Experții consideră că ființele umane nu posedă în mod inherent o structură patriarhală. În ciuda faptului că bărbații au avut dintotdeauna un avantaj fizic, acest lucru nu s-a tradus în putere superioară în cadrul triburilor nomade. Din contră, comportamentul agresiv masculin ar fi putut reprezenta un impediment, se menționează pe yourtango.com.
Normele noastre sociale, care pun accent pe cooperare, partajare și autonomie personală, au fost factorul cheie care a permis supraviețuirea oamenilor în timp ce alte grupuri de hominizi au dispărut, după cum afirmă sociologul Elle Beau.
În cea mai mare parte a existenței umane, aproximativ 20 până la 50 de indivizi au coexistat în grupuri itinerante, bazându-se pe cooperare pentru asigurarea supraviețuirii și succesului. „În jur de 97% din perioada de evoluție umană, am conviețuit în astfel de grupuri mici și mobile”, a afirmat Beau.
Citește șiFrunzele uscate și aurul din grădină: cum să le folosești în toamnă
„Bunăstarea grupului era o prioritate pentru toți”
, ceea ce implica o distribuție echitabilă a sarcinilor legate de procurarea hranei, apărarea grupului și creșterea copiilor.
În mod surprinzător, percepțiile populare despre epoca preistorică, așa cum ar fi putut fi sugerat de „The Flintstones”, sunt infirmate de realitatea că nu existau căsătorii monogame și nici roluri de gen prestabilite. În realitate, femeile din acea perioadă nu se limitau la activități casnice, ci erau implicate activ în procesele de procurare a hranei și de vânătoare, contribuind astfel în mod egal alături de bărbați.
Se subliniază faptul că ființele umane, atât de sex masculin, cât și feminin, posedă o înclinație naturală spre împerecherea multiplă. În acest context, femeilor nu li se impunea o legătură exclusivă cu un singur partener. Astfel, ele puteau stabili parteneriate genetice cu oricâți parteneri considerau ei potrivit, fapt ce le permitea optimizarea șanselor de identificare a unei compatibilități genetice superioare și limitarea riscului de îmbolnăvire.
Ulterior, oamenii au început să practice metodele agricole.
De îndată ce oamenii au adoptat practicile agricole, comunitățile lor s-au stabilizat în locații fixe. Posesia de terenuri, animale și bunuri materiale a dat naștere la conceptele de proprietate și comerț, facilitând utilizarea și schimbul de mijloace de schimb. Pe această bază, rolul bărbaților s-a transformat pentru a include apărarea și protejarea intereselor lor, care cuprindeau resursele, partenerele și descendenții. În consecință, au fost instituite reguli și norme sociale care să susțină și să legitimeze puterea masculină.
Antropoloaga evoluționistă Ruth Mace de la UCL susține că strategia de atragere a partenerelor a fost folosită de bărbați pentru a-și consolida poziția.
„Bărbații și-au folosit averea pentru a atrage tinerele femei către resursele oferite. Femeile au început să-și piardă libertatea de acțiune. Dacă pământul, animalele și copiii sunt proprietatea bărbaților, atunci divorțul este aproape imposibil pentru femei. O fiică trimisă înapoi la mama și tatăl ei nu ar fi binevenită, deoarece prețul miresei ar trebui returnat. Patriarhatul prindea acum o influență fermă.”
Astfel, structura de proprietate a devenit un factor cheie în schimbarea socială.
În societățile dominate de bărbați, valoarea genetică nu mai era un factor decisiv în alegerea partenerilor. În schimb, averea era cea care făcea diferența – iar deoarece bărbații controlau întreaga avere, chiar și cei mai puțin atractivi puteau achiziționa partenere feminine ca și cum ar fi cumpărat animale. Odată cu aceasta, femeilor li s-a refuzat brusc orice drept de a influența relațiile în care erau implicate.
În marea majoritate a speciilor, alegerea partenerului este atribuită femelei, care are tendința de a selecta un anumit mascul. Acest fenomen este observat în lumea naturală și ridică întrebări despre factorii care influențează această selecție.
În majoritatea cazurilor, femelele sunt foarte selective în ceea ce privește partenerii lor, deoarece o conexiune genetică slabă le poate afecta propria sănătate și pe cea a descendenților lor. Excepțiile de la această regulă includ speciile în care masculii suportă întreaga responsabilitate a îngrijirii parentale și a sarcinii, un exemplu fiind căluții de mare și prepelițele champignon. Acestea din urmă reprezintă situații unice în care rolurile tradiționale sunt inversate.
În cazul în care femeile iau decizia de a-și alege un partener nepotrivit, consecințele ar putea fi letale, deoarece bărbații singuri reprezintă acum principalii prădători naturali ai speciei umane. Selecția naturală pare să fie un fenomen în desfășurare, după cum afirmă unii cercetători,
„Este doar selecție naturală în acțiune”
.
În lumea bonobourilor, creaturi care împărtășesc cu oamenii 98,7% din materialul genetic, societatea este structurată în jurul femelelor. Acestea sunt extrem de independente și au standarde înalte atunci când vine vorba de alegerea partenerilor, pe care îi selectează pe baza caracteristicilor lor non-agresive, cooperative și a inteligenței lor sociale.
Recent, un incident șocant a avut loc în rândul unui grup de bonobo din Congo, în care cinci femele au atacat mortal un mascul, provocând avariții severe corpului său.
„desfigurându-i fața aproape de nerecunoscut, smulgându-i o ureche și mușcându-i testiculele”
au declarat sursele.
Observând natura pașnică a bonobourilor, echipa de cercetare a rămas uimită de acest act de agresiune colectivă. Motivul din spatele acestui comportament pare să fie legat de tentativa masculului de a ataca unul dintre descendenții femelei.
Potrivit specialiștilor în antropologie, dinamica de selecție a partenerilor în rândul oamenilor prezintă un model interesant, în care femeile au deținut rolul decisiv în alegerea bărbaților. Acest fenomen a fost observat și în cazul altor specii.
„Este doar selecție naturală în acțiune”
au afirmat experții.
În cazul în care un individ din cadrul grupului nostru prezenta un comportament excesiv de agresiv, dăunător, abuziv sau centrat exclusiv pe propriile interese, eram nevoiți să luăm măsuri drastice, fie să-l îndepărtăm, fie să-i curmăm viața. Acestuia nu îi era permis să aibă un însoțitor. Astfel, nu reușea să-și transmită trăsăturile genetice nedorite. Caracteristicile negative ale acestuia îl însoțeau doar până la dispariția sa fizică, odată cu el pierind și
„Calitățile”
lui nedorite.
Procesul de selecție naturală a fost oprit de către societățile patriarhale în timp ce erau prezente anumite presiuni culturale și sociale. Acestea au influențat puternic mediul înconjurător.
În cadrul sistemelor sociale dominate de bărbați, bogația acumulată a oferit o protecție eficientă celor mai influenți și avuți, permițându-le să ignore consecințele nefaste ale unui comportament violent, egoist și exploatator. Însă, femeile au reușit să-și reînvie dreptul fundamental de a-și selecta liber partenerul de viață.
În urma unei schimbări financiare recente, autonomia economică ne permite acum să facem selecții amănunțite. Femeile tind să considere exclusiv trăsăturile de personalitate atunci când evaluează potențiali parteneri. În mod surprinzător, rezultatele acestor evaluări nu par să satisfacă majoritatea.
În epoca contemporană, se remarcă o tendință fără precedent potrivit căreia o proporție semnificativă de femei optează pentru viața de solitudine. 52% dintre femeile din grupa de vârstă 20-39 de ani nu au în acest moment copii, în timp ce aproape jumătate dintre femeile intervievate consideră că căsătoria nu reprezintă un factor esențial pentru o viață fericită și împlinită.
În prezent, nu este nevoie ca femeile să tolereze comportamentul bărbaților agresivi și perturbatori pentru a exista, așadar nu mai este cazul să continue acest tip de interacțiune. În mod evident, nici nu mai contribuie la procrearea lor. Anumiți indivizi de sex masculin se declară nemulțumiți de această schimbare, catalogând-o drept
„epidemia de singurătate masculină”
.
În viziunea „manosferei”, se consideră că bărbații sunt îndreptățiți să primească devotament, sentimente și trupurile femeilor. Această situație este văzută ca statu quo. Li se presupune a fi oferite recomandări, fiind așteptați cu îndelungată așteptare și înțelegere. În prezent, se pare că rolul femeilor este să-i educe pe bărbați în a fi parteneri atractivi. Selecția naturală operează diferit în afara societăților patriarhale.
În lumea animală, atunci când un individ masculin nu posedă abilități de dans suficient de dezvoltate, femela nu se implică într-un proces de corectare a deficiențelor sale, ci pur și simplu îl respinge. Nu îi oferă feedback detaliat despre ceea ce a făcut greșit și nici nu intervine pentru a-i ajusta penele și coordonarea mișcărilor picioarelor înainte de a-i refuza apropierea fizică. În schimb, aceasta se îndepărtează și își caută un partener care posedă deja calitățile necesare, fiind astfel demn de atenția sa.
COMENTARII / 0