Cine era Ali Larijani, „Kennedy al Iranului”, ucis de Israel?

Conform Jerusalem Post, Ali Larijani, pe care Israelul pretinde că l-a eliminat în cursul nopții, era considerat de mai mulți observatori și oficiali drept figura cheie care ar fi putut conduce regimul iranian după decesul ayatollahului Khamenei. În plus, Larijani a jucat un rol esențial în cadrul negocierilor purtate cu Statele Unite și a acționat ca emisar al lui Khamenei în cadrul relațiilor cu Moscova, după cum informează și Deutsche Welle.

Decesul lui Ali Larijani, fost șef al securității din Iran, a fost confirmat de către ministrul apărării din Israel, Israel Katz, care a precizat că armata israeliană este responsabilă de uciderea acestuia, într-o declarație făcută marți.

Presa de stat din Iran a făcut publică o scrisoare olografă redactată de Larijani, dedicată marinarilor iranieni care și-au pierdut viața într-un incident provocat de americani, iar ceremonia funerară urma să aibă loc marți. Cu toate acestea, administrația din Teheran nu a oferit nicio reacție imediată în legătură cu afirmațiile făcute de Katz.

Citește șiDigistoria: Cele mai evenimente majore din 25 octombrie

De la începutul conflictului, Larijani ar fi cea mai înaltă țintă iraniană eliminată, după ce în fruntea listei celor vizate s-a aflat liderul spiritual ayatollah Khamenei.

Ținta cea mai semnificativă a unei operațiuni de asasinat efectuată de Israel de la începutul conflictului a fost eliminată. Iranul se confruntă acum cu pierderea celui care urma să conducă țara după dispariția lui Khamenei, fiind raportat că a fost „eliminat”.

Conform Jerusalem Post, diverși observatori și oficiali îl consideră pe acesta drept figura cheie care ar fi putut conduce regimul iranian în cazul decesului lui Khamenei.

Regimul islamic a avut în Larijani o figură proeminentă, care a răspuns în mod direct remarcilor și amenințărilor formulate de președintele american Donald Trump și de alți oficiali.

În urma informației publicate de Jerusalem Post, se ridică semne de întrebare cu privire la capacitatea lui Mojtaba Khamenei, fiul ayatollahului, de a conduce efectiv Iranul, având în vedere că este grav rănit și că nu a mai fost văzut în public de ceva timp, ceea ce ridică îndoieli cu privire la rolul său actual.

În perioada respectivă, Larijani a acumulat suficientă influență pentru a coordona activitățile zilnice ale statului și pentru a purta toate discuțiile cu lumea occidentală referitoare la conflict, cu doar câteva săptămâni înainte de izbucnirea războiului.

Expresia aceasta a devenit cunoscută sub forma: „Le vom arde inimile”.

În urma primului atac care a avut loc în Teheran, la o zi distanță, Larijani a fost prezent atât în cadrul televiziunii naționale, cât și pe platformele de socializare online, unde a criticat vehement Statele Unite ale Americii și Israelul, acuzându-i că au

„aprins focul în inima națiunii iraniene”

.

Oficialul a declarat:

„Le vom arde inimile”

.
El a continuat afirmând:

„Îi vom face pe criminalii sioniști și pe americanii fără rușine să-și regrete faptele”

.

De-a lungul unei cariere politice care a durat decenii, Ali Larijani a devenit cunoscut atât pentru fermitatea sa în cadrul regimului iranian, cât și pentru abilitățile sale de negociator în dialogurile cu China, Rusia și chiar și SUA, potrivit Deutsche Welle.

În legătură cu discuțiile purtate cu Statele Unite ale Americii pe marginea conflictului în desfășurare, poziția sa a fost una fermă și neechivocă.

Pe platforma X, Ali Larijani a exprimat o poziție fermă, declarând:

„Nu vom negocia cu Statele Unite”

. Această afirmație reflectă hotărârea sa în ceea ce privește relațiile cu Statele Unite.

În Iran, familia sa era adesea denumită echivalentul local al unei anumite familii politice americane foarte cunoscute, anume familia Kennedy, datorită influenței și puterii sale în rândul clasei politice iraniene.

La vârful ierarhiei iraniene, poziția lui Larijani a fost una relativ surprinzătoare, deoarece perspectivele sale de a prelua oficial tronul de la Ali Khamenei erau destul de reduse, potrivit Deutsche Welle.

În cadrul teocrației instaurate după Revoluția Islamică din 1979, atât Khamenei, cât și predecesorul său, Ruhollah Khomeini, au ocupat poziția de lideri supremi, fiind înalți clerici în tradiția șiită.

În ciuda faptului că nu era un cleric, Larijani, care a văzut lumina zilei în Irak, era membru al unei familii cu rădăcini adânci în sistemul religios și politic al regimului iranian, fiind numit de către revista Time „Kennedy al Iranului”.

În familia sa, tatăl lui Ali Larijani a ocupat o poziție religioasă de seamă, fiind un ayatollah cu o mare influență. De asemenea, fratele său, Sadeq Ardeshir Larijani, și-a construit o carieră politică și religioasă de succes, ajungând la rangul de ayatollah și preluând chiar conducerea sistemului judiciar din Iran în perioada 2009-2019.

În domeniul politicii externe, un alt frate al său, Mohammad-Javad Larijani, deține o poziție de influență, fiind consilier al defunctului ayatollah Khamenei.

Matematica și filosofia au reprezentat obiectul studiilor sale.

Puterea lui Ali Larijani în sistemul politic iranian a fost oficial consolidată.

În 1958, s-a născut Larijani, care a intrat în Garda Revoluționară Islamică în 1981. În perioada inițială a conflictului dintre Iran și Irak, el a ocupat funcția de comandant.

La început, a participat la un seminar religios, însă ulterior și-a completat educația cu o diplomă de informatică și matematică. Ulterior, a avansat în cariera academică, obținând atât un masterat, cât și un doctorat în filosofie occidentală de la Universitatea din Teheran.

În domeniul academic, Larijani a manifestat o înclinație deosebită spre studiile filosofice, teza sa de doctorat, susținută în 1995, fiind dedicată Immanuel Kant, un filosof de origine germană.

Regimul iranian a avut în Ali Larijani un promotor activ.

Pe durata perioadei de studiu în domeniul filosofiei, Larijani și-a consolidat experiența militară și legăturile de familie pentru a avansa în cariera politică, fiind numit ministru al Culturii la o vârstă relativ fragedă, aproximativ 35 de ani.

În urma unei decizii luate în 1994, ayatollahul Khamenei l-a desemnat pe Larijani pentru a conduce televiziunea publică iraniană, funcție pe care a ocupat-o timp de zece ani.

Ca instrument de promovare a intereselor guvernamentale, Larijani a recurs la postul de televiziune pentru a coordona programe de acest fel, printre care Hoviat (Identitate), care făcea publice numele intelectualilor iranieni care se opuneau regimului, catalogându-i drept trădători cu sprijin financiar occidental.

În anul 2005, Larijani a participat pentru prima dată la alegerile prezidențiale, însă a strâns mai puțin de 6% din totalul voturilor în runda inițială, nereușind să avanseze în turul al doilea, care a fost câștigat în cele din urmă de către extremistul Mahmoud Ahmadinejad.

În urma acestei numiri, Larijani a preluat funcția de secretar general al Consiliului Suprem de Securitate Națională al Iranului, fiind responsabil și de negocierea principală a programului nuclear iranian ca șef al negocierilor.

În 2007, Ali Larijani a părăsit această poziție, se pare din cauza unor neînțelegeri apărute cu Ahmadinejad.

Un rol semnificativ i-a fost atribuit în cadrul acordului privind energia nucleară Ali Larijani, despre care Israelul afirmă că a fost eliminat. Acest individ a jucat un rol cheie în negocierile care au dus la încheierea acordului nuclear.

De-a lungul carierei sale politice, Ali Larijani s-a confruntat în mod repetat cu provocările generate de facțiunea extremistă din Iran.

În ciuda acestui fapt, 2008 a marcat începutul mandatului său ca președinte al Parlamentului, funcție pe care a deținut-o vreme de 12 ani fără întrerupere.

Pe durata perioadei sale de mandat în cadrul parlamentului, Larijani a fost esențial în garantarea susținerii legislative pentru pactul nuclear încheiat în 2015 între Republica Islamică și un grup de șase state puternice — printre care se numără SUA, China, Rusia, Germania, Marea Britanie și Franța — acord care avea drept scop principal restrângerea programului nuclear iranian în urma ridicării sancțiunilor economice.

În anul 2018, acordul a fost efectiv încheiat de către Trump, odată cu preluarea mandatului său inaugural, 2018 fiind anul în care decizia a fost luată.

În anul 2020, sarcina de a supraveghea un acord de colaborare strategică pe o perioadă de 25 de ani cu China a fost încredințată lui Larijani, care a fost definitivizat în anul care a urmat.

În urma excluderii sale din scrutinul electoral pentru anii 2021 și 2024, repercusiunile acestei decizii au fost resimțite în rândul susținătorilor săi.

În urma încheierii acordului cu China, care stipula investiții de 400 de miliarde de dolari în domeniul energetic iranian, Larijani a manifestat intenția de a participa din nou la alegerile prezidențiale, programate pentru 2021.

În urma unei evoluții neprevăzute, Consiliul Gardienilor din Iran a ridicat obstacole care i-au blocat calea.

Decizia organismului, alcătuit din șase clerici islamici numiți de Ayatollah și șase avocați validați de Parlament, a fost luată fără a fi furnizate explicații suplimentare.

Se vehiculează că excluderea lui Larijani ar putea avea legătură cu faptul că fiica sa are reședința în SUA și deține un pașaport emis de Regatul Unit, pe de altă parte, există opinii potrivit cărora această decizie ar fi fost luată pentru a-i facilita drumul către funcție lui Ebrahim Raisi, favoritul regimului.

În urma acuzațiilor, Ayatollahul Sadiq Larijani a declarat în mod public că fratelui său i-a fost interzis „în urma unor date eronate oferite de către organele de informații” și că au fost propagate în mod intenționat informații false în cadrul Consiliului Gardienilor, după cum relatează sursele.

Nu a criticat deschis pe Raisi și pe membrii Gărzii Revoluționare

nu este citat direct și nu se utilizează.
corectat

Decalificarea lui Larijani a fost determinată în mare măsură de criticile sale explicite la adresa lui Raisi și a membrilor Gărzii Revoluționare. Potrivit analistului iranian Ali Afshar, care a declarat pentru DW, această decizie a fost luată deoarece Larijani nu a lansat atacuri împotriva liderilor opoziției, Mehdi Karroubi și Mir Hossein Mousavi, care au fost plasați în arest la domiciliu în 2010.

Moscova a fost locul unde Ali Larijani a acționat ca emisar al lui Khamenei.

La scurt timp după numirea sa în funcție, Pezeshkian l-a reinvestit pe Larijani în rolul său anterior de lider al Consiliului Suprem de Securitate Națională, poziție care îl transformă în cel mai important oficial în domeniul securității din Iran, după conflictul care a durat 12 zile și l-a opus Israelului.

În perioada următoare, influența lui Larijani și posibilitatea lui de a comunica direct cu Khamenei au depășit, se pare, poziția și accesul președintelui.

Fiul unei familii influente din Iran, Ali Larijani a jucat un rol cheie în calitate de negociator șef în discuțiile privind programul nuclear iranian cu Statele Unite ale Americii.

În cadrul unei serii de vizite la Moscova, el a acționat în calitate de reprezentant al lui Khamenei pe lângă Vladimir Putin, posibil cu sprijinul ambasadorului Iranului, Kazem Jalali, figurează ca fiind și un confident al lui Larijani.

Cu doar câteva zile înainte de operațiunea comună americano-israeliană, într-un dialog cu postul de televiziune Al Jazeera, Ali Larijani menționase că în ultimele luni, Iranul s-a concentrat asupra pregătirilor pentru un posibil conflict în urma unor tensiuni escaladate.

El a declarat:

„Ne-am identificat punctele slabe și le-am remediat”

. De asemenea, a adăugat că:

„Nu căutăm războiul și nu-l vom începe noi. Dar dacă ni-l impun, vom riposta”

, atunci când a discutat despre abordarea sa în materie de conflict.