Caucaz: lupte, presiuni bisericești; națiuni spre Europa și Rusia

Armenia și Georgia, două state esențiale din regiunea Caucazului, se află într-o stare de agitație politică intensă, iar pe suprafață par să fie similare. Ambele națiuni, odinioară sub dominația sovietică, adoptă măsuri pentru a-și diversifica relațiile internaționale ca răspuns la efectele războiului Rusiei în Ucraina. În fiecare dintre ele, rezistența internă provoacă inițierea unor campanii de „promovare a legii” împotriva opoziției politice puternice și încercarea de a forța bisericile naționale să se conformeze liniei guvernamentale.

În ciuda asemănărilor în metodele lor, Armenia și Georgia se îndreaptă spre destinații opuse: Armenia își propune să se alăture Uniunii Europene, în timp ce Georgia își schimbă orientarea, renunțând la Europa și restabilind legăturile cu Rusia. Conform unei analize realizate de The Christian Science Monitor, nici una dintre aceste țări nu a descoperit o cale aparent viabilă într-o lume în continuă schimbare și tot mai instabilă.

Conflictul cu biserica

Citește șiIranul intensifică atacurile navelor comerciale, țintind alegerile SUA

În capitala Armeniei, Erevan, tensiunile se resimt chiar sub straturile aparentă ale lucrurilor.

Șapte clerici de rang înalt ai Bisericii Apostolice Armene, inclusiv șeful bisericii, Karekin al II-lea, au fost acuzați de infracțiuni legate de refuzul bisericii de a repune în funcție un episcop răzvrătit. Criticii spun că acuzațiile sunt înrădăcinate în opoziția clerului față de procesul de pace inițiat de prim-ministrul Nikol Pașinian și, mai larg, în eforturile sale de a detașa Armenia de alianțele militare și economice conduse de Rusia și de a lansa țara spre aderarea la UE.

Pașinian a câștigat alegerile parlamentare din iunie cu puțin sub 50% din voturi, iar de la acea dată, cel puțin 300 de lideri de opoziție, activiști, jurnaliști și personalități din afaceri, printre care un fost președinte, au fost arestați sau supuși interdicțiilor de călătorie și confiscării de active. Samvel Karapetian, magnat susținut de Moscova și lider al partidului de opoziție de cea mai mare mărime, se află în arest la domiciliu încă de la începutul anului.

Guvernul prezintă represiunea ca o inițiativă anticorupție, însă opozanții evidențiază că aproape toți cei supuși hărțuirii reprezintă susținători pro-ruși ai direcției pro-UE propusă de Pașinian.

Sofi, proprietara unui restaurant din Erevan, a decis să nu dezvăluie numele complet din temeri privind repercusiunile asupra afacerii sale și afirmă că deteriorarea climatului politic o îngrijorează. Deși a susținut cu tărie revolta populară din 2018, care l-a adus pe Pașinian la putere, ea susține că Armenia avea nevoie de o schimbare politică. În ciuda faptului că Pașinian a condus un război pierdut cu Azerbaidjanul în 2020, ea a votat totuși pentru el în două alegeri ulterioare.

„Toți cei din cercul meu speră că Pașinian știe ce face”, spune ea. „Rușii nu ne-au ajutat și au stat deoparte când o întreagă regiune plină de armeni [Nagorno-Karabah] a fost curățată etnic de Azerbaidjan. Pașinian are dreptul să caute pacea și este o idee bună să căutăm alternative la dependența noastră de Rusia. Dar nu pare să existe prea multe șanse de a adera la UE în curând, iar între timp, Rusia este cel mai mare partener comercial al nostru. De ce să-i provocăm? Și toate aceste arestări ale unor oameni din opoziție arată foarte rău.”

În ce alianță ar trebui să se înscrie Armenia?

În primele zile ale lunii septembrie, Nikol Pașinian a refuzat cererea președintelui rus Vladimir Putin ca Armenia să organizeze un referendum pentru aderarea la UE. Armenia face deja parte din Uniunea Economică Eurasiatică, sub conducerea Rusiei, care contribuie la peste o treime din exporturile țării și oferă, de asemenea, energie la prețuri subvenționate.

Putin a afirmat că Armenia nu poate face parte în același timp din două astfel de organizații, iar decizia privind națiunea trebuie să fie stabilită printr-un vot popular. Pașinian a răspuns că Armenia a aprobat deja o lege care inițiază candidatura sa pentru aderarea la UE, astfel încât nu sunt necesare măsuri suplimentare.

„Conducerea armeană declară că părăsește [uniunea economică], dar vrea să continue să se bucure la nesfârșit de toate beneficiile pe care le obține de pe urma acesteia”, spune Andrei Klimov, un oficial al partidului de guvernământ Rusia Unită de la Moscova. „Este o insultă. Dacă vreți să plecați, atunci plecați. Dar nu vă așteptați să plătim noi.”

În încercările lui Pașinian de a submina clerul rebel, apar probleme semnificative. În prezent, patru judecători s-au recuzat în loc să audieze cazul împotriva lui Karekin, iar un procuror a demisionat; totuși, eforturile de a schimba conducerea bisericii par să persiste.

„Biserica se bucură de o popularitate covârșitoare în Armenia”

spune Pietro Șakarian, lector de istorie la Universitatea Americană a Armeniei din Erevan.

„Liderii bisericii au devenit foarte vocali în critica lor la adresa cursului guvernului, mai ales după pierderea Karabahului”

care a determinat exodul a 100.000 de persoane din zona tradițional armeană din Azerbaidjan, acum trei ani.

„Biserica are un rol istoric în identitatea armeană, își prețuiește independența, iar Pașinian încearcă să o subordoneze statului. Nu este surprinzător că nu poate găsi un judecător care să se ocupe de acest caz”, spune dr. Șakarian.

În Georgia se poate observa un context paralel.

În Georgia, autoritățile, care au urmărit de mult timp aderarea la UE și au respins aderarea la uniunea economică rusă, au întrerupt inițiativele de integrare în comunitatea europeană. În prezent, țara se orientează spre Rusia, dorind să obțină avantaje economice maxime și să prevină o nouă confruntare similară cu cea din 2008, în care a pierdut în fața Moscovei.

Guvernul în funcție, condus de partidul Visul Georgian, a fost acuzat că exercită presiuni asupra Bisericii Ortodoxe Georgiene conservatoare pentru a se alătura statului, arestând sute de activiști politici pro-UE și adoptând o lege de tip rusesc ce limitează ONG-urile finanțate din fonduri străine. Uniunea Europeană a sancționat Georgia prin retragerea sprijinului financiar, diminuarea contactelor la nivel înalt și anularea călătoriilor fără viză pentru diplomații georgieni.

Bryan Gigantino, lector la Universitatea Georgiană Americană din Tbilisi, susține că Armenia și Georgia reacționează la transformările mondiale prin reechilibrarea și diversificarea legăturilor lor, deși pornesc de la puncte diferite. Georgia era deja intens activă în relațiile cu Uniunea Europeană, în timp ce Armenia se îndepărtează de o dependență de Rusia.

„Îmbunătățirea legăturilor economice cu Rusia facilitează creșterea economică a Georgiei și, întrucât țara nu face parte din nicio uniune economică, are un spațiu strategic de manevră. În timp ce dorința Armeniei de a deveni membru al UE ar necesita părăsirea uniunii conduse de Rusia”, spune el.

Dr. Șakarian, exprimându‑se ironic, menționează că tendințele autoritare și încălcările drepturilor civile din cele două țări sunt tratate în mod complet diferit de mass-media și oficialitățile occidentale.

„UE este foarte critică față de Georgia, dar Pașinian primește destul de multă carte blanche”, spune el. „Există un dublu standard foarte clar.”