comercial dintre cele două economii majore ale lumii, care avea să scadă inițial în noiembrie.
În timp ce Trump a arătat doar un interes redus pentru a expune posibilele disensiuni dintre cele două puteri, mass-media de stat chineză a raportat că, în spatele ușilor închise, Xi l-a încurajat să se opună independenței Taiwanului. Insula, guvernată democratic și revendicată de China, continuă să fie cel mai disputat subiect în relațiile dintre Washington și Beijing.
Trump a manifestat o atitudine apparent pașnică, în opoziție cu abordarea sa anterioară, dominată de tarife, care a fost atenuată de Beijing prin controlul asupra mineralelor rare – o materie primă esențială pentru industria tehnologică și cea auto, pe care Beijingul a arătat că poate reține ca măsură de represalii.
„Trump se vede pe sine ducându-ne înapoi într-o lume în care dreptul
În răspuns la întrebările agenției Reuters, un reprezentant al Casei Albe a negat posibilitatea ca politica externă a lui Trump să fi ajuns într-un impas și a subliniat că pronunțările sale la ONU
„au evidențiat diversele sale succese în promovarea intereselor SUA în întreaga lume”
au subliniat realizările sale în susținerea intereselor americane la nivel global, inclusiv blocarea eforturilor Iranului de a dezvolta o armă nucleară. Teheranul a susținut în mod constant că programul său nuclear are scopuri pașnice.
Războiul cu Iranul se confruntă cu un impas.
În timp ce săptămâna plină de întâlniri diplomatice a lui Trump se desfășura, se pregătea războiul cu Iranul, inițiat alături de Israel pe 28 februarie.
Durata sa a depășit aproape șapte luni, provocând tulburări în livrarea globală de energie și se extinde în alte state din zona regională – cel mai recent în Yemen și în calea maritimă a Mării Roșii.
Iran a păstrat o atitudine provocatoare, chiar și după ce a suferit atacuri economice și militare, devenind astfel cea mai grea problemă de politică externă a celui de-al doilea mandat al lui Trump. În discursul său la ONU, Trump a susținut acțiunea împotriva Iranului și a afirmat:
„America s-a întors”, mai puternică ca niciodată.
Totuși, după prime realizări în politica externă, cum ar fi încheierea focului în Gaza și capturarea liderului Venezuelei, bilanțul celui de-al doilea mandat al lui Trump se conturează tot mai mult prin impasuri.
Din cauza faptului că conflictul cu Iranul este extrem de nepopular și fragmentizează susținătorii lui Trump, acesta ar putea suporta consecințe la alegerile din mijlocul mandatului, când dominația Republican Party în Congres este amenințată.
Liderii mondiali se pregătesc aparent pentru un moment în care puterea președintelui SUA ar putea începe să se reducă după alegerile din mijlocul mandatului, având mai puțin de doi ani și jumătate până la finalul mandatului.
Majoritatea aliaților europeni și asiatici au respins deja solicitările lui Trump de asistență în conflictul cu Iran, pe care acesta l-a declanșat fără să le consulte.
În cadrul întâlnirii ONU din acest an, unii aliați ai Statelor Unite au concentrat atenția asupra lui Trump, deși în mare parte nu l-au menționat explicit.
Președintele Franței, Emmanuel Macron, a subliniat pericolul unei
„reveniri la legea junglei”
pe plan mondial, susținând că statele se află în fața unei bifurcații: o realitate dominată de forță și forțare versus o
„societ
Într-o mustrare la adresa lui Trump, președintele brazilian Luiz Inacio Lula da Silva a condamnat amestecul străin în alegerile din octombrie din țara sa și a insistat că „nu avem nevoie de portavioane care să patruleze în apele noastre, ci de cooperare pentru a opri fluxul de arme și bani care alimentează criminalitatea”.
Un oficial al Casei Albe, care a vorbit sub condiția anonimatului, a declarat că lui Trump „nu îi pasă de pozele de fațadă, ci de rezultate” și că declarațiile publice ale unor lideri nu corespundeau cu ceea ce i-au spus președintelui în privat.
Lupta împotriva lui Trump
Un alt indiciu al scăderii influenței sale
În ciuda elogioanelor lui Trump pentru un pact cu Danemarca și Groenlanda care prevede extinderea prezenței militare a Statelor Unite pe vasta insulă arctică, el nu a îndeplinit cererea inițială de a „deține” teritoriul și nu a susținut amenințarea de a-l prelua prin forță, dacă va fi necesar, de la un alt membru al NATO.
„Acum un an, puține țări îndrăzneau să-l contrazică pe Trump”
Ian Bremmer, președintele Eurasia Group, a postat pe X.
„Acum, Canada, Europa, China, Iranul, Rusia și alte țări sunt toate mai dispune să spună «nu».”
Într-un anumit interval, chiar Trump părea să se întrebe câtă putere internațională deținea de fapt.
În declarația sa, a adresat liderilor internaționali dorința de a numi IA „superinteligență”.
„Să vedem dacă am vreo putere”, a spus el. „Poate că am, poate că nu. Vom afla destul de curând.”
COMENTARII / 0