Antisepticele din spitale favorizează creșterea bacteriilor rezistente

Un compus antiseptic frecvent utilizat în spitale pentru igiena pielii pacienților se poate menține pe multiple suprafețe perioade îndelungate de timp, favorizând astfel dezvoltarea unor...

Un compus antiseptic frecvent utilizat în spitale pentru igiena pielii pacienților se poate menține pe multiple suprafețe perioade îndelungate de timp, favorizând astfel dezvoltarea unor tulpini bacteriene tolerante la acest compus sau chiar rezistente la efectele sale.
Aceste rezultate surprinzătoare au fost publicate recent în prestigioasa revistă Environmental Science & Technology și au fost preluate de site-ul de știri Live Science.

Apa oxigenată și alcoolul sunt exemple de substanțe chimice care se numără printre antiseptice. Acestea au capacitatea de a combate bacteriile, însă atunci când acestea dezvoltă o anumită toleranță, pot rezista la anumite concentrații ale acestor substanțe.
În mod normal, produsele de curățenie conțin concentrații mari de antiseptice, care sunt letale pentru bacterii.

„Rezistenţa” este mai problematică pentru că odată dobândită le permite bacteriilor să prolifereze chiar şi atunci când sunt expuse unei concentraţii de antiseptice care în mod obişnuit le-ar ucide.

Citește șiUn nou studiu explorează graniţa dintre somn şi starea de veghe pentru a încerca să explice experienţele extracorporale

Acest fenomen permite bacteriilor să supraviețuiască chiar și în prezența unor concentrații care în mod obișnuit ar fi fatale pentru ele.

Procesul de schimbare a materialului genetic și emergența capacității de rezistență în cadrul bacteriilor reprezintă un fenomen îngrijorător. Cercetătorii au observat că anumite mecanisme de transfer al informației genetice pot juca un rol crucial în dezvoltarea acestei caracteristici. Schimbul de ADN între bacterii favorizează astfel apariția unor tulpini rezistente și tolerante la anumite substanțe. Acest fenomen are loc în spitale, unde suprafețele contaminate cu antiseptice pot accentua riscul de apariție a unor bacterii cu proprietăți de rezistență și toleranță la astfel de substanțe, potrivit unui studiu recent.

Rezultatele unui studiu recent scot în evidență faptul că bacteriile, pe măsură ce devin mai rezistente la urmele de substanțe antiseptice, ar putea să realizeze un schimb de fragmente de ADN între ele. Acest schimb de fragmente de ADN ar putea să le permită să devină mai rezistente și la antibiotice, acele medicamente create special pentru a combate infecțiile bacteriene.

Noi descoperiri se alătură unei serii tot mai ample de investigații care identifică factorii de stres necunoscuți din mediu, susceptibili să stimuleze dezvoltarea acestor gene de toleranță și rezistență la bacterii.

Problema rezistenței antimicrobiene are multiple surse, potrivit Erica Hartmann, autoarea principală a studiului și profesor de inginerie civilă și de mediu la Şcoala de Inginerie şi Ştiinţe Aplicate McCormick din Northwestern, Illinois.

„Rezistenţa antimicrobiană provine din multe locuri diferite”

și a adăugat că utilizarea responsabilă a substanțelor chimice în agricultură și alte medii este esențială pentru combaterea problemei.

„Pentru a aborda cu adevărat problema, avem nevoie de administrare antimicrobiană, utilizare responsabilă în agricultură şi trebuie să ne gândim şi la utilizarea responsabilă a substanţelor chimice în alte medii”

,
a declarat ea pentru Live Science.

Utilizarea eficientă a substanțelor cu proprietăți antimicrobiene presupune administrarea controlată a acestora, inclusiv a antibioticelor și a antisepticelor, cu scopul de a evita favorizarea dezvoltării unor bacterii rezistente și tolerante.

Într-un spital situat în Illinois, au fost detectate bacterii cu caracteristici alarmante. Aceste microorganisme au fost identificate în cadrul unei investigații recente.

Cercetătorii au efectuat un studiu în care au investigat prezența bacteriilor rezistente la clorhexidină, un compus chimic des utilizat pentru pregătirea pielii pacienților în vederea intervențiilor chirurgicale sau a introducerii unui cateter. Această substanță este aplicată în mod obișnuit pe pielea pacienților.
Studiul a avut loc într-o unitate de terapie intensivă dintr-un centru medical situat în Illinois, unde echipa condusă de Hartmann a căutat aceste bacterii cu toleranță la clorhexidină.

Studiul din 2018 a implicat colectarea a 219 de probe de pe diverse suprafețe, printre care paturi, butoane de apel, pervazuri, tastaturi, întrerupătoare și chiuvete, situate în șase locații din jurul secției de terapie intensivă.
Analiza a arătat că spațiile erau relativ curate; cu toate acestea, cercetătorii au izolat în jur de 1.400 de bacterii, constatând că 36% dintre acestea manifestau o anumită rezistență la clorhexidină.

Suprafețele pe care au rămas reziduuri de antiseptice pentru o perioadă de 24 de ore au fost analizate într-un studiu recent. Acestea pot crea un mediu favorabil pentru dezvoltarea bacteriilor. Cercetătorii au descoperit că

„Reziduurile de antiseptice pot persista pe suprafețe pentru o perioadă considerabilă”

, lucru ce ar putea duce la apariția unor bacterii tolerante și rezistente. Acest fenomen a fost observat și raportat de experți în domeniu.

Reziduurile de antiseptice de pe suprafețele din laborator au fost investigate de cercetători, care au aplicat clorhexidină pe diverse materiale uzuale, precum plastic, metal și laminat.

  • Au evaluat apoi durata pentru care antisepticul a rămas activ pe aceste suprafețe.
  • Curățarea cu apă și alți agenți chimici a fost efectuată ulterior.

Rezultatele au arătat că urmele de antiseptic au continuat să persiste pe suprafețe pentru o perioadă de cel puțin 24 de ore după procesul de curățare.

Condițiile în care urmele de substanțe chimice rămân pe suprafețe sunt inadecvate pentru eliminarea bacteriilor.
Însă expunerea la concentrații subletale ale acestor substanțe în medii specifice declanșează mecanisme de avertizare.
În astfel de situații, bacteriile care posedă gene de rezistență sunt avantajate și reușesc să supraviețuiască.

Aceste bacterii tolerante le depășesc pe cele vulnerabile

și, drept urmare, se proliferează rapid.
În timp ce bacteriile fără aceste gene sunt defavorizate, cele cu gene de toleranță câștigă teren.

Cea mai nefastă situație posibilă este atunci când bacteriile se adaptează în aşa fel încât să poată suporta efectele unei anumite substanțe chimice fără să le mai afecteze, devenind astfel complet rezistente la acțiunea ei.

În mediul spitalicesc, suprafețele contaminate pot reprezenta un mediu propice pentru dezvoltarea bacteriilor. Potrivit unui studiu recent, aceste „puncte fierbinți” din spitale favorizează răspândirea rapidă a microorganismelor.

„Puncte fierbinți” în spitale și răspândirea bacteriilor

este o problemă care a fost evidențiată în cercetarea științifică.

Clorhexidină a fost găsită a fi ineficientă împotriva bacteriilor în toate secțiile spitalului, chiar și atunci când a fost utilizată exclusiv pe pielea pacienților.
De fapt, bacteriile rezistente au fost identificate în număr mare în zone precum chiuvetele, care reprezintă un mediu propice pentru dezvoltarea lor, fiind considerate „puncte fierbinți” pentru proliferarea acestor microorganisme.

În ultimele decenii, cercetătorii care investighează rezistența antimicrobiană au manifestat un interes deosebit pentru chiuvetele de spital, considerate un mediu propice pentru dezvoltarea toleranței și rezistenței bacteriene la agenții antiseptici.

Nu există date originale care să poată fi preluate direct.

Acest mediu a fost identificat ca fiind unul dintre punctele cheie în studierea modului în care bacteriile devin tolerante și rezistente la substanțe antiseptice.

Se pare că chiuvetele au capacitatea de a diseminează bacteriile prin intermediul aerosolilor sau a unor particule infime de apă care au capacitatea de a pluti în aer. În momentul în care apa curge din robinet, aceasta intră în contact cu apa acumulată la scurgere și proiectează particule în aer.

Nu există informații direct citate

În urma cercetărilor efectuate, s-a observat prezența tulpinilor bacteriene tolerante la antiseptice pe pervazurile ferestrelor și pe uşi, ceea ce sugerează că acestea au fost transportate prin intermediul aerului.

Procesul de transfer genetic și pericolul de dezvoltare a rezistenței la antibiotice au fost semnalate într-un context îngrijorător.

Se observă că anumite bacterii care dezvoltă rezistență la antiseptice conțin o structură genetică circulară plasmidă care facilitează schimbul de material genetic între bacterii și care, pe lângă clorhexidină, ar putea conferi rezistență și la anumite antibiotice, precum carbapenemele, considerate soluții terapeutice de ultimă linie. Procesul de transfer genetic prin care bacteriile dobândesc proprietăți de rezistență la agenți antimicrobieni este unul cunoscut și poate să implice bacterii aparținând unor specii complet diferite.

Danna Gifford, lector în rezistență antimicrobiană la Universitatea din Manchester, Marea Britanie, subliniază importanța deosebită a acestei descoperiri. Ea afirmă că

„este chiar foarte important”

și că această constatare indică o posibilă accelerare a rezistenței la antibiotice chiar și fără utilizarea antibioticelor, ci doar prin expunerea la antiseptice. Această idee este susținută de faptul că expunerea la antiseptice ar putea conduce la dezvoltarea de bacterii tolerante și rezistente.

Abordarea prudentă a utilizării clorhexidinei este chestionabilă, potrivit lui Gifford, care a menționat că restricționarea acestui antiseptic în mediile cu risc sporit, precum unitățile de terapie intensivă, în absența unor dovezi clinice solide, i-ar putea expune pe pacienții vulnerabili la infecții. Împreună cu alte studii recente, această cercetare recomandă o atitudine prudentă în ceea ce privește folosirea antisepticelor, după cum afirmă Hartmann și Gifford.

„Nu cred că acest lucru ar susţine o abordare cu adevărat conservatoare”

a declarat Gifford, adăugând că această limitare ar putea avea consecințe nefaste.

Studiul avertizează asupra necesității unei abordări prudente în ceea ce privește utilizarea antisepticelor în spitale. Utilizarea excesivă sau inadecvată a acestor substanțe poate avea consecințe nedorite.

Pentru o înțelegere mai completă a modului în care reziduurile de antiseptice influențează bacteriile, autorii studiului consideră că este necesară efectuarea de cercetări suplimentare.
Aceste investigații ar trebui să verifice dacă efectele observate pot fi replicate și în alte contexte, precum mediul domestic sau clinicile veterinare.

Studii suplimentare ar trebui să analizeze dacă aceste efecte pot fi observate şi în alte medii – de exemplu, acasă sau în clinicile veterinare – pentru a înţelege mai bine cum aceste reziduuri antiseptice afectează bacteriile

, au concluzionat cercetătorii.

Utilizarea judicioasă a antisepticelor este crucială, după cum subliniază experții.
În opinia lui Gifford, restricționarea antisepticelor la situațiile cu adevărat critice ar putea fi o abordare viabilă, care „probabil merită mai multe investigaţii”.
În ceea ce priveşte curăţenia de zi cu zi, Hartmann remarcă faptul că metodele tradiționale sunt adesea suficiente,
adăugând că „săpunul simplu şi apa sunt mai mult decât suficiente pentru curăţenie şi igienă”, ceea ce ar putea constitui un context propice pentru reducerea utilizării antisepticelor.

Un viitor îngrijorător se conturează în domeniul tratamentului infecțiilor, avertizează experții.
Penuria de antibiotice eficiente devine o problemă stringentă, după cum susține ea:

„rămânem fără antibiotice care funcţionează eficient”

.
De asemenea, adaugă că următorii pași sunt cruciali pentru prevenirea unei crize majore în medicină.

„Nu am ajuns încă pe deplin acolo, dar dacă nu intervenim (…) acum, vom ajunge în viitor într-o situaţie în care nu vom putea face lucruri simple, cum ar fi tratarea infecţiilor dentare sau efectuarea de intervenţii chirurgicale, deoarece nu le putem administra pacienţilor antibiotice”

.

COMENTARII / 0