București: Kosovarii aduc plăcinte și croații zeci de forme

Muzeul Satului, sâmbătă dimineață, România se umple de parfum de pâine caldă. După doar câteva minute de mers printre tarabele expunerii, se dezvăluie pâini cu forme rotunde, lungi, împletite, răsucite și umflate ca perne. Aceste produse sunt coapte până la un brun închis sau lăsate aurii, presărate cu semințe și mirodenii, iar crusta lor trosnește la prima atingere.

Târgul Pâinii este prezent, însă impresia principală este una de explorare culinară fără necesitatea unui bilet de avion.

În prima tarabă, un miros te lovește. Nu unul singur. Grâu copt, maia, unt, susan, chimen, usturoi, ceapă

Citește șiInstructor auto fără permis 90 zile plătește 2.000 lei pentru elev beat

Pâinea românească se găsește la aceeași masă alături de sortimente aduse sau reinterpretate de comunități și reprezentanți din diferite țări, care au venit pentru a demonstra că, înainte de a fi tăiată, pâinea poate deveni o poveste.

„Acum le-am adus de la fabrică”, spune un expozant. Iar astăzi sunt foarte multe povești. Le descoperim împreună. Lumea e dornică să se laude, să povestească, să se simtă la o întâlnire de weekend cu prietenii.

La una dintre cele mai aglomerate mese, kosovarii par să fi venit cu o regulă simplă: dacă se poate face din aluat, trebuie făcut.

covrigi și pâini, alături de produse în spirală, împletituri și figuri, se prezintă mai mult ca obiecte decorative decât ca alimente ce trebuie rupte și consumate.

Alte dintre ele se pretează ca fiind subțiri și strălucitoare, în timp ce altele sunt groase, având o crustă aparent concepută pentru a fi apăsată între degete.

Covrigul aici se diferențiază de tipul cumpărat în grabă de la colțul străzii. Se prezintă cu dimensiuni și forme variate. Nu este un covrig clasic, ci unul „gras” bine elaborat, ideal pentru a fi savurat cu unt sau dulceață de smochine.

Unele dintre ele se apropie de perfecțiune în ceea ce privește geometria. Alte exemplare se prezintă ca fiind modelate după norme cunoscute doar de mâna brutarului.

În mare parte, fiecare persoană posedă o poveste legată de locul de proveniență. expozantul se mândrește cu declarația:

„Am deschis de curând în Otopeni o brutărie ca la mama acasă. Vă așteptăm acolo să vedeți ce n-ați văzut”

În cadrul croaților, masa se prezintă ca un mic atelier de brutărie.

Sunt zeci de forme și sortimente, iar diferențele dintre ele nu se văd întotdeauna din prima. „Trebuie să te uiți la fiecare model și să-l alegi pe cel care-ți place cel mai mult”, spun doamnele de la masă.

Câteva pâini se remarcă prin impresionanță atât de mare încât prima reacție nu este să se rupă o porție, ci să se facă o fotografie.

Există și produse care arată cât de mult poate fi modificat un aliment aparent simplu printr-o schimbare unică: o formă diferită, o tehnică de coacere distinctă, o făină diferită, o combinație de semințe diferită.

„E o bucurie să fim astăzi la Muzeul Satului cu cele mai bune produse de panificație din Croația. Cine dorește poate să ia și acasă, să simtă gustul pâinii noastre, din Croația, pe mesele românilor”, ne transmit expozanții.

În jurul mesei grecilor, aluatul dobândește o nouă formă. Împletituri, contururi circulare, produse ce par pregătite pentru o cină festivă.

La masă, pâinea se rupte, se repartează și se oferă celor care doresc să o savureze. Măslinele grecești clasice nu lipsesc, pentru

„un mic dejun în aer liber spectaculoasă”

Fără diferență de limbă, același gest persistă: o persoană întinde pâinea către altă persoană.

Macedonenii, sârbii, tunisienii și ceilalți aduc fiecare o altă porțiune de cultură. În doar câțiva metri, Macedonia prezintă propriile sale forme și arome.

După Serbia, târgul găzduiește și alte comunități și state. Algeria, Lituania, Malaezia, Mexic, Nigeria, Slovenia, Turcia și numeroase alte spații culturale se alătură, pentru câteva ore, în aceeași poveste.

Observând o bucată de pâine, încerci să deduci originea ei. Câteva tipuri dezvăluie rapid proveniența prin semințe sau arome. Altele sunt atât de distincte de pâinea tradițională românească încât par aproape un alt fel de aliment.

Pâinea ocupă poziția vedetei târgului, iar plăcinta se prezintă ca protagonistul ce se apropie de scenă.

Se oferă plăcinte groase, subțiri, umplute, rulate, împăturite și răsucite, acompaniate cu dulceață, vișine sau miere.

Lângă ele, colacii își fac și ei loc. Colac simplu, împletit, de sărbătoare.

„Dacă știam că e așa mare interesul aduceem mai multă pâinică”

o doamnă, care trăiește în România de peste 30 de ani, dar s-a născut în Macedonia de Nord, a declarat.

Din mulțime se evidențiază o pisică. Aceasta se mișcă printre picioarele vizitatorilor, așteptând o bucățică. O doamnă îi tăie dintr-un colac:

„Îi dăm din colacul ăsta de sărbătoare, uns cu miere”.