Celulele zombi, denumite în domeniul medical celule senescente, se acumulează în corp pe măsură ce înaintăm în vârstă și pot cauza inflamație cronică și deteriorare a țesuturilor. Specialiștii investighează substanțe numite senolitice, capabile să elimine în mod selectiv aceste celule și să deschidă noi orizonturi pentru tratamentul afecțiunilor legate de îmbătrânire, informează Blic, afiliat la grupul Ringier.
Îmbătrânirea organismului nu se limitează doar la trecerea timpului. În interiorul corpului, la nivel celular, se desfășoară continuu activități de regenerare, reparație și eliminare a celulelor deteriorate. Unele dintre aceste celule intră într-o stare unică: nu mai se divid, dar nu mor nici.
Denumite celule senescente sau „celule zombi”, acestea constituie un domeniu de cercetare de prim rang în longevitate.
Citește șiSemne de infarct: cardiolog din Sibiu avertizează: nu așteptați, sunați 112
În mod obișnuit, celulele vechi sau deteriorate sunt scoase din sistem printr-un mecanism natural denumit apoptoză. În contextul senescenței, celulele încetează complet replicarea, însă continuă să funcționeze din punct de vedere metabolic.
Situația devine problematică când aceste entități se adună în țesuturi și încep să afecteze negativ celulele sănătoase din apropiere.
În 1961, cercetătorii Leonard Hayflick și Paul Moorhead, din Statele Unite, au dovedit că celulele umane nu pot diviza la nesfârșit.
În urma testelor efectuate, s-a constatat că celulele obișnuite cultivate în condiții de laborator pot suferi doar un număr restrâns de diviziuni, în jur de 40-60, după care se opresc definitiv din procesul de multiplicare.
Fenomenul a fost numit limita Hayflick și a constituat un punct de cotitură esențial în descifrarea procesului de îmbătrânire celulară.
Mai târziu, cercetătorii au constatat că aceste celule nu sunt doar forme pasive. Ele continuă să elibereze substanțe capabile să modifice mediul înconjurător.
Unul dintre modurile prin care „celulele zombi” pot perturba țesuturile este denumit SASP (Senescence-Associated Secretory Phenotype – fenotipul secretor asociat senescenței ).
Celulele senescente emit proteine inflamatorii, citokine și enzime, influențând mediul celular.
Acest mix de substanțe poate produce numeroase efecte:
Acumularea acestor celule este asociată cu mai multe probleme specifice înaintării în vârstă, inclusiv deteriorarea țesuturilor și reducerea capacității de regenerare.
Senescența celulară nu constituie, în esență, un proces rău. În schimb, ea servește ca un mecanism esențial de protecție.
Când o celulă suferă daune semnificative, suspendarea diviziunii împiedică proliferarea acesteia. Acest mecanism ajută la evitarea formării tumori.
Celulele senescente îndeplinesc și alte roluri benefice. În anumite circumstanțe, cum ar fi după o leziune, acestea contribuie temporar la procesele de reparație și vindecare a țesuturilor.
Întâmpinăm dificultăți atunci când aceste celule nu sunt eliminate cu eficiență și continuă să existe mult timp.
Pe măsură ce înaintarea în vârstă avansează, celulele deteriorate pot deveni mai greu de detectat și de eliminat de către sistemul imunitar, iar consequentă acestei pierderi de eficiență, ele pot rămâne și se pot aduna în diferite organe.
În 2011, cercetătorii din cadrul Clinica Mayo, sub conducerea lui Darren Baker și Jan van Deursen, au publicat în jurnalul Nature un studiu axat pe îndepărtarea celulelor senescente.
Oamenii de știință, prin intervenții genetice, au generat șoareci în care era posibil să elimine în mod selectiv acele celule.
Rezultatele au indicat promițeri. În studiu, animalele au arătat că apariția problemelor legate de îmbătrânire a fost întârziată, că unele organe funcționează mai eficient și că anumite funcții fizice se mențin pentru perioade mai lungi.
Experimentul a susținut ipoteza că celulele senescente nu sunt doar o consecință a îmbătrânirii, ci pot contribui activ la deteriorarea organismului.
Concluziile obținute pe șoareci nu confirmă în mod automat că aceleași măsuri ar prelungi durata de viață a oamenilor.
În urma descoperirilor, cercetătorii au creat o clasă de compuși denumiți senolitice.
Acestea sunt dezvoltate pentru a îndepărta celulele senescente în mod selectiv, fără a compromite celulele sănătoase.
În rândul substanțelor analizate se găsesc:
Este important să subliniem că aceste substanțe nu reprezintă terapii antiîmbătrânire aprobate pentru utilizare largă. În prezent, se investighează încă siguranța, eficacitatea și dozele corecte.
Cercetarea nu se restrânge doar la medicamentele ce elimină celulele senescente. Cercetătorii investighează și alte abordări prin care sistemul imunitar ar putea recunoaște mai eficient aceste celule sau prin care să se supere efectele lor dăunătoare.
Printre direcțiile investigate se includ:
Aceste abordări se află în faze variate de cercetare și, în acest moment, nu constituie soluții dovedite pentru intinerirea corpului.
Investigarea celulelor senescente marchează o direcție crucială în medicina longevității, însă încă există multe întrebări fără răspuns.
Oamenii de știință trebuie să stabilească în ce țesuturi este benefică eliminarea acestor celule, care sunt dozele sigure și cum pot fi evitate efectele nedorite asupra proceselor normale de vindecare și protecție împotriva cancerului.
COMENTARII / 0