O epavă încărcată cu zeci de tone de mercur zace la o adâncime de 150 de metri, în largul insulei norvegiene Fedje. Noi imagini subacvatice arată starea epavei și de ce gestionarea ei a devenit o cursă contra cronometru.
Submarinul U-864, scufundat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, se află pe fundul Mării Nordului de peste opt decenii. Epava este divizată în două secțiuni, înconjurată de sedimente și de o sarcină care constituie o amenințare pentru mediu, conform Euronews.com.
Documentele istorice arată că la bord se găseau cantități semnificative de mercur, iar o comandă japoneză raportează 1.867 de containere, ceea ce ar corespunde între 65 și 67 de tone de substanță toxică.
Data exactă a încărcării nu a fost păstrată, iar din această cauză cantitatea reală nu poate fi stabilită cu certitudine. Singura certitudine este că mercurul rămâne încă depozitat în epavă, scrie sursa citată.
În februarie 1945, a avut loc o ultimă deplasare.
În luna februarie 1945, în etapa finală a războiului mondial, submarinul U-864 înainta prin Norvegia spre Japonia. Acest vas subacvatic transporta echipamente militare și tehnice, specialiști și materii prime destinate fabricării armamentului nipon, însă călătoria a fost întreruptă în largul insulei Fedje.
Submarinul britanic HMS Venturer
Toți cei 73 de membri ai echipajului au pierit. Acest incident constituie singurul caz verificat în care un submarin subacvatic a scufundat un altul. Epava a rămas neobservată pentru numeroase decenii.
Epava a fost găsită doar în anul 2003.
Descoperirile privind încărcătura de mercur au reactivat investigațiile în largul coastei norvegiene după zeci de ani în care submarinul a rămas neobservat.
În 2003, KNM Tyr, o navă militară norvegiană, a localizat epava și a constatat că submarinul nu era intact. Cele două porțiuni ale acestuia se găsesc despărțite pe fundul marin, la un nivel de adâncime de aproximativ 150 de metri.
Substanțele periculoase rămân încă în carcasa submarinului, iar dificultatea legată de această sarcină constă în faptul că mercurul nu se elimină fără efort. În contrast cu mulți contaminanți organici, acesta nu se degradează biologic și poate persista în ecosistem pentru perioade îndelungate. În sedimentele afectate, acesta poate rezista zeci de ani sau chiar secole.
Agenția de mediu din SUA, EPA, evidențiază că mercurul poate fi eliberat din soluri pe o perioadă de sute de ani. Microorganismele pot converti această substanță în metilmercur, o formă toxică care se acumulează în lanțul trofic, în special în pești.
Fotografii recente capturate în adâncuri
mai 2025, Administrația Costieră Norvegiană (Kystverket) a examinat epava, însoțită de vehicule subacvatice telecomandate (WROV), camere de înaltă rezoluție 4K, fotogrammetrie și evaluări acustice.
Înregistrările au fost exploatate pentru a construi un model în trei dimensiuni al epavei și al fundului oceanului. Submarinul este în parte îngropat în stratul de sedimente.
În cadrul unor intervenții din anul 2026, autoritățile au recuperat 22 containere, observând că 80% dintre ele erau deteriorate și afișau scurgeri, iar o jumătate de tonă de mercur a fost adusă pe mal, în timp ce o porțiune din material a fost eliberată în apă.
Dilema Norvegiei
În prezent, Norvegia se află în fața unei decizii: să extragă încărcătura de pe o epavă de 81 de ani sau să acopere permanent zona de fund marin contaminată.
Anul acesta Kystverket a recomandat acoperirea epavei, considerând că o recuperare la scară largă ar putea elibera mai mulți poluanți decât ar elimina. O astfel de soluție ar impune însă monitorizarea pe termen lung a zonei.
Oamenii din Fedje trăiesc la doar câțiva kilometri de epava care conține o încărcătură problematică. Deși tehnologia modernă permite examinarea detaliată a submarinului, decizia finală privind măsurile rămâne nehotărâtă.
De ani de zile, autoritățile din Norvegia evaluează peștele și produsele marine din zonă, iar rezultatele testelor au arătat până în prezent valori constante sau reduse de mercur.
COMENTARII / 0