La gura de vărsare a râului Tamisa, în aval de Londra, o echipă de elită specializată în operațiuni de recuperare maritimă lucrează intens pentru a stabiliza una dintre cele mai periculoase epave din lume. SS Richard Montgomery, o navă de transport a Statelor Unite, s-a lovit de un banc de nisip și s-a scufundat în vara anului 1944 – la doar câteva luni după debarcările din Normandia – cu 1.500 de tone de explozibili la bord.
Monty, numită așa de localnici, a experimentat în ultimele 82 de ani un proces de deteriorare lent, dar inevitabilă, pe fundul mării, la adâncimea de 15 metri.
În carcasa deteriorată a navei se găsesc încă mii de bomboane din Al Doilea Război Mondial, printre care bomboane de tip blockbuster, bomboane de dispersie, muniție fumigantă cu fosfor alb și diverse alte tipuri de armament.
Citește și„E vorba de supraviețuire”. Ucraina se confruntă cu cea mai gravă criză bugetară de la invazie. Cheltuielile neesențiale, înghețate
Bombile de veac pot detona chiar sub apă, sub anumite condiții. Un aspect clar: mediul în care se află epava navei Monty este în permanență în transformare, fiind influențat de curenți puternici și de nisipuri în mișcare.
„Nu suntem îngrijorați doar de explozibilii din epavă”, a spus Nolan Conway, care conduce operațiunea de pe o barjă olandeză de înaltă tehnologie staționată în apropiere de epavă, pentru Washington Post.
„Trebuie să fim atenți la tot ce este în jurul barjei”, a spus Conway, care se teme de o reacție în lanț ce ar putea duce la detonarea întregii încărcături explozibile rămase, provocată de condițiile din exteriorul navei.
Guvernul britanic dorește să evite un colaps catastrofal al epavei.
Epava s-a transformat într-un tip de monument comemorativ în perioada războiului. Până în curând, cele trei catarge ale ei erau vizibile deasupra suprafeței apei și erau marcate clar pe hărțile nautice, fiind observabile chiar de pe mal.
turiștii erau invitați să exploreze epava navei prin excursii cu barca, puse la dispoziție de companiile de turism. În zonele învecinate, comunitățile continuă să onoreze sacrificiile depuse de generațiile trecute.
Epava funcționează și ca memento că reziduurile letale ale războiului pot rămâne prezente mult timp după finalizarea conflictului, fie că implică nave și bombe scufundate în largul orașelor de pe coasta Angliei sau în zona Golfului Persic.
Monty se dovedește a fi o capsulă a timpului și, posibil, o bombă cu ceas. După o perioadă îndelungată de așteptare, guvernul britanic a hotărât că este momentul să adopte măsuri pentru a evita o prăbușire catastrofală a ceea ce rămâne din epava de oțel deteriorată a navei.
Conway, liderul de proiect al Resolve Marine din Fort Lauderdale, Florida, are o echipă ce se remarcă prin expertiza în gestionarea dezastrelor.
Pe parcursul uneia dintre cele mai recente operațiuni, au întâmpinat un foc în compartimentul torpilelor situat pe bordul unui submarin al marinei indiene. În 2024, aceștia au reușit să elibereze un portcontainer care fusese lovit de podul Francis Scott Key din Baltimore.
Echipa lui Conway se ocupă în mod constant cu navelor eșuate, cu nave răsturnate, cu marfă pierdută în mare, cu deversări și cu incendii la bord.
Detonarea completă a încărcăturii explozibile ar putea genera un val tsunami de înălțime de 5 metri.
Epava se află la doar câțiva kilometri de țărm și la câteva sute de metri de rute maritime active pe unde trec mii de nave în fiecare an, inclusiv nave portcontainer, vrachiere, remorchere, metaniere și vase de croazieră care se deplasează spre Londra, pe lângă multe ale vase de pescuit și bărci de agrement.
Guvernul britanic a lansat un plan de 12 milioane de dolari pentru a elimina cele trei catarge, după ce experții au constatat că structurile de oțel ar putea ceda peste punțile deteriorate ale epavei, ceea ce ar putea produce consecințe extrem de grave.
Având în vedere pericolele semnificative, specialiștii recurg la radare, magnetometre și sonare pentru a examina resturile și regiunea în care a căzut nava, care conține muniție neexplodată.
În decursul anilor, la adâncimile oceanelor au ajuns și alte artefacte periculoase, cum ar fi mine defensive și muniție antiaeriană, care odinioară făceau parte din flota britanică, precum și mine ofensatoare și bombe proiectate de germani. O undă de șoc ar putea provoca o explozie, iar aceasta, la rândul ei, ar putea declanșa detonarea altor muniții și ar putea rănii sau ucide scafandrii activi în acea zonă.
În cel mai grav scenariu posibil, un raport realizat în 1970 de specialiștii din Royal Military College of Science a arătat că, dacă toate armamentul de pe Monty ar exploda simultan, impactul ar produce curenți de apă și resturi ridicate până la 3.000 de metri și un val tsunami de 5 metri, amenințând orașele și fabricile de pe litoral, inclusiv facilitățile petroliere și gazifere din zonă.
În 1967, în timpul unei operațiuni de același tip, a izbucnit o explozie ce a provocat senzații asemănătoare unui cutremur de 4,5 pe scara Richter.
În cazul în care misiunea de recuperare a epavei Montgomery ar fi fost standard, echipa conduită de Conway ar fi procedat prin simpla tăiere a catargelelor cu metode clasice, urmată de ridicarea acestora din apă. În schimb, din cauza pericolelor, specialiștii au recurs la instrumente avansate, printre care un fierăstrău cu fir diamantat ce generează vibrații reduse.
Nu se poate exprima cu certitudine cât de mare este pericolul unei detonări.
Nava Montgomery a pornit de pe insula Hog, astăzi locul unde se află Aeroportul Internațional Philadelphia, și a reușit să traverseze oceanul, să evite submarinele germane și să ajungă în estuarul Tamisei, cu destinația finală Cherbourg, unde americanii dețineau o bază aeriană.
„Este un caz rar”
David Alexander, profesor emerit în planificarea de situații de urgență la University College London, a analizat navă și sarcina acesteia.
Într-un studiu anterior, Alexander a scris că Montgomery prezintă „un risc foarte vizibil și alarmant, dar care nu poate fi analizat… deoarece pur și simplu nu există suficiente date fiabile și precise”.
„Este imposibil de spus cu certitudine care este riscul unei explozii”
Alexander a precizat că riscul este departe de a fi nul.
Locuitorii au raportat că au zărit lumini ciudate noaptea în apă, deasupra epavei. Acestea ar putea fi provocate de muniție fosforică care iese din lăzile subacvatice și se aprinde la suprafață când intră în contact cu aerul.
Instituțiile și mass-media din Londra au discutat, de asemenea, despre posibilitatea ca grupuri de teroriști sau sabotori să aplice drone sau explozibili pentru a declanșa detonarea muniției din epavă.
„Există un interes uriaș pentru această navă”
În vederea îndepărtării a 1.500 de tone de explozibili, se poate recurge la evacuarea localităților din zonă sau la ridicarea unor diguri de protecție, ca măsuri de precauție.
În prezent, însă, autoritățile din Regatul Unit par să opteze pentru a se restrânge la reducerea catargelor și la supravegherea riguroasă a evoluției.
Catargele tăiate vor fi refăcute și expuse într-un muzeu din Chatham.
„Există un interes uriaș pentru această navă”
a declarat Paul Barnard, directorul adjunct al Chatham Historic Dockyard Trust.
„Multă istorie, legende, speculații și, să fim sinceri, zvonuri despre ce s-ar putea întâmpla pe viitor.”
COMENTARII / 0