China folosește războiul din Iran pentru a-și consolida avantajul față de SUA

Documentul intern al agențiilor de informații din SUA prezintă o imagine detaliată a strategiei Chinei de a profita de pe urma conflitului din Iran pentru consolidarea poziției sale în raport cu Statele Unite în multiple domenii, printre care cel militar, economic și diplomatic, potrivit declarațiilor a doi oficiali americani care au avut acces la raport, citați de Washington Post.

În urma evaluării recente, un raport a fost prezentat generalului Dan Caine, șeful Statului Major Interarme, în cursul acestei săptămâni, generând îngrijorare la Pentagon în legătură cu implicațiile geopolitice ale tensiunilor dintre Washington și Teheran, mai ales în condițiile în care președintele american Donald Trump poartă negocieri cruciale cu președintele chinez Xi Jinping la Beijing.

Direcția de Informații a Statului Major General a întocmit un raport care aplică modelul „DIME”, o abordare care ia în considerare patru pârghii fundamentale ale puterii naționale. Acest cadru analitic este destinat să examineze răspunsul Chinei la conflictul din Iran, focalizându-se pe dimensiunile diplomatică, informațională, militară și economică.

Citește șiExpulzarea a doi delegați iranieni la ONU din Statele Unite

Informația a fost dezvăluită de către oficiali care au dorit să păstreze anonimatul, permițând astfel discuția despre aspecte sensibile ale activității serviciilor de informații americane.
Aceste detalii nu au fost aduse anterior în atenția publică.

Nu au fost oferite declarații oficiale

în legătură cu acest subiect până în prezent.
Oficialii au ales să discute despre această problemă doar în condițiile anonimatului.

De la izbucnirea conflictului dintre Statele Unite, Israel și Iran în data de 28 februarie, China și-a consolidat poziția prin furnizarea de arme către partenerii americani din regiunea Golfului Persic, care se confruntau cu dificultăți în protejarea infrastructurii militare și petroliere împotriva atacurilor repetate cu rachete și drone lansate de Teheran.

Nu există declarații oficiale

NU – am nevoie de un paragraf care sa contina ceva.

De la începutul războiului dintre Statele Unite și Israel împotriva Iranului pe 28 februarie, China a înregistrat progrese considerabile prin vânzarea de arme către țările aliate din Golful Persic, care se străduiau să-și securizeze bazele militare și infrastructura petrolieră de atacurile cu rachete și drone ale Teheranului.

În același timp, Beijingul a acordat sprijin țărilor aflate în dificultate la nivel global pentru a-și asigura necesitățile energetice, ca urmare a

atacurilor lansate de SUA și Israel

care au determinat Iranul să închidă Strâmtoarea Ormuz, arteră de transport pentru o cincime din rezervele mondiale de petrol și gaze.

Confruntarea armată din regiune a avut drept rezultat diminuarea considerabilă a stocurilor imense de armament ale Statelor Unite, care ar reprezenta un factor crucial în cazul unei posibile ciocniri cu China pe tema statutului Taiwanului. În urma conflictului cu Iranul, care a implicat deteriorarea sau distrugerea infrastructurii și echipamentelor militare americane pe întreg teritoriul Orientului Mijlociu, Beijingul a avut oportunitatea de a studia tacticile de război ale Statelor Unite și de a-și planifica viitoarele operațiuni militare.

Potrivit raportului, strategia de comunicare publică a Beijingului include acum criticile populației la adresa războiului, conflictul fiind descris drept unul „ilegal”.
China urmărește de mult timp să deterioreze percepția Statelor Unite ca fiind un promotor credibil al ordinii globale bazate pe reguli.
În opinia Beijingului, conflictul din Iran reprezintă un exemplu elocvent al abordării lipsite de respect a Washingtonului față de acțiunile militare ostile.

În urma unei întrebări privind această concluzie, Sean Parnell, reprezentantul oficial al Pentagonului, a răspuns:

„Afirmațiile potrivit cărora echilibrul global al puterii s-ar fi înclinat în favoarea oricărei alte națiuni în afară de Statele Unite ale Americii sunt fundamental false”

Olivia Wales, purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, a făcut o declarație în care a afirmat că Statele Unite ale Americii au reușit să distrugă în proporție covârșitoare forța militară a regimului din Iran în doar 38 de zile. În prezent, SUA aplică presiuni economice severe asupra Iranului, prin ceea ce Wales a descris drept unul dintre cele mai eficace asedii navale din istorie, care sufocă practic ultimele resurse economice ale țării.

Forța militară a Statelor Unite este considerată cea mai puternică de pe planetă, având o capacitate de luptă fără egal, recunoscută la nivel global.

„Armata Statelor Unite este cea mai puternică forță de luptă de pe glob, cu o putere de neegalat, pe care întreaga lume o poate admira”

a reiterat ea.

Niciun răspuns nu a fost primit de la Ambasada Chinei din Washington în urma solicitării de a oferi o declarație.

Potrivit unor experți, concluziile sugerează că reacția Chinei la conflict va include probabil acordarea de sprijin militar partenerilor strategici ai SUA, ceea ce Beijingul consideră că îi consolidează poziția.
În același timp, se confirmă opinia predominantă și anume că acest conflict va modifica raportul de forțe în favoarea Chinei.

Jacob Stokes, cercetător principal la Centrul pentru o Nouă Securitate Americană, a afirmat că războiul din Iran are un impact pozitiv major asupra statutului geopolitic al Chinei, consolidându-l în mod semnificativ.

Într-un moment extrem de sensibil, raportul a fost făcut public, tocmai când Trump urmează să aibă o serie de discuții de durată de câteva zile la Beijing, cu scopul de a reface balanța într-una dintre cele mai puternice relații economice globale. Întâlnirile de la Beijing, care au fost inițial programate pentru luna martie dar au fost amânate din cauza conflictului cu Iranul, au loc în timp ce reprezentanții lui Trump lucrează pentru a găsi o soluție care să permită redeschiderea unor rute importante și abordarea preocupărilor SUA legate de programul nuclear al Iranului.

La nivel global și în țară, Trump se confruntă cu o scădere a popularității, determinată de criticile aduse de public în legătură cu războiul și impactul său economic devastator asupra economiei mondiale.

Casa Albă a negat că ar fi constrânsă să obțină sprijinul Chinei pentru a rezolva criza din Iran.
Înainte de a călători la Beijing, președintele a declarat jurnaliștilor:

„Nu cred că avem nevoie de ajutor în ceea ce privește Iranul. Vom câștiga într-un fel sau altul, fie pe cale pașnică, fie altfel”

.
Această declarație subliniază hotărârea sa de a gestiona situația fără intervenții externe.

Xi Jinping conduce o țară care a demonstrat reziliență în fața provocărilor economice, potrivit raportului serviciilor de informații. Dezvoltarea energiei regenerabile și rezervele considerabile de petrol au permis Chinei să atenueze efectele unei eventuale închideri a strâmtorii, o situație care ar putea avea repercusiuni majore pentru economie, având în vedere importanța petrolului din Golf pentru această țară. În context, fostul președinte al SUA, cel de-al 47-lea președinte, a remarcat că o astfel de închidere ar constitui o problemă majoră pentru China.

Ryan Hass, expert în China la Brookings Institution, a afirmat că „poziția Chinei în fața crizei energetice o situează pe a doua poziție la nivel global, imediat după Statele Unite”.

Hass a declarat că fenomenul menționat anterior are drept rezultat creșterea numărului de state care simpatizează cu Beijingul la nivel internațional.

În prezent, China își consolidează poziția, a afirmat sursa, oferind sprijin sub formă de resurse cheie pentru aviație și alte produse aflate în penurie, acționând astfel ca o intermediară pe termen scurt.

„China se prezintă ca un furnizor de soluții, oferind acces la combustibil pentru avioane și la alte produse care sunt deficitare, ca o punte de legătură pe termen scurt”

În urma declanșării conflictului, Beijingul a inițiat discuții cu numeroase state, printre care Thailanda, Australia și Filipine, cu scopul de a sprijini gestionarea cerințelor energetice ale acestora. În cadrul acestui demers, China acordă acces la tehnologii verzi de energie, produse pe plan intern, drept soluție durabilă pe termen lung.

Interesele proprii sunt cele care stau la baza acțiunilor Chinei, potrivit lui Hass, care a declarat:

„Nu este vorba de altruism”

.
În esență, strategia Chinei vizează Beijingul care urmărește să exploateze situația pentru a semăna dezacord între Statele Unite și partenerii tradiționali ai Americii.
Astfel, Hass a explicat că motivul din spatele acestei strategii este legat de modul în care Beijingul profită de ocazie pentru a crea disensiuni între Statele Unite și partenerii săi tradiționali.

Pe fondul unor crize energetice anterioare, Washingtonul a adoptat o strategie de trimitere a reprezentanților săi în diverse regiuni ale lumii, concomitent cu organizarea unor reuniuni de urgență, cu scopul de a gestiona eficient deficitele de energie.
În contrast, administrația Trump a afișat o poziție de indiferență față de inițierea unui astfel de efort coordonat.

O situație favorabilă a apărut în urma acestui eveniment, iar Beijingul încearcă să o valorifice la maximum, după cum a declarat Hass.

„Acest lucru a creat o oportunitate pe care Beijingul încearcă să o exploateze”

, a adăugat el.

Un alt factor cheie care influențează conflictul este penuria de muniție. În efortul de a proteja Israelul și aliații săi din regiunea Golfului împotriva ripostei iraniene și de a neutraliza arsenalul Teheranului, Statele Unite au utilizat cantități imense de rachete, bombe și interceptoare, multe dintre acestea fiind extrem de costisitoare și necesitând perioade lungi de timp pentru producție.

Surse confirmă că sistemele de apărare aeriană Patriot și THAAD, împreună cu rachetele de croazieră Tomahawk, au înregistrat o scădere considerabilă a stocurilor disponibile.
Această situație a fost dezvăluită anterior de aceeași sursă și de alte mijloace de informare în masă.

Preocupări legate de capacitatea de apărare a Statelor Unite au fost exprimate de către Taiwan, Japonia, Coreea de Sud și alți parteneri strategici, referitor la potențialul impact al unui conflict armat cu China asupra disponibilității și capacității militare a Washingtonului de a răspunde prompt.

Afirmația lui Stokes ridică încertitudini cu privire la capacitatea de reacție a industriei de apărare din SUA în ceea ce privește reconstituirea rapidă a stocurilor de muniție, preocupare care se adaugă la îndoielile deja existente privind întârzierile în livrări.

În plus, acest context oferă un argument puternic pentru acele voci din Taiwan care sunt favorabile Beijingului să „încetinească sau să oprească fluxul de fonduri pentru consolidarea capacităților militare ale Taiwanului”, după cum a declarat Stokes.

încetini sau bloca finanțarea consolidării militare a Taiwanului

Pe de altă parte, cei care susțin Taiwanul sunt de părere că o astfel de consolidare a capacităților militare este crucială pentru a descuraja Beijingul.

În același timp, conflictul a oferit Chinei oportunitatea de a se prezenta drept o forță cu poziție morală superioară în comparație cu Statele Unite, mutând focusul de pe propriile abuzuri semnificative în domeniul drepturilor omului și practicile coercitive din Asia.

Potrivit declarațiilor lui Stokes, China poate profita de situația actuală pentru a prezenta Statele Unite drept o putere în scădere, caracterizată printr-o abordare agresivă și unilaterală, datorită implicării continue a Washingtonului în conflicte lungi și costisitoare din regiunea Orientului Mijlociu.

„China are ocazia să prezinte Statele Unite ca o putere agresivă și unilateralistă în declin, deoarece Washingtonul nu se poate abține să nu se implice în războaie sângeroase și costisitoare din Orientul Mijlociu”

, a afirmat Stokes.

În contextul avertismentului lansat de Xi Jinping către Donald Trump, Taiwan a răspuns considerând China drept „singura amenințare” la stabilitatea regională.

Nu este clar care a fost tonul exact al conversației dintre Xi Jinping și Donald Trump

,
însă Taiwan a apreciat că Xi Jinping a transmis o avertizare clară președintelui american Donald Trump .

În urma unei declarații oficiale, s-a făcut public acordul încheiat între Donald Trump și Xi Jinping cu privire la Strâmtoarea Ormuz.