Până în prezent nu există nicio dovadă a existenței vieții în afara planetei noastre, însă cercetătorii continuă să caute semne că nu suntem singuri în Univers. O echipă de la
În trecut, semnalele radio detectate în sistemele care găzduiesc planete nu puteau fi localizate clar ca provenind de la planete, ci mai degrabă de la stelele înconjurătoare.
Totuși, nu se referă la ființe extraterestre care doresc să comunice cu noi.
Un semnal radio este identificat ca provenind din aurorelor exoplanetare, generate de particule încărcate ce colaborează cu condițiile atmosferice și cu câmpul magnetic pentru a elibera energie. Pământul prezintă, de asemenea, aurore, care apar sub forma aurorelor boreale și australe.
În lucrarea lor, cercetătorii afirmă că
“Deși undele radio aurorale sunt observate la planete din sisteme solare și la unele stele pitice ultra-reci, nicio detectare radio anterioară nu a fost localizată în mod clar la o planetă extrasolară, ci mai degrabă la steaua sa gazdă”
.
„Detectăm izbucniri rapide, recurente și puternic polarizate circular, precum și o emisie persistentă, la frecvențe cuprinse între 0,85 și 3,5 GHz”, adaugă ei.
Aceste frecvențe au fost investigate de către cercetători prin utilizarea rețelei de radiotelescoape MeerKAT, amplasată în Africa de Sud, la patru sesiuni distincte în anii 2025 și 2026.
„Prima măsurătoare directă”
În centrul activității astronomice a rețelei de telescoape se afla steaua Beta Pictoris, situată la circa 63,4 ani-lumină distanță, și care orbitează trei planete cunoscute: Beta Pictoris b, Beta Pictoris c și Beta Pictoris d.
Aceste observații au relevat semnale radio de frecvență scurtă, care se repeta, având polarizare circulară intensă. Aceasta reprezintă o trăsătură tradițională a semnalelor produse de aurore.
Utilizând nuclee galactice deosebit de luminoase, denumite quasari, ca repere în cer, cercetătorii au reușit să determine cu o certitudine foarte mare că planeta b, și nu steaua Beta Pictoris, emite aceste unde.
Beta Pictoris se încadrează în categoria stele de tip „early‑type”, ceea ce indică că are temperaturi mai ridicate, dimensiuni mai mari și o structură diferită comparativ cu stelele de tipul Soarelui.
„Niciun mecanism fizic cunoscut care să provoace emisii radio la stelele de acest tip nu poate explica emisia observată”, scriu cercetătorii.
Cercetătorii continuă să demonstreze avantajul izolării unui astfel de semnal radio. Caracteristicile sale indică prezența unei Instabilitate Maser Cyclotron Electron (ECMI), același mecanism responsabil pentru apariția aurorei atât pe Pământ, cât și pe Jupiter.
În plus, ECMI furnizează și piste privind magnetismul unei planete.
Beta Pictoris b pare să dețină un câmp magnetic excepțional de intens, fapt ce confirmă teoriile anterioare referitoare la planetă și la mecanismul său de generare a câmpului (procesele interne responsabile).
„Aceasta constituie prima măsurătoare directă a intensității câmpului magnetic pentru o exoplanetă și este în concordanță cu predicțiile de scalare a dinamului pentru o planetă gigantică tânără și masivă”, scriu cercetătorii.
Beta Pictoris b a fost identificat în anul 2008.
Ei calculează că planeta b are un câmp magnetic foarte puternic, de mii de ori mai puternic decât cel al Pământului, emisia sa radio aurorală fiind posibil alimentată de rotația sa rapidă (planeta are nevoie de doar 8–9 ore pentru o rotație completă).
În anul 2008 a fost identificată pentru prima dată planeta Beta Pictoris b, care se remarcă prin dimensiunea sa colosală, având o masă de aproximativ 10 ori mai mare decât cea a lui Jupiter.
Astăzi, planeta exoplanetă dobândește distincția de a fi prima din afara sistemului nostru solar a cărei semnal radio clar a fost detectat de către oameni.
Cercetătorii își concentrează atenția și asupra altor planete. În mod concret, există șapte exoplanete gigantice cunoscute, amplasate în cinci sisteme stelare apropiate, care ar putea fi studiate în curând cu aceeași metodă folosită pentru Beta Pictoris b.
„O îmbunătățire de 5 ori până la 7 ori a sensibilității instrumentelor, așteptată de la observatoarele radio de generație următoare, va ajuta la detectarea semnalelor radio”, scriu cercetătorii.
Alți cercetători vor examina lucrarea, iar aceasta va fi publicată într-o revistă de specialitate.
COMENTARII / 0