Soarta unor muște nefericite care se așază pe o plantă carnivoră cunoscută sub numele de „Capcana lui Venus” este una dramatică. În momentul în care insecta intră în contact cu structurile filamentoase ale acestei plante remarcabile, capcana acesteia se declanșează rapid, închizându-se și condamnând astfel victima să fie procesată de enzimele produse de plantă într-un timp relativ scurt de câteva zile. Un grup de cercetători din Franța a reușit recent să înțeleagă mecanismul fizic care stă la baza acestei închideri rapide, potrivit informațiilor furnizate de Agerpres, care citează Reuters.
Cercetătorii au descoperit că procesul de închidere rapidă a capcanei plantei „Capcana lui Venus” este declanșat de o schimbare rapidă a proprietăților pereților celulari din stratul exterior al capcanei, care este o frunză modificată în mod deosebit, alcătuită din doi lobi mobili, asemănători unor fălci prevăzute cu dinți.
Această schimbare are loc prin înmuierea rapidă a pereților celulari, ceea ce conduce la închiderea bruscă a capsulelor plantei carnivore.
De mult timp, o ipoteză a dominat cercetările, sugerând că procesul de închidere se datorează unei reorganizări rapide a lichidului în interiorul frunzei, apa fiind canalizată între celule pentru a provoca umflarea unei anumite părți a frunzei. Însă, potrivit noilor descoperiri, un alt mecanism biologic stă la baza acestei închideri rapide.
Citește șiAxis BootCamp 2026: demonstrații tehnice și experiență practică la Snagov
O descoperire remarcabilă continuă să ne ofere surprize.
„După cercetări de peste un secol, încă descoperim lucruri fundamental noi despre modul în care funcţionează Capcana lui Venus”
,
a afirmat Yoel Forterre, fizician la CNRS și Universitatea Aix-Marseille,
care a coautorat studiul publicat în revista Science joi.
El este cercetător principal în cadrul agenţiei franceze de cercetare CNRS.
Într-o zonă restrânsă din Carolina de Nord și Carolina de Sud din Statele Unite, se găsește o mică plantă carnivoră denumită Capcana lui Venus. Aceasta crește în medii cu conținut scăzut de nutrienți, similar cu numeroase alte plante carnivore, și își completează hrana prin prinderea și digerarea insectelor.
În urma unor cercetări efectuate la Marsilia, experții au recurs la tehnici de imagistică rapidă, analize mecanice detaliate ale suprafeței plantei și simulări mecanice pentru a studia fenomenul. Pentru a exclude orice posibilă implicație, au investigat, de asemenea, modul în care apa se deplasează prin țesutul plantei, utilizând aceste informații pentru a înțelege procesul în cauză.
Yoel Forterre a explicat că procesul de închidere al capcanei plantei este declanșat de niște firișori specializați situați pe suprafața interioară a capcanei.
În cazul în care o insectă atinge de două ori acești perișori într-un interval de timp foarte scurt, are loc închiderea rapidă a capcanei, care se poate realiza într-o perioadă de timp extrem de scurtă, și anume o zecime de secundă.
„Planta foloseşte nişte firişori de declanşare specializaţi, localizaţi pe suprafaţa internă a capcanei. Atunci când o insectă atinge de două ori acei perişori într-o perioadă scurtă de timp, capcana se închide. Închiderea se poate produce într-o zecime de secundă”
Funcționarea rapidă a capcanei plantei carnivore a fost elucidată printr-un studiu care a dus la concluzii surprinzătoare.
Yoel Forterre a prezentat o ipoteză potrivit căreia capcana este pregătită mecanic înainte de activare, similar unui arc încărcat.
În urma stimulării, are loc o schimbare rapidă în stratul epidermic extern, unde 30%-40% din pereții celulari se înmoaie într-un timp extrem de scurt.
Această înmuiere permite eliberarea tensiunii acumulate în țesut, ducând la o mișcare rapidă de închidere a capcanei.
„Înmuierea se produce în aproximativ o secundă”
, a declarat Yoel Forterre, oferind astfel o explicație detaliată a fenomenului.
Acest proces de închidere rapidă este rezultatul direct al modificărilor fizice și biologice care au loc în structura plantei.
În momentul închiderii rapide a capcanei, insecta este prinsă în interiorul capsulei capcanei lui Venus, unde procesul de digestie este inițiat.
Procesul de închidere rapidă are drept rezultat captivarea eficientă a insectei în capsulă.
Nu sunt declarații directe care să necesite păstrarea exactă a cuvintelor.
Descoperirea mecanismului de închidere rapidă al plantei carnivore a fost posibilă prin măsurători directe ale mecanicii capcanei vii în timpul reacției sale.
Jeongeun Ryu, fizician și autor principal al studiului, a declarat că echipa sa a identificat «motorul» intern care conduce frunza dincolo de punctul de instabilitate, declanșând deformarea care o închide rapid.
„Prin măsurarea directă a mecanicii capcanei vii în timp ce aceasta reacţionează, am identificat «motorul» intern care împinge frunza dincolo de pragul său de instabilitate şi declanşează deformarea care o închide brusc”
Lucrarea a fost realizată în cadrul cercetărilor postdoctorale ale lui Jeongeun Ryu la CNRS și Universitatea Aix-Marseille.
Odată ce procesul digestiv al plantei a extras substanțele nutritive necesare, capcana acesteia se reînchide, eliberând doar învelișul exterior inert al insectei capturate anterior.
Nu există niciun citat
Acest proces permite plantei să reutilizeze capcana pentru viitoarele capturi, lăsând în urmă doar exoscheletul gol al insectei.
se transformă în
în
După absorbția lichidului bogat în nutrienţi rezultat din procesele de digestie, capcana plantei se reînchide ulterior, rămânând exoscheletul inert al insectei.
Yoel Forterre a remarcat că evoluția adesea nu dezvoltă soluții complet noi, ci mai degrabă adaptează și perfecționează mecanisme deja existente.
Mecanismul de închidere rapidă al Capcanei lui Venus pare să fie un exemplu extrem al modului în care plantele își modifică caracteristicile mecanice ale pereților celulari pe parcursul dezvoltării lor, proces care în cazul acestei plante se desfășoară într-un interval de timp de aproximativ o secundă.
„Ceea ce mi se pare remarcabil este faptul că evoluţia adeseori nu inventează mecanisme complet noi, ci mai degrabă le reutilizează şi le rafinează pe cele existente. Se ştie că plantele îşi modifică proprietăţile mecanice ale pereţilor celulari în timpul creşterii, însă Capcana lui Venus pare să ducă acest mecanism la extrem, folosindu-l pe o scară de timp de aproximativ o secundă”
a declarat Yoel Forterre.
Se estimează că există în jur de 800 de specii de plante care se hrănesc cu carne. Aceste plante nu au o legătură strânsă între ele, ceea ce sugerează că abilitatea lor de a captura pradă a apărut în mod independent în mai multe etape ale dezvoltării plantelor.
Nu sunt toate strâns înrudite între ele
lucru care arată că factorul carnivor a evoluat de mai multe ori pe parcursul evoluţiei plantelor.
Descoperirea mecanismului de închidere rapidă al plantei carnivore „Capcana lui Venus” a reprezentat dintotdeauna un subiect de cercetare pentru oamenii de ştiinţă.
Unul dintre aceştia a fost Charles Darwin, un naturalist din secolul al XIX-lea care a creat teoria evoluţiei prin selecţie naturală.
O echipă de cercetători din Franţa consideră că studiul lor are potenţial pentru aplicaţii practice.
Nu sunt informații direct citate.
se transformă în
De mult timp, oamenii de știință sunt fascinați de modul în care „Capcana lui Venus” se închide rapid.
Charles Darwin, un naturalist din secolul al XIX-lea, a fost unul dintre aceștia; el este cunoscut pentru teoria evoluţiei prin selecţie naturală.
Cercetătorii din Franţa sunt de părere că descoperirile lor au potenţial pentru aplicaţii practice, lucru care ar putea duce la noi soluţii.
O descoperire remarcabilă a fost făcută de cercetători, după cum afirmă Jeongeun Ryu, „Din câte ştim, este pentru prima dată când se observă o schimbare atât de rapidă a proprietăţilor mecanice ale pereţilor celulari la o plantă”.
became
Potrivit declarației lui Jeongeun Ryu,
„Din câte ştim, este pentru prima dată când se observă o schimbare atât de rapidă a proprietăţilor mecanice ale pereţilor celulari la o plantă”
, ceea ce reprezintă un fenomen fără precedent în domeniul cercetării științifice.
O descoperire științifică oferă un răspuns la o întrebare care a intrigat lumea științifică încă de pe vremea lui Darwin: Care este mecanismul din spatele uneia dintre cele mai rapide mișcări din lumea plantelor?
Studiul relevă faptul că această mișcare rapidă se realizează printr-un proces activ de ajustare a rigidității materialului propriu, și nu prin metode tradiționale precum pomparea fluidelor sau colapsarea.
Această abordare inovativă ar putea deschide calea spre dezvoltarea unor roboți cu proprietăți flexibile sau a unor materiale cu capacități inteligente de adaptare, însă concretizarea acestor idei este prognozată pentru o perioadă mai îndepărtată.
Acest principiu ar putea inspira, în cele din urmă, construirea unor roboţi flexibili sau a unor materiale inteligente, deşi aceasta rămâne o perspectivă pe termen lung
, a declarat autorul principal al cercetării.
COMENTARII / 0