BPOC și astmul sever: provocări majore pentru pacienți și sistem

BPOC sau astm sever, atunci când se agravează, poate implica mai mult decât simple simptome greu de controlat. Aceasta poate determina prezentări la camera de gardă, internări, zile de concediu medical și restricții care modifică în mod semnificativ viața de zi cu zi a pacienților. Când diagnosticul este întârziat sau boala nu este gestionată corespunzător, episoadele de agravare pot fi recurente, afectând calitatea vieții și exercitând presiune suplimentară asupra sistemului de sănătate.

Impactul se extinde dincolo de consultul medical. Întensificările și internările ridică cheltuielile sistemului, în timp ce absențele la locul de muncă, concediile medicale și scăderea eficienței aduc o sarcină financiară pacienților, familiilor și societății.

În această situație, detectarea rapidă, selecția corectă a terapiei și supravegherea continuă pot constitui diferența esențială. Un pacient identificat la timp și monitorizat corespunzător are șanse sporite de a menține boala sub control și de a preveni agravările severe. Pentru sistemul de sănătate, un control îmbunătățit al afecțiunilor respiratorii cronice poate însemna mai puține vizite la urgență, mai puține internări și o reducere a resurselor necesare pentru gestionarea complicațiilor.

Citește șiÎncepe vaccinarea antigripală: cine primește gratuit și 50% compensație

Principalele pericole și complicații ale BPOC.

În întreaga lume, BPOC este asociat cu aproximativ 392 de milioane de persoane1 și reprezintă a treia cauză majoră de mortalitate, generând în jur de 3,4 milioane de deces anual. În România, aproximativ 8,3% din totalul populației primește un diagnostic de BPOC. Printre pacienții cu BPOC înregistrati în spital, 74% sunt pensionari, adesea cu venituri semnificativ reduse.

Boala aduce cu sine o multitudine de complicații pulmonare și cardiovasculare. Pentru mulți dintre pacienți, atacurile acute de agravare, denumite exacerbări, le afectează profund existența și pot conduce la necesitatea spitalizării.

Efectele nu se limitează la plămâni: în primele 5 zile după o exacerbare moderată, probabilitatea unui infarct miocardic se dublează. De asemenea, mortalitatea crește cu 17% după o singură astfel de exacerbare și cu 80% după două în decurs de un an. În plus, peste jumătate dintre pacienții admisi pentru această problemă nu supraviețuiesc mai mult de cinci ani de la spitalizare.

Diagnosticul precoce și monitorizarea continuă constituie elementele cheie pentru gestionarea bolii și prevenirea agravării acesteia. Identificarea persoanelor din grupele de risc, utilizarea mai riguroasă a spirometriei și implicarea medicului de familie în depistarea timpurie pot reduce timpul necesar până la diagnostic și pot accelera inițierea tratamentului potrivit.

Astmul sever: diagnosticat insuficient și tratat suboptimum.

În România, aproximativ 1 milion de persoane sunt afectate de astm, dintre care 4-10% prezintă o formă severă a acestei boli. Astmul reprezintă una dintre cele mai rapid crescânde afecțiuni respiratorii la nivel global, iar forma severă constituie o problemă majoră de sănătate publică, din cauza costurilor directe și indirecte pe care le generează.

În România, călătoria pacientului cu astm sever se dăruie adesea ca un drum îndelungat, plin de obstacole: de la neidentificarea corectă și la timp a diagnosticului, la întârzieri în obținerea terapiilor moderne și la utilizarea excesivă a corticosteroizilor orali (CSO).

Astmul, adesea subdiagnosticat și tratat insuficient, constituie o sarcină majoră pentru pacienți și pentru cei dragi, fiind legat de o morbiditate mai ridicată la toate grupele de vârstă. Când afecțiunea rămâne necontrolată, calitatea vieții se deteriorează, se înregistrează un număr crescut de absențe de la locul de muncă, se intensifică anxietatea și se pune presiune suplimentară pe spitale, din cauza internărilor și a vizitelor frecvente.

Îndrumările din standardele internaționale

Ghidurile internaționale de tratament oferă direcții clare pentru managementul atât al astmului sever, cât și al BPOC, de la diagnostic precoce și evaluarea corectă a pacientului până la alegerea tratamentului potrivit și monitorizarea continuă. În astmul sever, recomandările pun accent pe criterii clare de diagnostic și pe managementul personalizat, în timp ce pentru BPOC ghidurile susțin utilizarea terapiilor cu beneficii demonstrate în reducerea exacerbărilor și a mortalității la pacienții eligibili.

Pacienții, urmarea indicațiilor medicului și aplicarea tratamentului așa cum este prescris sunt cruciale pentru a păstra boala sub control și a diminua riscul de agravare. Când eficiența terapiei scade, este vital să se revizuiască planul terapeutic alături de medicul curant.

Surse:1. https://goldcopd.org/digital-gold-report/2. Rehman A, et al. J Pak Med Assoc 2018;68:1823–1827;3. Nunes C, et al. Asthma Res Pract 2017;3:1;4. Global Initiative for Asthma 20245. Calhoun W, et al. J. Allergy Clin Immunol. 2015;136(4):1125-1127.e46. Global Initiative for Asthma. 2020. Appendix. https://ginasthma.org/wp-content/uploads/2020/06/GINA-2020-report_20_06_04-1-wms.pdf. Accessed October 8, 20217. Graham LM, et al. Curr Med Res Opin. 2015:31(4):825-835