O cercetătoare dintr-un institut rus siberian, specializat în patogeni periculoși, a decedat din cauza unei pneumonii fără explicație. Autoritățile locale au susținut că ar fi putut fi expusă la bacteriile responsabile de c
Ce cunoaștem în legătură cu această infecție fatală?
O persoană de 28 de ani, angajată la Institutul de Cercetare Antipestă din Irkuțk, specializat pe Siberia și Extremul Orient, provenind din Șelekhov, a decedat pe 2 octombrie, după ce a suferit de pneumonie.
Se crede că femeia ar fi intrat în contact cu Yersinia pestis, agentul bacterian responsabil pentru ciumă. Potrivit unor rapoarte, în data de 25 septembrie, ea ar fi rupt accidental un recipient ce conținea microorganismul. Această informație nu a fost verificată de surse terțe.
Rospotrebnadzor, agenția rusă de sănătate publică, a comunicat că diagnosticul atribuit pacientei a fost „pneumonie de etiologie necunoscută”. În raportul său, s-a menționat că testele detaliate realizate pe mostrele prelevate de la pacientă nu au detectat niciun microorganism legat de activitatea profesională a acesteia.
Informațiile indică faptul că și alți indivizi au fost supuși monitorizării medicale.
Dr. Simon Clarke, de la Universitatea din Reading, a declarat: „Relatările din Rusia au atras inevitabil comparații cu Covid-19, dar este important să ne amintim că ciuma pneumonică este o boală cu totul diferită”.
„O afirmație care atrage atenția este aceea că o angajată a laboratorului s-ar fi putut infecta după ce a spart o eprubetă în laborator. Nu este ceva nemaiauzit ca agenții patogeni să scape din laboratoare, dar ar fi trebuit să se întâmple o mulțime de lucruri greșite pentru ca o angajată a laboratorului să se infecteze din cauza unei eprubete sparte… Până când vor apărea mai multe detalii, este dificil să se evalueze dacă acesta reprezintă un caz izolat, o expunere profesională sau o dovadă a unei transmiteri mai ample. Transparența, diagnosticul rapid și urmărirea eficientă a contactelor ar fi cei mai importanți factori în gestionarea unui focar.”
Ciuma pneumonică reprezintă ce? Și cât de periculoasă poate fi?
Este foarte periculos. Totuși, este esențial să se facă distincția între severitatea bolii pentru o persoană, în special dacă nu este tratată, și capacitatea de răspândire rapidă.
Ciuma rezultă dintr-o bacterie. Ciuma pneumonică se manifestă când bacteriile invadează plămânii.
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) susține că ciuma pneumonică neîngrijită poate provoca moarte în intervalul de 18–24 de ore de la debutul simptomelor. Fără intervenție timpurie, această boală este aproape întotdeauna letală. Este singura variantă de ciumă capabilă să se răspândească direct de la o persoană la alta, prin picături respiratorii.
Totuși, transmiterea de obicei presupune o expunere destul de apropiată. Dacă cazurile sunt identificate la timp, focarele pot fi sub control prin izolare și tratament prompt al pacienților. În plus, persoanelor expuse riscului se pot oferi antibiotice preventive înainte ca simptomele să apară.
Există tratamente pentru ciuma pneumonică și ce simptome apar?
Da. Tratamentul poate fi administrat cu mai multe antibiotice. OMS afirmă că șansele de recuperare sunt ridicate dacă boala este identificată și tratată rapid, ideal în termen de 24 de ore de la apariția simptomelor.
Ciuma pneumonice prezintă, în faza inițială, febră, oboseală, cefalee și probleme respiratorii. Un aspect de reținut este că aceste manifestări pot fi confundate cu alte infecții. În această boală, evoluția stării pacienților poate deveni severă într-un interval scurt.
Specialiștii științifici au semnalat că rezistența la antibiotice ar putea constitui o problemă semnificativă. Se a identificat un număr limitat de specii de bacterii ale ciumei în mediul natural, care prezintă rezistență la unul sau mai multe medicamente antibacteriene. Autorii au cerut implementarea unor măsuri de monitorizare pentru a verifica dacă rezistența se extinde în mod constant.
Ce diferențe există între ciuma pneumonică și alte forme de ciumă?
Principala diferență constă în modul în care boala interacționează cu corpul. Ciuma bubonică, tipul asociat cu „Moartea Neagră”, reprezintă forma cea mai frecventă. Contractarea se produce în mod obișnuit când un individ este mușcat de un puric portator al agentului patogen, originar dintr-un rozător infectat. Bacteriile se propagă prin sistemul limfatic. Acest mecanism determină umflarea ganglionilor limfatici, denumită „buboane”. În mod normal, ciuma bubonică nu se transmite direct de la om la om.
Ciuma septicemică se manifestă când bacteriile se proliferă în sânge. Aceasta poate declanșa septicemie, sângerări, șoc și disfuncție a organelor. Această variantă nu se răspândește direct de la o persoană la alta.
Ciuma pneumonică afectează plămânii. Ea se poate dezvolta atunci când o altă formă de ciumă se răspândește la plămâni, fenomen cunoscut sub numele de ciumă pneumonică secundară – sau atunci când o persoană inhalează direct particule infecțioase și dezvoltă ciumă pneumonică primară.
Este ciuma încă prezentă în habitatul sălbatic?
Da. Yersinia pestis există încă în mod natural în populațiile de rozătoare sălbatice și în puricii care trăiesc pe acestea. Aceste „rezervoare” animale fac foarte dificilă eradicarea bolii.
Cea mai recentă analiză a OMS, publicată în luna precedentă, indică 3.860 de cazuri suspecte de ciumă la om raportate în intervalul 2019–2025.
În perioada 2019–2025, OMS a raportat că Republica Democratică Congo și Madagascar au contribuit la 97,7% din totalul cazurilor confirmate. Totuși, peste alte zone, inclusiv în partea de vest a Statelor Unite, boala se răspândește printre fauna sălbatică. În ultimele decenii, Statele Unite au observat, în medie, aproximativ șapte infecții umane pe an.
În ce măsură apare ciuma pneumonică?
Majoritatea incidentelor se referă la ciumă bubonică, nu la cea pneumonică. Conform ultimelor statistici ale OMS, Madagascar a înregistrat 1.233 de cazuri suspecte de ciumă bubonică și 230 de cazuri suspecte de ciumă pneumonică în intervalul 2019–2025.
În aceeași perioadă, China a semnalat șase cazuri de ciumă pneumonică, din totalul de 19 infecții confirmate cu această boală. Cu toate acestea, nu toate statele transmit informații privind forma specifică a bolii observată.
Ce motive ar determina laboratoarele să manipuleze bacterii vii ale ciumei?
Centrul de cercetare dedicat bolii nu reprezintă o dovadă a unui program de arme biologice.
Instanțele de sănătate trebuie să fie capabile să recunoască prompt ciuma, ceea ce presupune prelucrarea probelor de către laboratoare.
cercetătorii pot dezvolta noi metode de diagnostic și pot stabili dacă anumite tulpini rămân sensibile la antibiotice.
Agenția pentru Securitate Sanitară din Regatul Unit a folosit bacteriile cauzatoare de ciumă în experimente de laborator pentru a testa posibile terapii și metode de prevenire a bolii. Un alt domeniu esențial este dezvoltarea de noi medicamente și vaccinuri.
Incidentul din Siberia constituie un pericol internațional mai extins?
Potrivit declarației lui Clarke:
„Până când vor apărea mai multe detalii, este dificil să se evalueze dacă acesta reprezintă un caz izolat, o expunere profesională sau o dovadă a unei transmiteri mai ample. „Transparența, diagnosticul rapid și urmărirea eficientă a contactelor ar fi cei mai
Primele întrebări la care epidemiologii vor să ajungă sunt: a fost cercetătoarea într-adevăr infectată cu Yersinia pestis? Dacă răspunsul este afirmativ, cum s-a produs această infecție? Și a existat altcineva în contact strâns cu ea în timpul perioadei în care era contagioasă?
Ciuma reprezintă o infecție periculoasă, însă este, în același timp, bine înțeleasă, iar antibiotice eficiente există.
COMENTARII / 0