Badea (BNR): Economia României în epoca geopoliticii

În prezent, economia traversează o perioadă de schimbare majoră, devenind din nou un instrument supus geopoliticii, după decenii de dominanță a eficienței și globalizării. O nouă realitate a luat naștere, înlocuind iluzia stabilității perpetue de la începutul mileniului, odată cu succesiunea rapidă a crizelor, printre care se numără șocul financiar din 2008, pandemia din 2020 și războiul din 2022 pe continentul european, precum și instabilitatea cronică din Orientul Mijlociu. În acest context complex, variabilele macroeconomice tradiționale necesită o abordare integrată. Are loc o schimbare de paradigmă, prin care securitatea militară, suveranitatea energetică și progresul tehnologic, în special Inteligența Artificială, au devenit factori esențiali pentru stabilitatea financiară a unui stat. Pentru România și Uniunea Europeană, obiectivul nu se mai limitează la gestionarea ciclului economic, ci se axează pe adaptarea la un model de dezvoltare care valorizează reziliența în detrimentul optimizării costurilor.

Economia națională se confruntă cu o schimbare semnificativă în ceea ce privește securitatea, odată cu 2022, anul declanșării conflictului în Ucraina. Paradigma anterioară a devenit deja o amintire. Până atunci, bugetul destinat apărării naționale era considerat o opțiune, cu contribuții financiare sub 2% din PIB. Însă, noua realitate geopolitică și de securitate necesită o abordare diferită, și anume un nivel minim de 2,5% din PIB. Această nouă țintă implică un angajament financiar considerabil, care nu va fi o excepție, ci mai degrabă o regulă permanentă. Deși poate părea o valoare ridicată, este util să ne uităm la exemple precum Polonia, care se confruntă cu o situație geostrategică similară. Această țară a stabilit o alocare bugetară pentru apărare de 4% din PIB și chiar mai mult. În același timp, țările baltice și anumite țări scandinave își propun să aloce peste 3% din PIB pentru apărare.

Europa se confruntă acum cu o cerere stringentă de securitate, care implică costuri considerabile. 2,5% din PIB reprezintă pragul critic pentru cheltuielile de apărare, care ar putea avea un impact major asupra bugetului național. Această nouă realitate strategică necesită o abordare financiară susținută, care însă riscă să umbrească alte investiții esențiale prin fenomenul de „crowding-out” geopolitic. În acest context, gestionarea eficientă a fondurilor publice devine o provocare esențială pentru a preveni ca alocările masive pentru apărare să deterioreze potențialul de creștere economică pe termen lung.

Citește șiBioNTech, compania din spatele vaccinului anti-COVID dezvoltat cu Pfizer, închide trei fabrici în Germania

Este cunoscută o lucrare influentă în domeniul politicii monetare, intitulată Some Unpleasant Monetarist Arithmetic, redactată în 1981 de Thomas Sargent și Neil Wallace, care prezintă un scenariu în care politica monetară este supusă politicii fiscale. În prezent, consider că această idee a fost extinsă, sugerând că politica fiscală este acum subordonată, în vreme ce strategia de apărare a dobândit un rol dominant. În cadrul configurației generale a politicilor, observăm emergența unei noi politici predominante, care are impact atât asupra politicii monetare, cât și asupra celei fiscale, și anume politica energetică.

Politica energetică devine legătura dintre decizia geopolitică și cea macroeconomică

, afirmă Leonardo Badea, Prim-viceguvernator BNR.
became

Într-un cadru mai larg, o lucrare de referință în politica monetară, Some Unpleasant Monetarist Arithmetic, a fost creată în 1981 de Thomas Sargent și Neil Wallace, descriind o situație în care politica monetară se află sub controlul politicii fiscale. În zilele noastre, sunt de părere că acest concept a evoluat, arătând că politica fiscală a devenit subordonată, pe când politica de apărare a luat-o înainte ca fiind dominantă. În acest moment, asistăm la o nouă configurație a politicilor, unde politica energetică are un impact major atât asupra politicii monetare, cât și asupra celei fiscale. Astfel, Leonardo Badea, Prim-viceguvernator BNR, consideră că

politica energetică devine legătura dintre decizia geopolitică și cea macroeconomică

.

O lucrare renumită intitulată Some Unpleasant Monetarist Arithmetic , întocmită în 1981 de Thomas Sargent și Neil Wallace prezintă un tablou al politicii monetare ca fiind la cheremul politicii fiscale .Astăzi ,consider că respectiva idee a fost completată ,în sensul că politica fiscală a devenit ,la rândul ei , subordonată ,în vreme ce politica de apărare s-a impus ca fiind noua directivă dominantă .În configurația actuală a politicilor ,se remarcă o nouă strategie dominantă ,care afectează atât politica monetară ,cât și cea fiscală : politica energetică .În acest context ,Leonardo Badea ,Prim-viceguvernator BNR ,afirmă că

politica energetică devine legătura dintre decizia geopolitică și cea macroeconomică

.

Se poate afirma, într-o manieră concisă, că tariful energiei este condiționat la scară globală de cinci parametri esențiali: cererea și oferta la nivel mondial, centrele de tranzacționare, configurația pieței energetice, factorii geopolitici corelați cu deciziile OPEC și valoarea carbonului pe piețele financiare. În majoritatea sistemelor energetice, tariful nu este fixat pe baza costului mediu al energiei, ci pe baza costului ultimei unități de energie necesară pentru satisfacerea cererii, ceea ce face ca o reducere infimă a producției sau o creștere nesemnificativă a cererii să poată duce la fluctuații semnificative ale prețului.

În context european, sistemul de tip merit order reglează producția de energie în funcție de costuri. Cererea de energie este satisfăcută începând cu sursele cele mai ieftine, precum hidro, eolian, solar și nuclear, pentru ca, ulterior, în cazul unui consum sporit, să fie utilizate centralele pe cărbune și gaz, mai costisitoare. Prețul final al energiei este determinat de costul ultimei unități produse, care este, de asemenea, cea mai scumpă.

În acest mecanism de formare a prețului la cost marginal, distincția dintre producția în bandă (baseload) și cea intermitentă devine critică.

Sursele regenerabile, cum ar fi energia eoliană și solară, au un cost marginal apropiat de zero, dar caracterul lor aleatoriu le împiedică să asigure stabilitatea sistemului energetic. În prezent, se înregistrează un paradox pe piață, și anume creșterea capacităților de energie „verde” concomitent cu menținerea prețului final la un nivel ridicat, determinat de costul marginal al gazului sau cărbunelui, necesare pentru acoperirea perioadelor de vârf sau a perioadelor fără resurse regenerabile. În ceea ce privește România, este vital ca aceasta să-și dezvolte capacitățile energetice, să producă energie nu numai în cantități mai mari și la costuri mai mici, ci și să investească în stocare și flexibilizarea cererii, astfel încât să elimine limitările de infrastructură care conduc la creșterea prețului energiei și să decupleze prețul de consum de influența combustibililor fosili în perioadele de dezechilibru.

În ceea ce privește impactul geopoliticii asupra costului energiei, situația din Orientul Mijlociu se caracterizează printr-un nivel ridicat de incertitudine. Negocierile sunt anunțate, însă ostilitățile militare persistă, iar strâmtoarea Ormuz rămâne închisă. Această zonă nu este doar o rută critică pentru transportul petrolului, ci și un element esențial pentru stabilitatea economică a regiunii Golf. Într-un articol recent, am ridicat întrebarea pertinentă dacă statele din Orientul Mijlociu vor recurge la strategii similare celor din anii ’70, caracterizate prin politici de tip cartel, menite să mențină prețul petrolului și al gazelor naturale la niveluri ridicate și durabile.

Economia în epoca geopolitică implică evaluarea unor scenarii critice, similar cu domeniul securității financiare, însă diferit de analiza macroeconomic generală. Anii ’70 au fost marcați de crize petroliere care au dus la o creștere persistentă a inflației. Ulterior, procesul de dezinflație din era Volcker a înregistrat costuri economice considerabile, determinate de majorarea agresivă a ratelor dobânzilor. Un articol recent din The Economist sublinia că, în contextul actualului conflict din Orientul Mijlociu, chiar și cel mai favorabil scenariu este de natură dezastruoasă pentru piețele energetice.

În contextul noii normalități economice, sunt trei aspecte cheie demn de remarcat. Leonardo Badea, Prim-viceguvernator al Băncii Naționale a României (BNR), subliniază că, în vorbirea de zi cu zi, termenii de risc și incertitudine sunt adesea folosiți ca fiind interschimbabili. Însă, în realitate, riscul se referă la situația în care nu avem cunoștințe exacte despre viitor, dar suntem conștienți de posibilele scenarii și de probabilitățile asociate acestora. Pe de altă parte, incertitudinea se caracterizează printr-o lipsă de informații despre scenariul care urmează să se concretizeze și, implicit, despre probabilitatea ca acesta să se materializeze. În prezent, se estimează că există un nivel sporit de incertitudine. Potrivit literaturii de specialitate,

efectele incertitudinii asupra cadrului macroeconomic și financiar sunt mai accentuate în sens negativ decât cele provocate de o creștere a riscului

. În situații de incertitudine, piețele financiare tind să se stabilizeze, iar orizontul investițional se transformă dintr-unul bazat pe evaluarea probabilităților într-unul dominat de precauție extremă, ceea ce explică, în parte, stagnarea investițiilor private în sectoarele tehnologice avansate din Europa.

În contextul tranziției către era inteligenței artificiale, România se confruntă cu provocări majore, având în vedere că Europa în ansamblu nu se dovedește a fi foarte competitivă în raport cu Statele Unite ale Americii și China. Analizând cifrele la nivel european, se remarcă faptul că România se situează pe ultima poziție, cu doar 5,2% dintre întreprinderi care au implementat tehnologii de inteligență artificială în anul 2025, valoare ce se situează considerabil sub media continentală. Această cifră a înregistrat o creștere față de 2024, când procentajul era de 3,1%, ceea ce reflectă o evoluție anuală de 2,1 puncte procentuale, de peste trei ori mai mică decât ritmul de creștere înregistrat la nivel european.

Tranziția către era inteligenței artificiale nu trebuie privită izolat, ca un simplu indicator de modernizare, ci ca numitorul comun al rezilienței naționale

, iar AI-ul devine un element esențial de legătură între eficiența muncii, securitatea energetică și cea militară.

România se confruntă cu o vulnerabilitate complexă din cauza întârzierii în implementarea tehnologiilor moderne, care afectează multiple sectoare. În domeniul energetic, lipsa de algoritmi avansați pentru gestionarea inteligentă a rețelelor energetice face dificilă optimizarea producției de energie, ceea ce duce la o dependență crescută de sursele de energie costisitoare și la o volatilitate crescută a prețurilor. Pe plan economic, productivitatea scăzută a muncii limitează capacitatea de a genera venituri fiscale necesare pentru finanțarea apărării naționale. În ceea ce privește securitatea, atât superioritatea tehnologică, cât și capacitatea de a procesa rapid date sunt esențiale într-un conflict modern, fiind la fel de importante ca și alocările bugetare. În acest context, digitalizarea a devenit o necesitate strategică pentru securitatea națională, oferind o soluție pentru a compensa creșterea costurilor asociate cu menținerea stabilității.

Economia românească se confruntă cu o situație fiscal-bugetară extrem de complexă. Cu un raport al datoriei publice ce depășește 60% din PIB, România este primul stat membru al Uniunii Europene în această situație. Calificativul suveran acordat de FITCH este BBB-, ultimul nivel înainte de a fi considerat investiție de junk. În paralel, România înregistrează atât un deficit bugetar ridicat, cât și un deficit de cont curent semnificativ. Costurile cu dobânzile se ridică la aproximativ 3% din PIB, o valoare similară celei prevăzute de Tratatul de la Maastricht pentru întreg deficitul. Pe acest fundal, perspectivele macroeconomice devin tot mai pesimiste din cauza tensiunilor actuale din Orientul Mijlociu.

În contextul acestui scenariu complex, cu anumite pericole de natură sistemică, strategia mea de scurtă durată privind politicile macroeconomice vizează extinderea spațiului de acțiune, în limita posibilităților. Paul Krugman a descris în literatura economică un tip de decident „optimist excesiv”, termen inspirat din literatura clasică, mai precis din romanul Candide de Voltaire. În acest roman, Dr. Pangloss era un filosof exagerat care considera că „trăim în cea mai bună lume posibilă”, indiferent de gravitatea situației. O abordare prudentă, în condițiile incertitudinii actuale, recomandă crearea unui spațiu de acțiune care să poată fi utilizat în situații de urgență.

saving for a rainy day

este o ipoteză esențială în teoria consumului și economisirii preventive, susținută de economiști precum Milton Friedman, Franco Modigliani și John Campbell. Având în vedere actualii indicatori ai datoriei și ratingului, „protecția” noastră fiscală este în mare parte epuizată, iar într-o lume prudentă, consolidarea fiscală nu reprezintă un exercițiu de austeritate, ci o necesitate de a reface rezervele pentru situațiile în care șocurile geopolitice se pot transforma în costuri de finanțare insostenabile.

Economia într-o lume marcată de schimbări geopolitice majore se confruntă cu provocări semnificative, Leonardo Badea, prim-viceguvernator al Băncii Naționale a României, consideră că energia reprezintă un factor cheie prin care aceste tensiuni se repercutează asupra scenei economice. Inflația, creșterea economică și strategiile macroeconomice sunt puternic influențate de această dinamică. Potrivit acestuia, noul context impune o ajustare triplă: consolidarea politicii de apărare, implementarea unei politici energetice avansate, susținută de inteligenta artificială și adoptarea unei politici fiscale prudente.

„În esență, economia epocii geopolitice ne obligă la o triplă adaptare: o politică de apărare robustă, o politică energetică inteligentă susținută de AI și o politică fiscală responsabilă, singura capabilă să ne ofere protecție în fața imprevizibilului”

, arată prim-viceguvernatorul BNR, Leonardo Badea.