Ciuma bubonică a devastat un oraș din Iordania acum 1.500 de ani

O echipă de cercetători a publicat un studiu care analizează un posibil prim caz de ciumă bubonică în zona Mării Mediteraneene, potrivit G4Media și Mediafax. Cercetarea, intitulată „Semnături bioarheologice din timpul Ciumii lui Iustinian (541-750 e.n.) în Jerash, Iordania”, a fost publicată în Journal of Archaeological Science și prezintă rezultatele unui studiu interdisciplinar.

Ciuma bubonică a curmat viețile a milioane de oameni în Imperiul Bizantin. Studiul arată că persoanele afectate de epidemie proveneau din diverse comunități, care erau adesea izolate unele de altele, dar în momentul morții, au fost aduse împreună. Un număr mare de cadavre a fost depus rapid peste fragmente de ceramică într-o zonă publică abandonată, care a devenit punctul central al acestui studiu.

Citește șiUE spune că a acoperit necesarul financiar și militar al Ucrainei pentru 2026. Ce se întâmplă cu deficitul de 27 de miliarde de dolari

Relatările istorice descriu răspândirea bolii în perioada bizantină

, dar multe dintre siturile suspectate a fi morminte ale victimelor ciumei nu aveau dovezi concrete. Însă, Jerash este acum primul loc în care a fost confirmată existența unui mormânt comun al victimelor ciumei, atât prin dovezi arheologice, cât și prin teste genetice.

Cercetătorii au stabilit că acest cimitir reprezintă un eveniment singular, spre deosebire de cimitirele tradiționale, care se dezvoltă treptat. În Jerash, sute de persoane au fost îngropate în doar câteva zile. Această descoperire remodelează înțelegerea primei pandemii, oferind dovezi clare ale mortalității la scară largă și oferind o perspectivă asupra modului în care oamenii trăiau, se deplasau și deveneau vulnerabili în mediile urbane antice.

Descoperirile ajută, de asemenea, la rezolvarea unei întrebări de lungă durată. Datele istorice și genetice indică faptul că oamenii călătoreau și se amestecau între regiuni, însă dovezile de înmormântare sugerează adesea că comunitățile rămâneau locale. Situl de la Jerash arată că ambele tipare pot coexista.

Migrația se desfășura de obicei lent, de-a lungul generațiilor, și se integra în viața de zi cu zi, făcând-o dificil de detectat în cimitirele obișnuite. În timpul unei crize, însă, indivizi proveniți din medii mai mobile au fost aduși împreună într-un singur loc, făcând vizibile acele conexiuni ascunse. Dovezile sugerează că indivizii îngropați la Jerash aparțineau unei populații mobile care făcea parte dintr-o comunitate urbană mai largă.

Răspândiți în mod normal în întreaga regiune, aceștia au fost uniți într-un singur cimitir în timpul unui moment de criză. Cercetarea oferă o perspectivă unică asupra modului în care oamenii au interacționat și s-au deplasat în trecut, oferind o imagine mai completă a istoriei ciumei bubonice și a impactului său asupra societății umane.