În România, mii de pacienți cu o boală genetică a inimii trăiesc sub amenințarea morții bruște și sub teama că fiecare mișcare ar putea fi cea finală. Deși în 27 de țări europene există o terapie de salvare cu costuri acoperite, în țara noastră aceasta rămâne blocată în arhive birocratice. Când programul de donații
În timp ce guvernul promite actualizări de liste și alocări bugetare, situația din spitale rămâne una de disperare. Potrivit datelor oficiale, în România au fost înregistrate aproximativ 6.000 de pacienți noi diagnosticați cu cardiomiopatie hipertrofică, iar circa 80% dintre aceștia prezintă simptome severe, cu insuficiență cardiacă intensificată.
Specialiștii cardiologi susțin că, în întregul stat, numărul pacienților cu formă obstructivă ar putea varia între 25.000 și 30.000, iar până la 5.000 dintre aceștia ar fi calificați direct pentru o nouă categorie de medicamente: inhibitorii de miozină cardiacă, cunoscuți sub denumirea de Mavacamten.
Citește șiCe consumă zilnic un medic pentru a îmbătrâni sănătos. Al treilea aliment se găsește în aproape orice bucătărie
Publicația Libertatea a detaliat această criză majoră, evidențiind dorința românilor de a acționa împotriva statului pentru a-și păstra viața. Un medicament „minune” care ar putea înlocui operația de inimă este blocat de Guvern. Deși o terapie medicamentoasă ar putea evita intervenții chirurgicale radicale, aceasta rămâne inaccesibilă din cauza restricțiilor guvernamentale.
În România, tratamentul a fost garantat pe termen scurt prin donații ale producătorului, acoperind aproximativ 200–225 de pacienți. Când însă stocurile din aceste donații s-au terminat, pacienții s-au confruntat cu o alegere dificilă: efectuarea unei intervenții chirurgicale invazive pe cord deschis, suportarea costului de 7.600–7.800 lei lunar din propriul buzunar, sau inițierea unei acțiuni în justiție împotriva statului român.
Pentru Luminița Mocanu, 58 de ani, fiecare etaj urcat și fiecare respirație au devenit bătăi de viață. Diagnosticată cu cardiomiopatie hipertrofică obstructivă în 2022, starea ei s-a agravat rapid, manifestând oboseală persistentă, tuse cardiacă intensă și incapacitatea de a parcurge chiar și câțiva pași fără a suferi de sufocare.
„Mi s-a spus că singura soluție este o operație pe cord deschis și că trebuie neapărat să mă operez, că există risc de moarte subită. Mă gândeam: dacă nu mă mai trezesc? Căutam cu disperare un chirurg, dar în România sunt doar câțiva medici care operează această formă.”
Încălzirea a venit printr-o intervenție terapeutică realizată în cadrul programului de donații la Institutul de Urgență pentru Boli Cardiovasculare „Prof. Dr. C.C. Iliescu”. Rezultatul a fost remarcabil: blocajul cardiac a dispărut, o valvă deteriorată și-a recâștigat funcția normală, iar Luminița a reușit să se întoarcă la locul de muncă și să trăiască o viață normală. Însă, în momentul în care donația a încetat, coșmarul a reapărut, iar autoritățile nu au suplimentat tratamentul cu Macavamten.
„Am dat statul în judecată, bineînțeles, adică dreptul la viață mi l-am cerut. Salariul meu nu-mi permite să plătesc tratamentul. Ar însemna să muncesc două luni pentru o lună de pastile, fără să mai mănânc, fără să mai trăiesc. În disperare, am început să iau pastila o zi da, una nu, ca să-mi ajungă. Imediat au început să revină simptomele și panica. Am câștigat prin ordonanță președințială, iar acum statul a făcut recurs. Cotizăm de atâția ani la stat și nu avem niciun drept, dreptul la viață. Nu e un simplu tratament, este accesul la viață.”, a spus Luminița Mocanu.
Luminița nu reprezintă un caz exclusiv. În exemplul său, Tudor Pojoni, pacientul diagnosticat de la început și menținut pe linia de plutire cu o doză minimă, spune că viața lui a fost complet reconfigurată odată cu începerea tratamentului. Lipsa medicamentului gratuit îl readuce pe aceeași cale de incertitudine, motiv pentru care a decis să inițieze o acțiune judiciară împotriva statului.
Specialiștii în cardiologie din centrele mari confirmă că oamenii recurg la metode periculoase din cauza insuficienței de fonduri.
„Pacienții au apelat la tot felul de trucuri din disperarea de a prelungi terapia cât mai mult: și-au înjumătățit pastilele sau le-au luat o dată la două zile, chiar împotriva recomandărilor noastre medicale. Dar la oprirea tratamentului asistăm la un fenomen de rebound: simptomele revin rapid, uneori mai violente decât la început, iar inima reintră în suferință.”, a mărturisit dr. Robert Adam, medic cardiolog la Institutul CC. Iliescu.
Dr. Adam subliniază că alternativa chirurgicală, miectomia, nu este o soluție simplă: la nivel național există o deficit sever de centre specializate, iar singura opțiune cu experiență solidă se găsește adesea în sectorul privat, unde statul nu acoperă costurile procedurilor. În plus, ghidurile Societății Europene de Cardiologie recomandă chirurgia cu cord deschis ca ultimă soluție, abia după ce inhibitorii de miozină au eșuat.
Documentarea amplă a situației dramatice a pacienților fără opțiuni terapeutice este realizată de Libertatea. Autoritățile române abandonează sute de pacienți cu boli de inimă de la medicamentul esențial, singura substanță care îi menține în viață. Această practică evidențiază modul în care Statul român supune la suferință pacienții care depind critic de noua moleculă, într-un context în care orice întârziere birocratică generează riscuri de deces imediate.
Un studiu recent realizat de Asociația Pacienților cu Boli Cardiace Genetice Rare (Cardiogen) evidențiază dificultatea enormă cu care se confruntă familiile celor afectați:
Monica Oancea, reprezentanta asociației CardioGen, combate ferm argumentul invocat în culisele instituțiilor privind „costul prea ridicat” al terapiei: „Un pacient fără tratament ajunge pe patul de spital, cheamă ambulanța, intră în concedii medicale prelungite, se pensionează pe caz de boală la 30 sau 40 de ani sau are nevoie de operații costisitoare. Toate aceste costuri indirecte depășesc cu mult prețul medicamentului. Acești oameni sunt tineri, vor să muncească, să plătească taxe și să aibă o viață normală. Nu putem transforma dreptul la viață într-un privilegiu al celor care își permit să scoată mii de lei lunar din buzunar.”
Mai mult de 2.400 de cetățeni au deja semnat o petiție de natură publică, în care solicită Guvernului și Ministerului Sănătății să deblocheze urgent tratamentul.
Pe de altă parte, 27 de state membre ale Uniunii Europene, printre ele Bulgaria și Grecia, au integrat de mult timp terapia în programele naționale de decontare, în timp ce România a rămas izolată.
„La sfârșitul lunii august, la Congresul European de Cardiologie de la München, mi-a fost rușine când s-a proiectat harta Europei. România figura cu gri, alături de Ucraina și Belarus, în timp ce restul continentului era complet colorat, având tratamentul decontat integral de autorități”, a spus dr. Robert Adam.
Paradoxul este alimentat și de birocrația locală. Potrivit producătorilor, Mavacamten are o primă evaluare pozitivă necondiționată emisă de Agenția Națională a Medicamentului încă din februarie 2024. Cu toate acestea, Ministerul Sănătății și CNAS au amânat semnarea contractelor și publicarea noului pachet de compensate. Modificările de criterii introduse discret prin ordin de ministru au retrogradat terapia, ignorând faptul că acești bolnavi nu au nicio altă alternativă medicamentoasă viabilă.
Mai mult, prin blocarea procesului de decontare, statul se opune și mecanismelor prin care producătorul returnează 25% din valoarea medicamentului inovativ, prin taxa de clawback.
În fața unui refuz neexprimat, zeci de persoane au recurs la instanțe. Informații din interiorul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate au arătat că instituția se confruntă deja cu un val de peste 60–70 de procese deschise de pacienți care cer emiterea de ordonanțe președințiale pentru a rămâne în viață.
Instanțele judecătorești au început să ofere dreptate pacienților, însă juriștilor statului a răspuns prin depunerea recursurilor, prelungind durerea unor persoane a căror inimă nu poate tolera sentințe finale.
Ministrul Sănătății anunța ieri că 54 de medicamente noi vor intra pe lista de compensare în luna decembrie. L-am întrebat pe Alexandru Rogobete, ministrul Sănătății pentru ce boli rare sunt cele 6 molecule noi care vor intra pe listă, dar a spus că în acest moment nu știe care sunt. Pentru pacienții cu cardiomiopatie hipertrofică din România fiecare zi fără pastila salvatoare înseamnă o nouă ruletă rusească împotriva propriului cord.
COMENTARII / 0