16 inimi roșii se aliniază în fața fațadei distruse a gării din Novi Sad. Fiecare dintre ele marchează cu numele și data nașterii o persoană care a pierit sub un acoperiș de beton de 150 tone, căzut pe 1 noiembrie 2024. Cel mai tânăr victimă, Sara Firic, avea doar șase ani, iar peste jumătate dintre decese aveau sub 30 de ani. În intervalul de doi ani de la incident, tragedia a devenit un focar politic pentru nemulțumirile sârbilor obișnuiți față de guvernare slabă și corupție. Această situație a determinat o mișcare de protest care a obligat Aleksandar Vucici să renunțe la funcția de președinte duminică și să anunțe alegeri anticipate pentru luna următoare. Protestele au, de asemenea, activat tendințele cele mai autoritare și represive
O femeie care solicită să fie numită Marija reamintă cu claritate dezastrul. În activitatea ei, intrarea în stație este poziționată direct în câmpul său vizual, forțând-o să retrăiască prăbușirea coronamentului în fiecare zi.
Există un aspect pe care nu îl reamintă: sunetul. Fie că auțele ei au blocat zgomotul betonului și strigătele copiilor, fie că memoria ei a respins pur și simplu să le păstreze, nu poate afirma cu certitudine. Astfel, groaza se reînnoiește zilnic ca un film fără sunet.
Citește șiUcrainenii se tem mai mult de corupție decât de bombele rușilor. Mulți dintre ei arată cu degetul către președintele Zelenski (Sondaj)
„A venit poliția, au venit pompierii, dar a fost inutil”, și-a amintit Marija. „Tot ce le trebuia erau utilaje.”
Care este efectul corupției?
Gara fusese renovată complet de două companii de stat chineze în cei trei ani dinaintea prăbușirii. Imediat după aceea, Vucici a emis în grabă o declarație în care susținea că acoperișul a fost una dintre singurele părți ale gării care nu au fost atinse în timpul renovării.
Era o minciună — iar Zoran Djajici știa asta. Inginer geolog aflat la vârsta de 70 de ani la acea vreme, Djajic fusese chemat de la pensie pentru a oferi consultanță în cadrul proiectului.
Din martie 2023, Djajici a început să depună documente în care avertiza că acoperirea nu mai era sigură, deoarece greutatea a crescut semnificativ în timpul renovării.
„I-am tot rugat să îndepărteze blocurile mari de pe fațadă, deoarece erau susținute de cabluri metalice ruginite”,
a declarat Djajici.
„Dar subcontractantul nu a vrut pentru că ar fi costat prea mult.”
La auzul afirmațiilor președintelui, acesta a trimis imediat copii ale rapoartelor sale către toate posturile de televiziune din țară.
2 noiembrie 2024, în ziua a doua după prăbușire, Djajici a fost prezent pe o emisiune matinală de știri pentru a anunța că guvernul îi înșală. Această pierdere de vieți omenești nu a fost o catastrofă neașteptată; de fapt, a fost o consecință totală a lăcomiei, corupției și neglijenței, a declarat el.
Djajici a spus pentru The Times că amploarea corupției poate fi evaluată prin bugetul proiectului. Costul inițial estimat la 3,5 milioane de euro a crescut, iar în final renovarea gării a ajuns la 16 milioane de euro.
Creșterea de aproape cinci ori a rezultat din cauza faptului că renovarea a fost repartizată către aproximativ 200 de companii, a declarat Djajici. Multe dintre etapele proiectului au trecut prin lanțuri de subcontractori, fiecare adăugând un comision propriu la suma finală.
Djajic a declarat.
„Acesta este sistemul corupției”
„Lucruri care ar fi trebuit să coste 50 de euro ajung să coste 200 de euro.”
Durerea se metamorfosează într-o mișcare de protest
După revelările lui Djajici, melancolia unei popoare suferitoare a evoluat într-o furie intensă. Electoratul sârb nu a rămas doar indignat de incapacitatea guvernului de a împiedica tragedie; mai grav a fost falsitatea care a urmat, insinuând multora că autoritățile se considerau deasupra oricărei responsabilități.
Novi Sad se constituie ca un centru universitar și, având în vedere că numărul victimelor este atât de ridicat și majoritatea sunt de vârstă foarte mică, era natural ca studenții să inițieze mișcarea protestativă.
mii de persoane s-au adunat în stradă, urcând „Aveți sânge pe mâini!”
Ana Vucak, studentă de artă, a plătit un preț dureros pe măsură ce lunile au trecut. În ianuarie anul precedent, în timp ce ea și colegii ei împarteau pliante pentru un protest, patru tineri i-au atacat. Aceștia i-au aruncat pe jos și i-au lovit cu bâte de baseball, fracturând-i maxilarul în trei locuri. 23 de ani.
În prima fază a serii, aceiași indivizi au atacat studenți în fața biroului local al Partidului Progresist Sârb, care se afla la guvernare.
În momentul în care un procuror local a formulat acuzația de vătămare corporală gravă, s-a evidențiat rapid că se bucură de sprijinul complet al partidului.
Vucic a publicizat în luna mai a anului precedent numele agresorilor pe re
„Nu s-a mai întâmplat niciodată ca cineva, în timpul procedurilor, să obțină o grațiere din partea președintelui”, a declarat Vladimir Beljanski, un avocat care îl reprezintă pe Vucak, care a promis că va contesta grațierile la Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg.
„Primesc încontinuu amenințări cu moartea”
Din totalul de 16 familii care au suferit pierderi din cauza prăbușirii coronamentului, doar o singură familie a rupt tăcerea, în timp ce restul au menținut un silence clar.
Fiul Dijanei Hrka, Stefan, avea 27 de ani în ziua în care a fost zdrobit de moarte. „Timp de trei zile după înmormântare nu am mâncat și nu am băut deloc, eram atât de disperat”, a spus Hrka. „Am visat că încerca să mă îmbrățișeze, dar că cineva l-a oprit.”
În urma monitorizării protestelor studențești, a trăguit concluzia că
„Guvernul este responsabil”
. Din acea zi, s-a hotărât să întreprindă toate măsurile necesare pentru a asigura dreptatea.
16 zile în noiembrie anul trecut, ea a rătăcit în fața clădirii parlamentului din Belgrad, renunțând la orice hrană și la apă. Deși a durat doar câteva zile, greva de foame, care cerea nu doar justiție pentru fiul ei, ci și alegeri și eliberarea studenților protestatari închiși, a transformat-o în eroină populară a timpului. Totuși, nu toți au fost impresionați.
„Primesc încontinuu amenințări cu moartea”, a declarat Hrka pentru The Times. „Mi-e frică. Nu pentru mine, ci pentru fiul meu cel mic. Mi-au luat unul dintre copii, nu le voi permite să ia altul.”
Pe 25 octombrie, electoratul din Serbia va avea oportunitatea de a selecta o administrare care să nu fie afectată de colapsul coronamentului și de corupția corozivă pe care aceasta a devenit-o. Deși un ministru și mai mulți oficiali de rang înalt au fost acuzati pentru incidentul din decembrie 2024, dosarul nu a început încă, fiind blocat de mai multe ori.
Dacă regimul se schimbă, poate că inima frântă a Hrkai va începe să se vindece. Până atunci, ea rămâne vigilentă. „Guvernul vrea să construiască un memorial pentru victime”, a spus ea. „Dar dacă o vor face, îl voi demola. Ucigașii nu pot construi un monument pentru fiul meu.”
COMENTARII / 0