Singurătatea a devenit un lucru tot mai obișnuit în orașele din China, iar acest lucru a dus la apariția unui nou domeniu de activitate: cel dedicat oamenilor singuri. Fie că au nevoie de o masă caldă, de ajutor cu instalațiile sanitare sau pur și simplu de cineva cu care să stea de vorbă, oamenii singuri ai Chinei, mai ales cei vârstnici, recurg la serviciile „copiilor temporari”, relatează BBC.
Yang, în vârstă de 91 de ani, afirmă că principalul obstacol era izolația.
„Cea mai mare dificultate era singurătatea. Uneori, dacă voiam să vorbesc cu cineva, vorbeam cu televizorul,”
Citește șiZelenski cere sprijinul României și al statelor vecine pentru transportul cerealelor. Exporturile Ucrainei, aproape blocate la Marea Neagră
O femeie trăiește în zona periferică a Beijing, capitala vibrantă a Chinei. După ce soțul ei a decedat, se simțea extrem de singură și a declarat că a luat în considerare chiar posibilitatea unei eutanasii voluntare.
„L-am întrebat pe fiul meu despre asta, dar mi‑a spus că este interzisă. I‑am spus că, dacă va deveni vreodată legală, vreau să o fac. Nu mai voiam să trăiesc,”
o povestește.
Având glaucom și vederea slăbită, nu reușea să realizeze chiar și activități simple, precum ajustarea setărilor aparatului de aer condiționat.
Astfel de cazuri au devenit din ce în ce mai obișnuite în orașele chineze, aspect despre care profesorul asociat Teresa Kuan, de la Universitatea Chineză din Hong Kong, spune că este „exacerbat de structura societății și de modurile prin care oamenii interacționează”.
În China, izolarea se datorează unor factori variabili. De exemplu, când migranții din zonele rurale caută oportunități economice, lasă în urmă rețelele strânse de sprijin din mediile urbane, unde singurătatea și incertitudinea pot fi dificil de înfruntat, sau când absolvenții părăsesc localitățile natale în căutarea unui loc de muncă în cealaltă parte a țării.
Dar industrie a singurătății a apărut în prezent, încercând să acopere aceste goluri din viața oamenilor.
Yang afirmă că existența lui a suferit o schimbare majoră datorită unuia dintre aceste servicii. Wang Yingwei și grupul său de livrare pe trotinete au început să apară de două ori pe zi, aducând mese calde. Ajutorul lor se extinde însă mult mai mult.
„Ne considerăm copiii comunității. Înseamnă să te pui în locul persoanelor în vârstă și să le iei în considerare nevoile”, a spus Yingwei.
„Un lucru mărunt îi poate face mult mai fericiți. Poate că nu se pot spăla pentru că robinetul este stricat. Cumpărăm o piesă, o înlocuim și au un duș funcțional”
„Bătrânii ne tratează ca pe copiii lor, iar noi îi tratăm ca pe propriii noștri părinți”, a adăugat el.
Serviciile oferite de Yingwei sunt sub jumătate din prețul pe care îl ar trebui să îl plătiți pentru a angaja un îngrijitor.
Wang Yingwei și echipa sa mică nu se limitează la servirea de mese; ei generează conexiuni umane pentru persoanele în vârstă.
Un fost agent de vânzări de telefoane mobile declară că a fondat propria firmă pentru a sprijini seniorii să rămână acasă și să evite mutarea în cămine de bătrâni. Ideea a luat naștere după ce socrul său, aflat cu Alzheimer, a fost nevoit să se mute într-un azil de bătrâni.
În prezent, compania dispune de patru colaboratori, însă afirmă că poate mări numărul de angajați pe măsură ce cererea se intensifică.
Încă persistă o lipsă de date solide privind mărimea acestui domeniu, iar operatorii susțin că a înregistrat o creștere explozivă în ultimii ani. Sinolink, o firmă de valori mobiliare, a estimat valoarea sectorului la aproximativ 7,4 miliarde de dolari în 2025.
Zheng Ruizhi, o altă clientă a lui Yingwei, care trăiește în periferia nordică a Beijingului, a întâmpinat-l la ușă cu un zâmbet larg.
O femeie de 75 de ani a declarat:
„După ce m-am pensionat, nu am prea multe oportunități să ies cu alți oameni”
Ea se recuperează după o accidentare recentă care îi făcea sarcinile de zi cu zi mai dificile. Dar sosirea lui Yingwei, pe care îl numește „dragul meu băiat”, i-a îmbunătățit starea de spirit.
„Te numesc «dragul meu băiat» pentru că te plac foarte mult. Te plac sincer din tot sufletul meu. De asemenea, te admir și am încredere în tine. Când mă ajuți, nu am nicio grijă sau teamă”, i-a spus ea.
Cu toate acestea, serviciile prestate de aceștia nu se restrânge la vizitele la domiciliu.
Liu Yanyan, cu vârsta de 23 de ani, activează ca „însoțitor medical”. Ea transportă clienții la consult medical sau preia rezultatele testelor și medicamentele din spitale.
„Unii dintre clienții mei sunt oameni în jur de 20 de ani care au venit la Beijing pentru a-și construi o carieră. S-ar putea să nu aibă prieteni aici sau să se simtă ciudat să le ceară colegilor să îi însoțească din cauza conceptului de reciprocitate socială din cultura chineză”, a spus ea.
„Dacă te-ar însoți la o programare la medic, s-ar putea să te simți obligat să-i faci cinste cu o masă sau să-i cumperi un bilet la film după aceea”, ea adaugă.
Liu Yanyan afirmă că, din cauza aceasta, există numeroși indivizi în societatea chineză contemporană care tind să se izoleze.
„Așadar, ei angajează pe cineva ca mine să-i însoțească la spital. Dacă ar fi trebuit să meargă singuri, poate că ar fi speriați”
, afirmă.
În mijlocul acestor companii care se ocupă de izolare în China, se găsește o propunere esențială: legătura interumană.
Teresa Kuan afirmă că există indivizi care aleg să-și împărtășească sufletul cu un străin contra cost.
„Dacă există un însoțitor pentru care plătești, relația nu este chiar egală. Este o relație de serviciu, așa că nu trebuie să te confrunți cu imprevizibilitatea unei relații standard. Prieteniile pot fi imprevizibile. Nu știi când cineva te poate dezamăgi. Dar, într-o relație de serviciu, știi mai bine la ce să te aștepți”, explică ea.
Wang Zhoutao deține o companie de excursii, destinată să sprijine persoanele interesate să escaladeze muntele Huangshan din provincia Anhui.
„Oferim sprijin emoțional, cum ar fi încurajarea, realizarea de fotografii sau, pur și simplu, glumim. Chiar este un serviciu bazat pe companie”
El a precizat că acest
fostul militar a precizat că, în mod obișnuit, organizează excursii montane cu clienții în intervalul de 10‑15 zile pe lună. Dacă agenda lui este complet ocupată, acest număr poate crește până la 30 zile.
El a dat exemplul unei tinere care se simțea ostracizată la serviciu. „Se simțea inutilă și voia să-și demonstreze ceva”, a spus el.
Am început să urcăm, însă traseul a fost anevoios, pentru că temperatura era extrem de ridicată și transpirația a fost abundentă. În anumite instantaneu, a simțit nevoia de a renunța, dar i-am răspuns:
«Dacă renunți acum și nu poți trece peste acest munte, cum vei descurca orice altceva în viață?»
Am menținut sprijinul și am continuat să o motivez, spune el.
După o perioadă ulterioară, femeia a transmis un mesaj lung de apreciere, detaliind drumul ei interior și manifestându-și recunoștința.
„Ritmul vieții este pur și simplu prea rapid în zilele noastre. Oamenii se confruntă cu presiuni de la locul de muncă, din relații și din partea așteptărilor familiei. Cred că clienții mei sunt în mare parte oameni care simt un gol în relațiile lor sau au suferit un eșec”, spune el.
Legătura dintre oameni reprezintă o necesitate, însă într-o comunitate care a trăit de-a lungul anilor cu izolare, aceasta s-a transformat recent într-o marfă.
În apartamentul său mic din Beijing, Yang simte acum un confort sporit, deoarece Yingwei a remediat problema cu aerul condiționat.
„E bine să ai pe cineva prin preajmă atunci când ai nevoie, pe cineva cu care să îți poți împărtăși cele mai intime gânduri. M-am luptat cu singurătatea, dar acum sunt destul de mulțumită. Nu-i pot pierde pe Yingwei și pe ceilalți. Toți au o inimă bună”, spune ea.
COMENTARII / 0