Arheologii descoperă o biserică veche din piatră posibil construită de Mircea cel Bătrân în Râmnicu Vâlcea

Recent, într-o locație considerată de istorici ca fiind probabil o curte domnească, arheologii au făcut o descoperire remarcabilă sub o biserică din centrul Râmnicu Vâlcea. Fundația unei biserici vechi, posibil construită în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân și poate chiar ridicată de acesta, a fost găsită. Această informație a fost transmisă de Agerpres.

În urma unui proiect de consolidare și restaurare finanțat prin fonduri europene, Ion Tuţulescu și Carol Terteci, doi arheologi, au investigat un lăcaș de cult existent, cunoscut sub numele de Buna Vestire, care este considerat un monument istoric de importanță națională, datând din secolul al XVIII-lea.
Cercetarea a pornit de la o tradiție care sugerează că edificiul actual ar fi fost construit pe rămășițele unei construcții mult mai vechi, despre care se crede că ar fi fost ridicată de Mircea cel Bătrân.

Continuarea articolului este prezentată în cele ce urmează.

Citește șiCapsulă a timpului ascunsă 100+ ani găsită în Turnul Sfatului din Sibiu

Investigațiile arheologice au revelat, în fapt, structurile a două edificii religioase extrem de vechi.
Acestea au fost descoperite în urma săpăturilor efectuate recent.

Descoperirea unei biserici vechi de piatră în centrul orașului Râmnicu Vâlcea a scos la iveală detalii istorice remarcabile.

„Actuala biserică a fost ridicată în anul 1747, în timpul păstoririi episcopului Climent”

, însă unii istorici consideră că aceasta a fost construită pe ruinele unei biserici ridicate de Mircea cel Bătrân – în timp ce alte surse sugerează că ar putea fi o ctitorie a lui Mircea Ciobanul sau Mircea voievod, fiul lui Mihnea cel Rău.
Această biserică a fost distrusă de turci în timpul conflictului austro-turc din 1716 – 1718.
Potrivit arheologului Ion Tuţulescu, cercetările actuale au scos la iveală existenţa a încă două biserici în interiorul lăcaşului actual.

• Prima biserică este de mică dimensiune şi a fost identificată doar prin fundaţii, care utilizează piatra ca material de construcţie.
• A doua biserică a fost surprinsă suprapunând stratigrafic pe cea din prima fază şi utilizează în construcţie atât piatra cât şi cărămida la fundaţii.

Acest monument are o elevaţie cu o înălţime de maxim 40 de centimetri, cu două sau trei straturi de frescă, a explicat Ion Tuţulescu pentru Agerpres.

În urma descoperirilor recente, experții în arheologie au ajuns la concluzia că secolul XIV ar putea fi perioada în care a fost construită una dintre bisericile vechi, similar cu mânăstirea Cozia de la Călimăneşti, care a luat naștere în acea perioadă. Pe de altă parte, o altă biserică pare să dateze din secolul al XVI-lea. Pentru a stabili vechimea exactă a acestor două edificii religioase descoperite, va fi nevoie de rezultatele analizelor probelor de mortar care au fost deja colectate.

Descoperirea făcută de arheologii vâlceni confirmă o legendă locală despre existența a două biserici, una dintre ele fiind posibil construită în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân.
Fundațiile primei biserici, datând probabil din secolul al XIV-lea, au fost identificate la o adâncime de 2,5-3 metri sub nivelul actual al solului.

„Din păcate, majoritatea artefactelor pe care le-am găsit aparţin bisericii din faza a doua, cea de secol XVI, dar şi bisericii actuale, de secol XVIII.”

Cercetările au scos la iveală 7-8 metri de ziduri ale primei biserici, inclusiv altar, catapeteasma și pronaosul.

„Ştiam când am pregătit proiectul arheologic pentru cercetarea în prealabil că prin legendă ar exista două biserici, între care una aparţinând lui Mircea cel Bătrân.”

• Au fost descoperite fundaţiile primei biserici;
• Prima biserică are o lungime de 7-8 metri;
• Au fost identificate altar, catapeteasma și pronaosul;

„Deci, putem să concluzionăm faptul că ceea ce am cercetat atestă această legendă, iar prima biserică, cel mai probabil, aparţine perioadei lui Mircea cel Bătrân”

.

Potrivit unor istorici locali, o ipoteză privind existența unei ctitorii ridicate de Mircea cel Bătrân în inima Râmnicului prinde viață, având în vedere că numele acestui domnitor este strâns legat de prima mențiune documentară a orașului. Un argument în acest sens este importanța pe care acest lăcaș o are în cadrul eparhiei. Dacă datarea este confirmată, atunci această biserică din piatră va fi considerată, la acest moment, cea mai veche de acest fel cunoscută în oraș.

Rezultatele cercetărilor arheologice recente au scos la iveală importanţa unei biserici vechi din Râmnicu Vâlcea, posibil una dintre cele mai vechi din Râmnic şi chiar din eparhia Râmnicului. Această biserică, un paraclis al Arhiepiscopiei, prezintă o importanţă evidentă. Descoperirile din jurul său sugerează că aici a existat o curte domnească, unde Pătraşcu cel Bun, tatăl lui Mihai Viteazul, ar fi primit îngrijiri medicale. Există numeroase referiri documentare şi cronici care descriu nu doar un simplu aşezământ, ci o curte domnească veritabilă. Mircea cel Bătrân a fost, de asemenea, zugrăvit aici, alături de alţi ctitori, cum ar fi boierii Socoteni, consideraţi de N. Iorga drept cel mai vechi şi mai important neam boieresc.

Această biserică ne arată acum, în urma cercetărilor arheologice, a descoperirilor recente, că a fost unul dintre cele mai vechi lăcaşuri din Râmnic şi, de ce nu, din eparhia Râmnicului. Este o biserică paraclis a Arhiepiscopiei, deci de importanţă evidentă. Descoperirile în jurul ei ne arată, de asemenea, că aici a fost şi o curte domnească, unde s-ar fi îngrijit de sănătate chiar şi tatăl lui Mihai Viteazul, domnitorul Pătraşcu cel Bun. Avem multe trimiteri documentare şi de cronici care vorbesc nu despre un aşezământ simplu, ci despre o adevărată curte domnească, mai ales că Mircea cel Bătrân a fost şi zugrăvit, mai târziu sigur, aici alături de alţi ctitori, cum ar boierii Socoteni, pe care N. Iorga îi considera cel mai vechi şi cel mai important neam boieresc, din care se trage şi Vica Socoteanu, ultima descendentă a familiei, care este înmormântată aici şi care a avut conacul Socoteanu-Lahovari, astăzi Palatul Copiilor

a adăugat Florin Epure, director al Direcţiei Judeţene pentru Cultură şi istoric.

se înlocuiește cu următorul conținut:

„Această biserică ne arată acum, în urma cercetărilor arheologice, a descoperirilor recente, că a fost unul dintre cele mai vechi lăcaşuri din Râmnic şi, de ce nu, din eparhia Râmnicului. Este o biserică paraclis a Arhiepiscopiei, deci de importanţă evidentă. Descoperirile în jurul ei ne arată, de asemenea, că aici a fost şi o curte domnească, unde s-ar fi îngrijit de sănătate chiar şi tatăl lui Mihai Viteazul, domnitorul Pătraşcu cel Bun. Avem multe trimiteri documentare şi de cronici care vorbesc nu despre un

Un exemplu remarcabil de arhitectură brâncovenescă, această biserică reprezintă un monument de categoria A, fiind construită într-un stil care are ca reper ansamblul mănăstiresc de la Hurezi, inclus în patrimoniul UNESCO.
Planul triconc al bisericii este accentuat de naos, care se distinge prin două turle impozante.
Pridvorul, caracterizat prin deschidere și susținere pe opt stâlpi de piatră sculptaţi, adăpostește o intrare a cărei uşă este înfrumusețată de o sculptură în piatră cu motive florale.

Nu există date despre autori

În ceea ce priveşte pictura interioară, aceasta a fost realizată prin tehnica fresco, cu o paletă cromatică specifică stilului bizantin, într-o perioadă cuprinsă între 1751 şi 1753.

O icoană veche a Fecioarei Maria cu Pruncul, împodobită cu o ferecătură de argint, este păstrată în biserică, fiind cunoscută sub numele de Maica Domnului.
Se crede că această icoană posedă puteri miraculoase.

Nu se cunoaște cu exactitate vechimea sa

, însă documentele istorice confirmă că o raclă a fost construită pentru ea în 1789, ceea ce sugerează că biserica însăși ar putea avea o vechime considerabilă.
Această atestație istorică datează din 1789, însă se estimează că edificiul ar putea fi mult mai vechi.

În anul 1998, în cadrul ultimei restaurări a picturii din interiorul bisericii, a fost surprinsă imaginea domnitorului și a fiului său, unde Mircea cel Bătrân și Mihai voievod sunt reprezentați ținând în mâna stângă un pergament care detaliază istoricul bisericii.