Un melc de mare cât un bob de orez a fost desemnat „Nevertebratul anului 2026″.
Conform publicației My Modern Met, victoria subliniază o adaptare biologică rar întâlnită în regnul animal.
În competiție a triumfat Costasiella kuroshimae, depășind alți nouă participanți neobișnuiți. În poziția a doua a urmat un bondar provenit din Patagonia, iar pe locul trei a fost un crab-potcoavă. Această a treia ediție a concursului, care se desfășoară anual, solicită cititorilor să selecteze un favorit dintr-o listă scurtă de zece specii de nevertebrate. În acest an, victoriei i-a fost atribuită un melc marin fără cochilie, atât de mic încât ar putea să se piardă ușor printre alge.
1993, cercetătorii au catalogat specia în apropiere de Kuroshima, din arhipelagul japonez Ryukyu. Astăzi, aceasta se găsește și în apele tropicale din jurul Filipinelor și Indoneziei. Melcul-frunză aparține Sacoglossa, un grup de moluște mici care se hrănesc exclusiv cu alge. Structuri ramificate numite cerata acoperă spatele, conferindu-i silueta unei frunze verzi și facilitând respirația.
Caracteristica care îl diferențiază cu adevărat este modul în care procesează alimentul. În loc să elimine complet algele ingerate, C. kuroshimae păstrează o porțiune din cloroplastele acestora, componentele cheie ale fotosintezei. Această metodă este denumită kleptoplastie. Prin aceasta, melcul poate exploata temporar energia luminoasă, folosind un mecanism celular preluat direct de la planta consumată.
Aceeași adaptare îi dă și culoarea verde intensă, aproape imposibil de deosebit de vegetația din jur. Sub microscop, însă, ceratele delicate și țesuturile neobișnuite dezvăluie un animal minuscul. Are una dintre cele mai ciudate strategii de supraviețuire din natură.
COMENTARII / 0