Ursula von der Leyen dispune încă trei ani pentru a-și întări performanța în funcția de președinte al Comisiei Europene. În rândul temelor ce o vor provoca în menținerea coeziunii blocului european se conturează: reînvierea industriei europene, relațiile cu Statele Unite și China, politica de mediu, apărarea continentului, sprijinul acordat Ucrainei, extinderea Uniunii Europene și viitorul buget comunitar, conform unei analize publicate de Politico.
În ultimele trei ani ale celui de-al doilea mandat, Ursula von der Leyen ajunge în faza crucială a activității sale în Bruxelles. După aproape un deceniu de conducere a Comisiei Europene, deciziile adoptate în anii ce urmează vor avea o influență majoră asupra evaluării bilanțului său.
Primul mandat al lui von der Leyen a fost definit de o succesiune de crize: de la pandemia de COVID-19 și invazia rusă în Ucraina, la criza energetică și conflictul din Gaza. În același timp, Uniunea Europeană se confruntă cu presiuni tot mai mari din partea China și a Statelor Unite, precum și cu schimbări politice interne care ar putea rescrie echilibrul de putere în bloc.
Citește șiGeorge Simion la Turda: „Unul câte unul, vor să ne bage la închisoare că vrea poporul să facă o schimbare”
În Bruxelles, consiliul președintelui Comisiei dezvoltă discursul de Stare a Uniunii, programat pentru 16 septembrie, în care von der Leyen își va prezenta prioritățile pentru anii rămași din mandat.
„Discursurile sunt importante. Dar acțiunile sunt cele care creează o moștenire”
a spus Martin Hojsík, vicepreședinte al Parlamentului European din cadrul grupului Renew Europe.
Victor Negrescu, vicepreședinte al Parlamentului European din grupul Socialiștilor și Democraților, afirmă că realitatea mandatului se va evalua prin realizările palpabile obținute până în 2029.
„Europa a devenit mai vulnerabilă din punct de vedere economic, competitivitatea rămâne o provocare majoră, inegalitățile sociale și regionale persistă, iar prea des Comisia sa a reacționat la crize în loc să le anticipeze”, a declarat Negrescu.
Acestea sunt cele șase provocări ce ar putea defini ultimii ani ai mandatului Ursulei von der Leyen.
1. Îmbunătățirea activității economice și a sectorului industrial european
O dintre cele mai mari provocări constă în încetarea scăderii competitivității economice a Europa și în păstrarea unei baze industriale solide.
La solicitarea lui von der Leyen, fostul premier italian și fost președinte al Băncii Centrale Europene Mario Draghi a elaborat un raport privind competitivitatea UE. Documentul a avertizat că Europa riscă să rămână în urma Statelor Unite și Chinei dacă nu accelerează investițiile.
Conform estimărilor lui Draghi, Uniunea Europeană ar trebui să investească anual în jur de 800 de miliarde de euro pentru a contracara scăderea productivității și a încetinirii creșterii economice.
firmele din Europa se confruntă cu costuri energetice înalte, piețe de capital disomogene, reglementări complicate și o rivalitate din ce în ce mai intensă provenită din afara blocului comunitar.
O provocare semnificativă constă în legătura cu China. Firmele europene se bazează pe piața și lanțurile de aprovizionare din China, iar subvențiile oferite de Beijing au facilitat creșterea unei forțe industriale care depășește necesarul intern.
Producția chineză de vehicule electrice, baterii, panouri solare și oțel exercită presiune asupra fabricatorilor europeni, în timp ce controlul Beijingului asupra unor minerale esențiale constituie o vulnerabilitate pentru sectorul de înaltă tehnologie și tranziția energetică.
„Status quo‑ul este mult prea înclinat în favoarea Chinei și nu poate dura”.
Un reprezentant al Comisiei Europene a spus că această situație nu va rezista.
Bruxelles caută să stabilească un compromis între păstrarea accesului la piața chineză și asigurarea protecției pentru producătorii europeni. Comisia examinează opțiuni suplimentare de apărare comercială și strategii pentru diminuarea dependențelor strategice.
2. Legătura cu administrația Trump și susținerea normelor europene
În contextul relațiilor cu Statele Unite, se ridică un alt test semnificativ. În prezent, Comisia Europeană introduce norme mai riguroase pentru companiile tehnologice majore, prin cadrul legislativ al piețelor și serviciilor digitale. Penalitățile aplicate gigantului Apple, Meta și Google au generat deja reacții aspre în Washington.
Planurile europene de restricționare a accesului copiilor cu vârsta sub 13 la platformele sociale ar putea, de asemenea, să intensifice conflictele cu administrația Trump.
Bruxelles trebuie să identifice o cale de a-și susține normele din domeniul concurenței, protecției datelor și securității online, astfel încât fiecare hotărâre legislativă să nu provoace un nou conflict transatlantic.
„Nu ne-am permite să le spunem Statelor Unite cum să reglementeze pe teritoriul lor suveran. Și acesta este exact lucrul echitabil și coerent pe care îl solicităm în schimb”, a declarat un oficial al Comisiei.
3. Politica climatică, de la ambiție la presiunea politică
Pactul Verde European a reprezentat una dintre inițiativele centrale ale primului mandat al lui von der Leyen. În prezent, însă, Comisia se confruntă cu presiuni pentru a diminua impactul reglementărilor de mediu asupra activității economice.
Bruxellesul a fost pus în poziția de a simplifica sau a amâna anumite măsuri, ca urmare a protestelor fermierilor și a presiunilor industriei.
În același timp, valurile de căldură, incendiile de vegetație și alte
Pentru a atinge scopurile de diminuare a emisiilor, Von der Leyen trebuie să stabilească un echilibru între consecințele sociale și economice ale tranziției verzi.
„Unele politici de mediu au fost adoptate fără a se ține seama de aspectele sociale”, a declarat Marie Toussaint, europarlamentară franceză din partea Verzilor.
Policile climatice trebuie să ia în calcul cheltuielile pe care le suportă cetățenii, inclusiv greutățile cu care se confruntă casele care nu mai pot face față facturilor mari la energie.
4. Protecția Europei și sprijinul acordat Ucrainei
Protecția la nivel european s-a transformat într-una dintre cele mai importante obiective ale Uniunii Europene. și discuția despre
„autonomia strategică”
a cedat loc întrebărilor precise referitoare la armele, sectorul de apărare și abilitatea continentului european de a se proteja.
UE își amplifică bugetul pentru forțele armate, favorizează achizițiile comune și vizează extinderea industriei de apărare prin inițiative precum programul SAFE, al cărui cost este de 150 de miliarde de euro.
Diferențe semnificative persistă între statele membre în legătură cu volumul cheltuielilor și cu modul în care ar trebui alocate fondurile.
von der Leyen se confruntă cu o provocare sporită, cauzată de incertitudinile referitoare la angajamentul administrației Trump față de NATO.
președinta Comisiei trebuie să se asigure că Ucraina beneficiază de ajutor financiar și militar și că poate intra într-o posibilă negociere de pace cu Rusia dintr-o poziție cât mai puternică.
„Știm exact cum să vorbim cu rușii. Presiune, fără compromisuri și numai dintr-o poziție de forță”
Margus Tsahkna, ministrul estonian de Externe, a declarat.
Complicația rezidă în transformările politice interne ale UE. În anumite state, guverne mai alineate cu interesele Rusiei au preluat autoritatea, iar alegerile programate pentru 2027, inclusiv cele din Franța și Italia, ar putea reconfigura și mai mult echilibrul politic european.
5. Uniunea Europeană se extinde
Ucraina, Republica Moldova și țările din Balcanii de Vest s-au îndreptat spre Uniunea Europeană, însă automat sprijinul politic pentru extindere nu garantează că statele membre sunt dispuse să accepte noi membri în Uniune.
Este necesar ca candidații să progreseze în reformele legate de statul de drept, de lupta împotriva corupției și de sistemului judiciar.
Statele membre actuale se îngrijorează de cheltuielile asociate unei Uniuni extinse, de necesarul suplimentar de finanțare și de provocările instituționale ale unui bloc ce depășește 30 de membri.
von der Leyen consideră că obiectivul principal este să asigure continuitatea unui proces de aderare credibil.
„Merităm să ne aflăm într-o poziție mult mai avansată decât cea în care ne aflăm în prezent”, a declarat ministrul de Externe al Macedoniei de Nord, Timco Mucunski, referindu-se la procesul de aderare al țării sale. „A spune că am fost tratați nedrept este o subestimare”, a adăugat el.
6. Asigurarea finanțării pentru toate prioritățile
În final, numeroase dintre scopurile Comisiei se vor baza pe viitorul bugetului pe termen lung al UE.
Comisia a prezentat un plan de finanțare de aproape 2.000 de miliarde de euro pentru intervalul 2028–2034, însă statele membre au opinii variate privind modul de alocare a fondurilor.
Denumiți „Prieteni ai coeziunii”, acest grup, în care se înscriu Italia, Grecia, Polonia și Spania, solicită păstrarea unor fonduri solide pentru politica de coeziune și Politica Agricolă Comună.
În contrast, state precum Germania, Suedia, Danemarca și Țările de Jos susțin diminuarea cheltuielilor clasice și canalizarea resurselor către sectoare precum inovarea, apărarea și consolidarea industriei europene.
Într-un cadru în care conflictul bugetar se va suprapune cu un program politic complex, Franța, Italia, Spania și Polonia aparțin națiunilor ce vor desfășura alegeri în 2027.
Cadrul Financiar Multianual, cunoscut oficial ca noul buget european, va intra în vigoare la 1 ianuarie 2028, ceea ce implică necesitatea unui acord stabilit înainte ca alegerile naționale să preia controlul agendei politice.
„În ceea ce privește negocierile privind CFM, etapele finale ale negocierilor sunt întotdeauna dificile, dar întotdeauna se ajunge la un acord”, a declarat reprezentantul Comisiei.
Ursula von der Leyen, în următorii trei ani, va determina dacă angajamentele prestate la începutul celui de-al doilea mandat pot deveni realizări palpabile. Performanțele economiei europene, securitatea, situația din Ucraina, schimbările climatice, extinderea Uniunii și fondurile necesare pentru aceste inițiative vor influența în mod semnificativ aprecierea deceniului său în funcția de președinte al Comisiei Europene.
COMENTARII / 0