Dacă va continua pe aceeași traiectorie, soarta Cubei va fi exact cea pe care a avut-o Institutul Superior de Design Industrial din centrul Havanei, din care nu a mai rămas decât o movilă uriașă de moloz: ceea ce urmează este un colaps accelerat al statului și al economiei. În lipsa unei schimbări majore și rapide, reconstrucția insulei și transformarea ei într-un loc stabil, prosper și democratic ar putea deveni imposibile, potrivit Foreign Affairs.
Doar câteva luni în urmă, prăbușirea treptată era un scenariu pe care puțini analiști l-ar fi prevăzut. Din cauza tarifelor comerciale pe care președintele american Donald Trump le-a amenințat țărilor care livrează petrol Cubei, a riscului de a iniția
La sfârșitul lunii mai, niciunul dintre aceste scenarii nu părea viabil. Negocierile din culise s-au stins din cauza opoziției republicanilor din Florida și a Havanei, care a respins propunerea Washingtonului: investiții americane și petrol în schimbul scăderii de la putere a lui Miguel Diaz-Canel și privatizării companiei petroliere de stat a Cubei.
Citește și„3 până la 3,5 milioane de tone”. Rusia anunță când semnează contractul cu Trump pentru motorină
Havana a implementat în luna iunie 176 de modificări economice, deschizând mai mult spațiu de acțiune pentru sectorul privat; totuși, această măsură nu a satisfăcut cerințele administrației Trump.
Deși a permis transportul unui număr restrâns de combustibil și provizii din Statele Unite către Cuba, Trump a introdus noi măsuri punitive împotriva companiilor de stat și a funcționarilor din regimul din Havana.
Pe măsură ce criza din Cuba se prelungeste, probabilitatea ca națiunea să ajungă într-o stare de guvernare eficientă scade.
Secretarul de stat Marco Rubio a declarat în luna august că a intervenit o schimbare în momentul în care autoritățile americane anticipau rezultatele politicii lor, subliniind necesitatea
„răbdare și persistență”
și menționând că regimul ar putea rezista până în 2028 sau chiar mai mult.
Mesajul lui Rubio ar putea fi o tactică de inducere în eroare a Havanei pentru a lua prin surprindere Cuba cu o operațiune militară fulgerătoare. O altă variantă ar fi că Statele Unite au devenit atât de preocupate de Iran și Venezuela încât Cuba nu mai este o prioritate.
Una dintre cele trei opțiuni constă în concluzia oficialilor americani că singura cale reală de a schimba regimul este să așteptăm ca sistemul politic cu un singur partid să se prăbușească din interior, chiar dacă acest plan este lung, anevoios și incert.
Colapsul statului și al economiei Cubei a fost declanșat de refuzul regimului de a introduce reforme suplimentare și a fost intensificat de sancțiunile americane, schimbând deja insula. În afară de puterea sa de represiune politică, statul devine tot mai fragil.
Economia se micșorează, iar inegalitatea veniturilor se agravează, lăsând o porțiune considerabilă a populației prea săracă pentru a se implica în mod semnificativ în sectorul privat emergent.
Coeziunea socială se destramă, iar criminalitatea crește, în timp ce colapsul natalității și fluxul de emigranți schimbă structura demografică a Cubei.
Pe măsură ce impasul se prelungeste, probabilitatea ca țara să ajungă vreodată la o guvernare eficientă scade, în timp ce posibilitatea ca viitorul Cubei să devină și mai disfuncțional și haotic crește.
Dacă nimic nu se schimbă în viitorul apropiat, un guvern de tranziție s-ar putea găsi într-o zi în aceeași poziție imposibilă ca oamenii care caută materiale de construcție pe care să le poată folosi prin ruinele vechiului institut de design: încearcă să construiască ceva sigur, locuibil și durabil din dărâmături.
COMENTARII / 0