Uniunea Europeană a lansat recent cea mai recentă strategie dedicată Arctica. Aceasta reprezintă a cincea inițiativă a blocului începând din 2008 și prima care a ajuns la publicare în 2021, la câteva luni înainte ca Rusia să declanșeze invazia de amploare asupra Ucrainei. Acest eveniment a perturbat guvernanța în regiunea polară. Activitatea Consiliului Arctic, în care Rusia este unul dintre cei opt membri, a fost întreruptă la scurt timp după începutul invaziei. Conform The Conversation, Consiliul reprezintă principalul forum de cooperare din zonă.
Din 2022, riscul de securitate susținut de Rusia în Arctica a crescut. În acea perioadă, Rusia a desfășurat activități hibride, incluzând operațiuni de dezinformare și bruiaj al semnalelor GPS, precum și atacuri asupra conductelor și cablurilor submarine.
Strategia recentă a UE include patru priorități:
Citește șiMexicul animă Ziua Morților cu paradă din filmul James Bond
Prioritățile menționate se aliniază în mare parte cu strategia precedentă din 2021, în care dimensiunile geopolitice erau deja mai accentuate decât în anii precedenți. Totuși, există câteva modificări semnificative.
Se constată o securitate sporită, în timp ce acțiunile climatice se reduc.
O analiză a volumului de cuvinte evidențiază cât de profund a afectat deteriorarea contextului de cooperare poziția UE în raport cu regiunea. În cea mai recentă actualizare, termenul „securitate” apare de 52 ori, în contrast cu 23 apariții în 2021. În schimb, expresia „schimbările climatice” este menționată doar de 14 ori în noua strategie, comparativ cu 30 de ori în versiunea anterioară.
Această schimbare de focus spre securitate marchează o tendință larg răspândită în Arctica de la 2022. Un indiciu concret este organizarea, în 2024, a unei conferințe anuale dedicate securității arctice, unde se analizează evoluțiile de securitate ale zonei. În plus, securitatea joacă un rol semnificativ în planurile naționale recente privind Arctica, printre care se numără cele ale Franței, Italiei, Germaniei și Suediei.
Schimbările climatice nu lipsesc complet din cea mai recentă strategie arctică a UE, iar blocul și-a reafirmat în document angajamentul de a le combate. Însă, în timp ce anterior schimbările climatice constituiau piatra de temelie a angajamentului UE în Arctica, acum acestea sunt prezentate prin prisma securității. Schimbările climatice sunt identificate ca „amplificând riscurile de securitate” și ca o „amenințare definitorie” de care locuitorii Arcticii trebuie să fie „protejați”.
Securitatea constituie fundamentul pentru toate cele patru direcții ale noii strategii. În plus, comunitățile din Arctica primesc o atenție semnificativ mai intensă decât în documentele anterioare.
În ciuda faptului că accentul pe includerea populațiilor indigene a crescut, Consiliul Saami a exprimat anterior îngrijorări privind amestecul dintre comunitățile indigene și cele locale. Această combinație, potrivit autorităților, compromite drepturile unice și interesele distincte ale grupurilor indigene, inclusiv poporul Sámi.
O „vecinătate nordică”
O altă schimbare esențială în noua strategie arctică a UE este introducerea conceptului de „vecinătate nordică”. Denumirea sugerează similitudini cu Politica Europeană de Vecinătate a UE, lansată în 2004 pentru a promova relații mai strânse cu vecinii săi din est și sud. Totuși, nu este clar ce formă exactă va lua această vecinătate nordică.
„Vecinătatea nordică” nu este prezentată ca o nouă instituție multilaterală. În schimb, ea a fost propusă ca un cadru politic care să permită proiecte de cooperare și integrare între UE și parteneri „cu viziuni similare”, precum Groenlanda, Norvegia, Islanda, Canada și Regatul Unit.
Excluderea Rusiei din acest nou cadru politic semnalează o schimbare a modului în care UE percepe Arctica. În 2000, implicarea timpurie a UE în regiune a fost motivată de dorința de a extinde integrarea europeană spre est și spre nord. Arctica constituia, de asemenea, o zonă în care colaborarea cu Rusia era viabilă, în ciuda disputelor existente în alte domenii.
Conceptul de vecinătate nordică indică o schimbare a focalizării geografice către Groenlanda și, în general, spre vestul și nordul Atlanticului. Totuși, deși SUA rămâne încă în rândul posibilelor membri ai acestei vecinătăți, participarea sa este supusă unor condiții implicite.
Potrivit noii strategii, o colaborare cu SUA trebuie să fie „previzibil” și să se fundamenteze pe „interese și valori comune”. Aceasta evocă tonul adoptat în politicile anterioare privind Rusia.
Ce tip de autoritate reprezintă UE?
Poate că cea mai mare schimbare din noua strategie constă în afirmația documentului că cooperarea multilaterală „nu mai poate fi singura bază a abordării UE privind Arctica”.
Acest fapt implică două consecințe. În primul rând, multilateralismul nu mai reprezintă principala modalitate de cooperare în Arctica. În al doilea rând, postura geopolitică a UE se transformă, trecând de la a fi lider și simbol al multilateralismului la o altă categorie de influență.
Noua strategie evidențiază importanța resurselor materiale și a rețelelor de infrastructură UE ca condiții esențiale pentru securitate. Printre aspectele abordate se găsesc, de asemenea, referiri la creșterea capacității Europei de a produce nave spărgătoare de gheață.
Noua strategie arctică a UE semnalează o schimbare amplă în mentalitatea geopolitică europeană. Schimbările climatice și multilateralismul au fost eclipsate de preocupările legate de securitate, ca urmare a peisajului geopolitic fragmentat din Arctica.
În ciuda altor factori, la final, schimbările climatice și temerile sociale vor rămâne principalele preocupări ale locuitorilor din Arctica, iar UE nu trebuie să le ignore.
COMENTARII / 0