În cadrul reuniunii din Cipru, președintele țării gazdă, Nikos Christodoulides, a făcut un apel către liderii Uniunii Europene să soluționeze o problemă de securitate rămasă nerezolvată de mult timp, și anume procedura de răspuns al UE în situația în care unul dintre statele membre este supus unui atac.
În ajunul reuniunii informale de joi de la Nicosia, președintele Christodoulides a îndemnat omologii săi din Uniunea Europeană să creeze o directivă transparentă pentru gestionarea situației în care un stat membru al UE ar fi supus unui atac.
Nu a fost citat în vreun context anume
Citește șiDonald Trump amenință Iranul cu „lovituri foarte puternice” după atacul FlyDubai, dacă se va dovedi o implicare a Teheranului
Liderii UE sunt așteptați să dezbată această problemă crucială în cadrul summitului.
Articolul în cauză este Articolul 42.7 din Tratatul privind Uniunea Europeană.
În ajunul reuniunii informale care are loc joi la Nicosia, Christodoulides i-a îndemnat pe liderii UE să elaboreze o directivă clară pentru cazul în care unul dintre statele membre UE ar fi atacat.
Într-o perioadă de incertitudine, insula Cipru se confruntă cu o întrebare extrem de relevantă.
Recent, un drone Shahed a atacat o bază militară britanică situată pe coasta sudică a insulei.
Potrivit oficialilor ciprioți
, aparatul a fost lansat de pe teritoriul Libanului, fapt care subliniază apropierea geografică a insulei de o zonă caracterizată printr-o instabilitate în creștere.
Articolul 42.7 din Tratatul privind Uniunea Europeană constituie punctul central al dezbaterilor, fiind vorba despre o clauză care prevede apărarea reciprocă între statele membre ale blocului comunitar.
27 de state membre sunt obligate să acorde sprijin în cazul în care unul dintre ele devine ținta unui atac armat, prin furnizarea de „ajutor și asistență prin toate mijloacele disponibile”.
Articolul 42.7 a fost invocat o singură dată – de către Franța, în urma atentatelor de la Paris din 2015, într-un context de atac terorist.
În urma atentatelor din 2015 de la Paris, Franța a făcut un demers și a activat articolul 42.7 pentru a primi sprijin în combaterea terorismului, o acțiune care a avut loc într-un context de atac terorist și nu de conflict militar convențional între state. Acest articol a fost utilizat într-un singur caz de până acum și anume de către Franța, care a solicitat sprijin pentru a face față terorismului.
Integralitatea aplicării articolului a fost comentată de Christodoulides, care a afirmat:
„Avem articolul 42.7 și nu știm ce se va întâmpla dacă un stat membru va invoca acest articol.”
În prezent, accentul se pune pe crearea unui plan detaliat de acțiune, a precizat el, plan care să descrie funcționarea practică a sprijinului oferit.
Acest plan operațional va trebui să definească mecanismele de sprijin.
Acoperirea oferită de NATO este un aspect relevant în discuțiile actuale despre mecanismul de apărare colectivă prevăzut în Tratatul privind Uniunea Europeană, articolul 42.7. În cazul unui atac asupra unui stat membru,
„celorlalți membri li se impune obligația de a ajuta statul membru atacat”
, potrivit tratatului. Această chestiune constituie un subiect central al summitului care are loc astăzi.
În urma incidentului cu drone înregistrat în luna trecută pe teritoriul Ciprului, un grup de state membre UE, și anume Franța, Spania, Grecia, Țările de Jos și Portugalia, au desfășurat în zonă unități navale dotate cu tehnologie de luptă antidronă.
Deși răspunsul a fost prompt, el a avut mai mult caracter de improvizație decât de strategie coerentă la nivel european. Urgenta situației a dus la improvizație, în loc de o abordare structurată. Această împrejurare a stârnit cereri pentru o manieră mai organizată de acțiune.
Articolul 42.7 din Tratatul privind Uniunea Europeană ridică o întrebare esențială cu privire la compatibilitatea sa cu mecanismul de apărare colectivă prevăzut în articolul 5 al NATO. În situația în care numeroase state membre ale Uniunii Europene sunt concomitent membre ale Alianței Nord-Atlantice, posibilitatea de suprapunere a obligațiilor ar putea duce la incertitudine în cazul unei situații de criză.
Potrivit sursei citate, Christodoulides a adus în discuție mecanismul care urmează să aibă prioritare și modalitatea de distribuire a responsabilităților, informează RFI.
Dimensiunea unui posibil răspuns rămâne incertă, existând dubii legate de modul în care ajutorul ar fi organizat: UE ar putea să joace un rol de coordonare colectivă, similar cu cel al NATO, sau sprijinul s-ar putea concentra în principal asupra țărilor limitrofe.
COMENTARII / 0