În timp ce Statele Unite reduc discret prezența militară semnificativă de pe litoralul asiatic, ele își repositionează activele în locații precum Guam, în Micronezia, teritoriu insular american aflat la o distanță considerabilă de raza de acțiune efectivă a majorității sistemelor de rachete conventionale. Această mișcare poate fi percepută ca o retragere; cu toate acestea, pentru forțele armate chineze, situația este considerabil mai complexă. Potrivit South China Morning Post, în conflictele moderne, distanța poate funcționa ca un scut defensiv, iar diseminarea resurselor poate constitui o strategie ofensivă eficientă.
O echipă de cercetători chinezi din domeniul apărării a încercat să dezlege o enigmă deosebit de complexă.
Nu există text în citat
Citește șiChina critică strategia europeană pentru Arctica: „O mentalitate de Război Rece”
nu este cazul aici, deci
O enigmă specifică a fost obiectul de studiu al unei echipe de cercetători chinezi în domeniul apărării.
devine
Cercetătorii chinezi din domeniul apărării s-au concentrat asupra unei enigme unice.
O soluție detaliată a fost prezentată într-o publicație științifică evaluată, furnizând o distanță de 3.000 km (1.865 mile) ca fiind intervalul necesar pentru a distrage un grup de portavioane americane, distanță care coincide cu cea dintre Shanghai și Guam.
Colegiul de Studii Internaționale al Universității Naționale de Tehnologie a Apărării din Nanjing este sursa unei lucrări, denumită „Cercetări privind eficacitatea operațiunilor cu roiuri de rachete antisubmarin în confruntare distribuită”.
Gao Tianyun, profesor asociat, a condus cercetarea care a fost prezentată într-o publicație de specialitate pe 25 mai.
Această cercetare a fost dată publicității în revista „Tactical Missile Technology”, o sursă de informaţii cheie în domeniul apărării din China.
De mai mulți ani, flota americană a desfășurat operațiuni în vecinătatea Chinei, în țări precum Japonia, Coreea de Sud, Filipine și în Marea Chinei de Sud. Această proximitate a expus navele mari ale marinei americane la vulnerabilități generate de arsenalul chinezesc în creștere, alcătuit din arme concepute pentru „anti-acces” și „negarea zonei”, printre care se numără rachetele balistice cu rază medie de acțiune, planoarele hipersonice și roiurile de rachete de croazieră.
În consecință, Pentagonul a îmbrățișat o nouă abordare strategică denumită Operațiuni Maritime Distribuite (DMO).
O strategie alternativă implică dispersarea navelor pe o suprafață vastă de sute de kilometri, în loc de concentrarea lor într-o zonă restrânsă a oceanului. Astfel, portavioanele sunt poziționate mai în spate, în timp ce navele auxiliare sunt avansate pentru a forma un scut de protecție împotriva rachetelor și pentru a servi drept radare plutitoare.
Motivul pentru care această situație reprezintă o problemă este elucidat în lucrare. Atunci când un portavion se află la câteva sute de kilometri de coastă, se reduce semnificativ timpul necesar pentru ca rachetele chinezești să-l atingă din multiple direcții.
Flota americană are acum o configurație dispersată și stratificată.
În primul strat exterior se află o serie de distrugătoare Aegis, poziționate la o distanță de 600-800 km înaintea portavionului, echipate cu interceptoare SM-3, capabile să distrugă rachetele balistice pe parcursul traiectoriei lor.
În imediata apropiere, nave de suprafață autonome echipate cu rachete SM-6 și ESSM formează un strat suplimentar de protecție împotriva atacurilor, similar unui „burete de rachete”, după cum afirmă specialiștii din echipa condusă de Gao.
În jurul său, o formațiune defensivă compactă este constituită din nave specializate în apărarea antiaeriană, escadroane de avioane de luptă și unități de aeronave echipate pentru avertizare timpurie, menite să protejeze portavionul de potențiale atacuri.
Distrugerea unui portavion presupune eliminarea prealabilă a numeroase straturi de protecție, care sunt dispersate pe o arie extinsă, ceea ce complică identificarea lor, iar apoi lovirea și neutralizarea lor concomitentă este și mai dificilă.
COMENTARII / 0