Câtă uitare e normală? Semnele declinului cognitiv precoce

Uitarea poate afecta pe oricine, chiar și atunci când ni se pare improbabilă. Acest fenomen poate surveni în special într-un mediu haotic și accelerat, unde multi-taskingul este o necesitate. Atunci când uitarea este un eveniment izolat, poate fi considerată amuzantă. Însă, în anumite situații, uitarea și distragerea pot deveni o obișnuință.

La momentul la care astfel de episoade devin preocupante și care sunt situațiile ce impun o evaluare detaliată de către un specialist au fost elucidate de dr. Melina Iordache, medic cu specializări în psihiatrie și psihoterapie, activând în cadrul Centrului de Psihiatrie și Psihoterapie MindCare Constanța.

Accidentele memoriei sau ale atenției, precum uitarea unei aniversări importante sau lăsarea cheilor în broasca de la ușa casei, pot surveni oricui în anumite circumstanțe de viață. Aceste derapaje pot fi cauzate de perturbări ale proceselor neurobiologice cerebrale și nu sunt neapărat asociate cu o afectare permanentă a capacităților cognitive. De pildă, uitarea episodică poate apărea în situații de epuizare profesională sau după o perioadă de lipsă de somn. În astfel de situații, partea pozitivă este că uitarea poate fi temporară și reversibilă. De asemenea, consumul de alcool poate duce la o uitare temporară. În mod similar, demența alcoolică poate afecta memoria, însă procesul poate deveni reversibil dacă cei în cauză încetează consumul de alcool în primele faze ale dependenței.

Citește șiFemeie naște gemeni la 3 zile distanță unul de altul – caz unic

Procesul de uitare reprezintă o funcționalitate obișnuită a creierului uman, putând fi influențat de factori precum stresul și oboseala. Atunci când o persoană reușește să-și amintească rapid de un eveniment programat anterior sau găsește cu ușurință obiecte pierdute, cum ar fi cheile, funcționarea sa cognitivă poate fi considerată normală. Însă, uitarea devine un motiv de îngrijorare în situațiile în care individul nu reține data exactă, ziua săptămânii sau anotimpul. De asemenea, semne de alarmă includ găsirea cheilor în locuri nepotrivite, precum frigiderul, sau adresarea același întrebări în cadrul unei singure conversații.

Dr. Melina Iordache subliniază că persoanele îngrijorate ar trebui să poată evalua frecvența cu care uită evenimente importante, precum și anumite situații zilnice.
În acest sens, a afirmat:

«Cât de des am uitat de o aniversare sau de o programare?»; «Cât de des îmi pierd cheile și unde le găsesc?»; «Cât de des am uitat să-mi plătesc facturile?»

Acestora fiind întrebări cheie pentru evaluarea capacității cognitive.

Semnele discrete ale unei scăderi cognitive inițiale sunt extrem de importante. Declinul cognitiv poate fi evaluat și depistat în stadii incipiente. Identificarea acestor semne poate juca un rol crucial în abordarea problemei.

Uitarea și lipsa de atenție prezintă variații subtile care disting între un mecanism de protecție al creierului suprasolicitat și un fenomen patologic de deteriorare progresivă a funcțiilor cognitive, precum memoria, atenția, concentrarea și raționamentul.
De pildă, dementia de tip Alzheimer este adesea asociată cu un declin cognitiv insidios și progresiv.
În contrast, alte tipuri de demență, cum ar fi demența frontotemporală și demența vasculară, pot evolua brutal sau sinusoidal, cu perioade de îmbunătățire a stării persoanei afectate.

Declinul cognitiv precoce se manifestă prin semne mai puțin evidente, potrivit medicului psihiatru, care a menționat că dificultățile de orientare spațială reprezintă unul dintre acestea. Acestea includ incapacitatea de a evalua corect distanțele și direcțiile, ceea ce duce la dezorientare în medii familiare.

„Persoana în cauză poate fi dezorientată în locuri familiare sau pe trasee cunoscute. De asemenea, poate fi afectată atenția dual task, în sensul că nu se pot efectua două sarcini simultan – de exemplu, persoana se oprește din mers când vorbește. Se pot face erori în planificarea și în executarea sarcinilor (de exemplu, în gestionarea banilor și cumpărăturilor, în planificarea meselor sau în urmarea rețetelor, în punerea în aplicare a măsurilor de igienă și de organizare a casei). Nu în ultimul rând, persoana are dificultăți în găsirea și folosirea cuvintelor potrivite în conversație sau în înțelegerea unor mesaje complexe”

Un episod depresiv inițial care survine la o vârstă înaintată poate fi considerat un semnal de avertizare.

Persoanele în vârstă care prezintă modificări comportamentale neobișnuite sunt, de regulă, observate de către membrii familiei, îndeosebi atunci când persoana respectivă nu are o percepție clară a propriei situații, ceea ce determină solicitarea unei evaluări specializate.

Afectarea atenției, memoriei și învățării, gândirii, limbajului, funcției executive, funcției motorii și cogniției sociale, fiecare dintre acestea poate fi asociată cu un declin cognitiv. Acestea pot apărea în cazul diferitelor tipuri de demență.

Astfel, mai multe aspecte ale funcționării cognitive pot fi afectate, printre care se numără memoria, gândirea și limbajul, ceea ce poate fi corelat cu o scădere a capacităților cognitive, ce poate avea loc în cadrul diverselor forme de demență.

Procesul de evaluare a unui pacient care suferă de declin cognitiv presupune un dialog aprofundat atât cu pacientul, cât și cu familia sa, în cadrul căruia sunt elucidate detaliile privind progresia simptomelor în timp afirmă specialistul în psihiatrie.

Numeroase persoane se prezintă la cabinetul medicului psihiatru cu simptome care, la prima vedere, nu par a fi legate de o posibilă deteriorare a capacităților cognitive.

Se întâmplă ca pacienții să ajungă la consultație pentru alte motive, cum ar fi tulburările de somn, tulburările de comportament, poate din cauza iritabilitatii sau depresiei, și să fie necesară evaluarea declinului cognitiv.

În astfel de situații, se impune o evaluare amănunțită pentru a depista eventuale probleme cognitive. Acest proces de evaluare este esențial pentru stabilirea unui diagnostic corect și pentru elaborarea unui plan de tratament adecvat.
Pacienții care prezintă astfel de simptome trebuie să fie supuși unei evaluări cognitive detaliate pentru a se stabili cauzele și pentru a se lua măsurile necesare.

Dr. Iordache a subliniat că instalarea unei prime crize depresive la vârsta a treia fără vreun istoric anterior este un indicator serios de declinare a capacităților cognitive. În plus, resimțirea unei lipse de energie, scăderea interesului pentru activitățile de zi cu zi și apatia sunt considerate semne revelatoare ale unei scăderi precoce a capacităților cognitive.

Deținerea unei percepții clare și luarea de măsuri proactive în legătură cu starea de sănătate mintală este esențială pentru menținerea independenței individuale. Precocea identificare a semnelor de avertizare poate juca un rol crucial în păstrarea autonomiei personale.

Este crucial să se facă distincția între modificările comportamentale naturale asociate procesului de îmbătrânire și efectele pe care le pot avea depresia sau demența asupra vieții unui individ, pentru a putea interveni prompt cu strategii adecvate. Vârsta și schimbările aferente acesteia trebuie evaluate în contextul în care pot apărea condiții cum ar fi depresia sau demența.

Funcționarea cotidiană a pacientului rămâne relativ intactă în cazul tulburării cognitive ușoare, deoarece pacientul utilizează strategii compensatorii, precum recurgerea la liste de sarcini și rutina zilnică, pentru a face față deficiențelor cognitive obiectivate prin teste, chiar dacă pierderile de memorie sunt percepute de pacient.

Procesul de deteriorare a capacităților cognitive în demență are un început insidios și progresiv, caracterizat prin afectarea treptată a limbajului, a comportamentului și a abilității de a recunoaște obiecte ori persoane, ceea ce duce la pierderea autonomiei personale.
Conștientizarea acestor schimbări este limitată, astfel încât familia este cea care de obicei observă modificările în comportamentul pacientului.
Dr. Melina Iordache a menționat că, în funcție de gradul de severitate, boala se clasifică în mai multe stadii: ușoară, moderată și severă.

Schimbările legate de vârstă sunt însoțite de anumite particularități în ceea ce privește simptomele demenței și depresiei la persoanele în vârstă.
Diferențele cheie dintre aceste două condiții sunt reflectate în modul lor de manifestare.
Acestea sunt esențiale pentru o evaluare corectă.

Depresia și demența prezintă simptome cognitive distincte, potrivit unui medic psihiatru.
Deficitele cognitive asociate cu depresia pot fi similare cu cele observate în demență, dar există câteva diferențe cheie.
În cazul depresiei, debutul simptomelor poate fi identificat, iar pacienții sunt conștienți de deficitele lor cognitive, exprimându-se adesea prin incapacitate de a cunoaște sau a răspunde.
În schimb, persoanele cu demență nu au această conștientizare a deficitelor lor cognitive.

Există deficite cognitive în depresie care pot semăna cu demența, însă cu câteva diferențe. În depresie, putem identifica debutul simptomelor, pacientul este cel care conștientizează deficitul – el spune frecvent <>, dispoziția este depresivă și este reversibilă sub tratament. În demențe, în schimb, persoana în cauză, nu-și conștientizează deficitele cognitive, iar starea de apatie nu este reversibilă sub tratament. De asemenea, trebuie subliniat că deși depresia poate fi o comorbiditate în demență, nu există o legătură de cauzalitate

a afirmat medicul specialist în psihiatrie.
Aceste diferențe sunt esențiale pentru un diagnostic corect și un tratament adecvat.

Pentru evaluarea capacităților cognitive, un examen psihiatric amănunțit și tehnici avansate de investigație neuroimagistică sunt esențiale.

Schimbările cognitive pot avea un caracter temporar și pot fi revocabile dacă se iau măsuri pentru atenuarea efectelor negative asupra rețelelor neuronale cerebrale. În schimb, ele pot fi și permanente, fără posibilitatea de a fi inversate, mai ales atunci când sunt legate de anumite condiții medicale cum ar fi demențele. De asemenea, este crucial să fim atenți la modificările bruște în comportamentul și starea unei persoane, cum ar fi un părinte, deoarece acestea pot indica o posibilă probleme cerebrale.

Dr. Melina Iordache a subliniat că, în cazul persoanelor suspectate de declin cognitiv, sunt investigate orientarea în timp și spațiu, atenția, memoria, capacitatea de învățare, capacitatea de a efectua calcule mentale, fluența verbală, funcțiile vizualo-spațiale și funcțiile executive.

„Este nevoie de un examen psihiatric complet pentru a decela și alte simptome și comportamente prezente în primele stadii evolutive, incluzând depresia, anxietatea, stările confuzionale, iritabilitatea”

În procesul de evaluare, se examinează istoricul medical al pacientului pentru a exclude condiții medicale generale care ar putea prezenta simptome asemănătoare, precum anumite condiții medicale care implică hipotiroidism, deficit de vitamina B12 sau acid folic, anemii severe și consum de substanțe.
Pentru confirmarea diagnosticului, sunt necesare atât o examinare neurologică detaliată, cât și investigații neuroimagistice (CT/RMN).

Procesul de îmbătrânire în sine nu conduce în mod necesar la o scădere accentuată a capacităților cognitive. Declinul cognitiv este o problemă distinctă care poate apărea odată cu înaintarea în vârstă, dar nu este o consecință inevitabilă a procesului de îmbătrânire. Este important să se facă distincția între cele două pentru a înțelege corect problemele legate de sănătate.

Procesul de îmbătrânire nu conduce inevitabil la deteriorarea capacităților cognitive, întrucât aceasta din urmă este condiționată, în mare măsură, de opțiunile individuale privind stilul de viață și de vulnerabilitatea genetică.
Instrumentele de testare genetică sunt deja disponibile în cadrul medicinei actuale.
Pe de altă parte, se poate evalua nivelul factorului neurotrofic derivat din creier (denumită și BDNF, prescurtare de la Brain-Derived Neurotrophic Factor), un indicator ce poate furniza informații prețioase despre starea de sănătate a creierului.

Procesul de îmbătrânire nu trebuie să fie neapărat însoțit de o scădere a capacităților cognitive, în condițiile în care creierul nostru este îngrijit ca un mușchi care necesită atenție și întreținere regulată.

Dr. Melina Iordache, medic specialist în psihiatrie-psihoterapie la Centrul de Psihiatrie și Psihoterapie MindCare Constanța, subliniază că în procesul de îmbătrânire fiziologică, anumite aspecte minore pot fi uitate, însă capacitatea de învățare rămâne, chiar dacă viteza de învățare este redusă.

„Declinul cognitiv nu este ceva natural. Îl putem preveni și chiar avem o responsabilitate în această privință. Pentru aceasta este nevoie de măsuri pentru stimularea creierului, de exerciții fizice, de managementul tensiunii arteriale, de un somn de calitate, de gestionarea stresului, de o dietă adecvată etc.”

În acest context, ea accentuează importanța păstrării funcționării sociale, familiale și a activităților zilnice fără modificări semnificative.

Crearea unor oportunități de interacțiune socială menite să reducă izolarea este esențială pentru prevenirea problemelor de sănătate mintală și îmbunătățirea semnificativă a calității vieții și a longevității.

Un efort complex de conștientizare și instruire a fost lansat de MedLife, liderul în domeniul serviciilor medicale private din România, cu scopul de a promova prevenția și adoptarea unui mod de viață echilibrat pe durate lungi.

La MedLife, grija pentru sănătate se manifestă printr-o abordare prudentă și asumată, fundamentată pe necesitățile individuale ale pacienților. Evaluările medicale complexe, realizate de echipe de medici competenți și susținute de tehnologii avansate, stau la baza deciziilor terapeutice. Prin intermediul soluțiilor inovative de diagnostic și tratament, precum și prin expertiza în domeniul genomicii, MedLife oferă posibilitatea identificării precoce a riscurilor asociate bolilor frecvente sau determinate de stilul de viață, cu scopul de a sprijini oamenii în a-și proteja sănătatea.

Scopul este transparent: acțiunea preventivă activă și intervenția promptă, anterior ca dificultățile de sănătate să perturbe stabilitatea și calitatea vieții. Sănătatea reprezintă ceva mai complex decât simpla absență a bolii, ea implicând energie, capacitate de mișcare și echilibru la orice vârstă. MedLife alocă resurse în mod constant pentru soluții care promovează o stare de sănătate de durată și sprijină o viață trăită plenar, nu numai în prezent, ci și pe o perioadă lungă de timp.

Pentru detalii suplimentare privind opțiunile de servicii oferite, www.medlife.ro reprezintă o sursă utilă de informații.