Într-o regiune despre care istoricii au emis ipoteza că ar fi găzduit o reședință nobiliară, a avut loc o descoperire remarcabilă.
În urma unui proiect de consolidare și restaurare finanțat prin fonduri europene, Ion Tuțulescu și Carol Terteci, doi arheologi, au investigat actuala biserică cu hramul Buna Vestire, un monument istoric de importanță națională care datează din secolul al XVIII-lea. Cercetările au pornit de la o legendă potrivit căreia edificiul actual ar fi fost construit pe vestigiile unei biserici mai vechi,
ctitorie a lui Mircea
Citește șiCapsulă a timpului ascunsă 100+ ani găsită în Turnul Sfatului din Sibiu
, un domnitor.
În urma excavărilor, au fost descoperite structurile a două biserici antice, care au ieșit la suprafață.
În urma unor investigații recente, a fost posibilă identificarea existenței unor etape distincte în evoluția unei biserici vechi din județul Vâlcea. Episcopul Climent a fost cel care a condus ridicarea unei noi biserici în anul 1747. Unii cercetători istorici consideră că această biserică a fost construită pe ruinele unei biserici mai vechi, posibil ridicată chiar de Mircea cel Bătrân. Există însă și opinii alternative, care sugerează că biserica inițială ar fi putut fi construită în timpul domniei lui Mircea Ciobanul sau Mircea voievod, fiul lui Mihnea cel Rău. Această biserică inițială a fost distrusă ulterior de turci, în perioada conflictului austro-turc din 1716-1718. Potrivit arheologului Ion Tuțulescu, care a efectuat cercetările,
În baza cercetărilor actuale, putem să menționăm existența a încă două biserici în interiorul lăcașului actual.
Prima biserică, de mici dimensiuni, a fost identificată doar prin fundații, care utilizează în mare parte piatra ca material de construcție. O a doua biserică a fost descoperită, suprapunându-se stratigrafic peste cea din prima fază, și utilizează atât piatra cât și cărămida la fundații. Acest monument are o elevație cu o înălțime de 40 de centimetri, cu două sau trei straturi de frescă.
În urma descoperirilor recente, experții în arheologie au ajuns la concluzia că secolul XIV ar putea fi perioada în care a fost construită una dintre bisericile descoperite, perioadă care coincide cu ridicarea mânăstirii Cozia din Călimănești. O altă biserică, datând din secolul al XVI-lea, a fost de asemenea identificată. Pentru a stabili cu exactitate vechimea acestor două edificii religioase, vor fi necesare analizele probelor de mortar care au fost deja colectate.
În urma investigațiilor, s-a constatat că majoritatea obiectelor descoperite sunt din perioada secolului XVI, respectiv faza a doua a construcției bisericii, și din epoca secolului XVIII, când biserica a fost reclădită. Zidurile primei faze a construcției se află la o adâncime de aproximativ doi metri jumătate până la trei metri sub suprafață, însă nu s-a dorit continuarea săpăturilor la o adâncime mai mare din cauza riscurilor pe care le prezenta. Fundațiile au fost identificate cu claritate, inclusiv altarul, catapeteasma și, cu o mare probabilitate, pronaosul primei biserici. Lungimea construcției, de la pronaos la altar, este de aproximativ 7-8 metri. Conform arheologului vâlcean, se cunoștea înainte de începerea cercetării că, potrivit legendei, în acel loc ar fi existat două biserici, una fiind atribuită lui Mircea cel Bătrân. Astfel, se poate trage concluzia că rezultatele cercetării confirmă această legendă, iar prima biserică a fost, probabil, construită în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân.
Din păcate, majoritatea artefactelor pe care le-am găsit aparțin bisericii din faza a doua, cea de secol XVI, dar și bisericii actuale, de secol XVIII. Zidurile bisericii din prima fază sunt la o adâncime cuprinsă între doi metri jumătate, trei metri și nu am dorit să ne ducem mai jos, zona fiind foarte periculoasă. Ceea ce am surprins noi efectiv sunt fundațiile. Am descoperit până acum altarul, catapeteasma și, cel mai probabil, pronaosul primei biserici. Ca lungime, de la pronaos până la altar, are undeva la 7-8 metri. Știam când am pregătit proiectul arheologic pentru cercetarea în prealabil că prin legendă ar exista două biserici, între care una aparținând lui Mircea cel Bătrân. Deci, putem să concluzionăm faptul că ceea ce am cercetat atestă această legendă, iar prima biserică, cel mai probabil, aparține perioadei lui Mircea cel Bătrân
Ipoteza potrivit căreia Mircea cel Bătrân ar fi ctitorul unei biserici în inima Râmnicului a fost susținută de istoricii locali, care consideră că acest lăcaș are o importanță deosebită în cadrul eparhiei. Prima atestare documentară a orașului este, de asemenea, legată de numele acestui domnitor. În prezent, dacă datarea este confirmată, această biserică de piatră va fi considerată cea mai veche de acest fel cunoscută în oraș, având o semnificație deosebită în cadrul eparhiei.
Recentelor investigații arheologice au scos la iveală importanța deosebită a acestei biserici, care figurează printre cele mai vechi din Râmnic și, posibil, din întreaga eparhie a Râmnicului. Mircea cel Bătrân ar putea fi unul dintre ctitorii acestui lăcaș, care are și o semnificație deosebită ca biserică paraclis a Arhiepiscopiei. Cercetările efectuate în jurul bisericii au arătat că aici a existat și o curte domnească, unde, potrivit unor documente, s-a îngrijit de sănătate chiar și tatăl lui Mihai Viteazul, domnitorul Pătrașcu cel Bun. După cum afirmă directorul Direcției Județene pentru Cultură, istoricul Florin Epure, există numeroase trimiteri documentare și cronici care descriu o adevărată curte domnească și nu un simplu așezământ.
Avem multe trimiteri documentare și de cronici care vorbesc nu despre un așezământ simplu, ci despre o adevărată curte domnească, mai ales că Mircea cel Bătrân a fost și zugrăvit, mai târziu sigur, aici alături de alți ctitori, cum ar boierii Socoteni, pe care N. Iorga îi considera cel mai vechi și cel mai important neam boieresc, din care se trage și Vica Socoteanu, ultima descendentă a familiei, care este înmormântată aici și care a avut conacul Socoteanu-Lahovari, astăzi Palatul Copiilor
, a adăugat el.
În stil brâncovenesc, această biserică, considerată monument de categoria A, prezintă un ansamblu arhitectural deosebit, similar celui de la Hurezi, care face parte din patrimoniul UNESCO.
Nu există date despre constructor
, însă se remarcă prin planul său triconc și prin cele două turle impozante care marchează naosul. Pridvorul, susținut de opt stâlpi de piatră sculptați, este o zonă deschisă, în vreme ce intrarea este flancată de o sculptură în piatră, decorată cu motive florale. Pereții interni ai bisericii au fost inițial decorați prin tehnica fresco, cu o paletă cromatică specifică stilului bizantin, realizate în perioada cuprinsă între 1751 și 1753.
Un alt nume al acestei biserici este Maica Domnului, datorită unei vechi reprezentări a Fecioarei Maria cu Pruncul, într-o ramă de argint despre care se crede că are puteri miraculoase. Această icoană a fost documentată pentru prima dată în 1789, când a fost construită o raclă specială pentru ea, dar se estimează că ar putea avea o vechime mult mai mare.
În anul 1998, în cadrul ultimei restaurări a picturii din interiorul bisericii, a fost surprinsă imaginea domnitorului Mircea cel Bătrân și a fiului său, Mihai voievod, ținând în mâna stângă un pergament care detaliază istoricul bisericii. Este o reprezentare sugestivă care a fost păstrată.
COMENTARII / 0