Cost și durată divorț în România: primărie, notar sau instanță (P)

Aceeași separare poate fi finalizată în doar câteva săptămâni, la un cost de câteva sute de lei, sau poate dura peste un an, implicând evaluări,...

Aceeași separare poate fi finalizată în doar câteva săptămâni, la un cost de câteva sute de lei, sau poate dura peste un an, implicând evaluări, martori și onorarii. Factorul care determină alegerea dintre cele două opțiuni este, în mare parte, un singur element: dacă partenerii sunt de acord sau nu cu despărțirea și cu aranjamentul copiilor.

Acestea sunt cele trei opțiuni, împreună cu cheltuielile și timpii lor efectivi.

1. În cadrul primăriei, procedura se desfășoară cu cea mai mare rapiditate și la cel mai mic cost.

Citește șiAccident grav la Călimănești, pe Valea Oltului. Un camion frigorific s-a izbit de o stație de carburanți

În cadrul oficiului de stare civilă, divorțul poate fi efectuat numai dacă ambii soți sunt de acord și nu există copii minori, fie din căsătorie, fie din relații anterioare sau prin adopție. Solicitarea trebuie depusă personal de amândoi, la primăria localității unde s-a celebrat căsătoria sau la sediul ultimei locuințe comune.

Taxa aferentă divorțului este stabilită de fiecare primărie și, de obicei, se încadrează în intervalul câțiva sute de lei. Documentele necesare sunt limitate: o cerere semnată în prezența ofițerului, certificatul de căsătorie original, copii de la actele de identitate valide și o declarație sub propria răspundere care confirmă absența copiilor minori.

Conform legii, există un interval de reflecție de 30 de zile, după care partenerii trebuie să se prezinte din nou și să confirme că își păstrează hotărârea. Numai în acest moment se eliberează certificatul de divorț. În practică, un divorț la primărie se finalizează în puțin peste o lună, cu condiția ca documentele să fie corecte.

2. La notar: prin acord, inclusiv cu copii minori

Notar public poate să confirme divorțul prin acord, iar în situația în care există copii minori, există o condiție fundamentală: soții trebuie să fie de acord în totalitate asupra tuturor aspectelor referitoare la copiii lor. Se vor stabili, în scris, exercitarea autorității părintești, locul de reședință al copilului, contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de creștere și programul de contact personal cu părintele la care copilul nu locuiește. Toate cele patru elemente trebuie să fie documentate în scris.

Notarul nu acționează doar ca martor la acord. El confirmă dacă acesta servește binele copiilor și poate solicita un raport de anchetă psihosocială. În cazul în care consideră că înțelegerea nu asigură protecția copiilor, îl respinge și direcționează dosarul către instanță. Prin urmare, un acord parental bine redactat de la start reduce timpul la câteva luni.

Cheltuirea se referă la onorariul notarial, calculat conform grilei profesionale, la care se pot adăuga eventuale documente suplimentare. În acest caz, notarul are posibilitatea de a stabili un interval de reflecție de 30 de zile. Întregul proces durează în general câteva săptămâni.

3. În instanță: singura opțiune în lipsa unui acord.

În cazurile în care soții nu reușesc să ajungă la un acord privind divorțul sau custodia copiilor, sau când unul dintre ei încearcă să pună vina pe celălalt, singura opțiune rămâne judecătoria. În ceea ce privește disputele legate de proprietate, acestea nu determină automat un divorț prin instanță: partajul reprezintă o solicitare independentă, care poate fi depusă în orice moment după finalizarea divorțului, chiar și după ce acesta a fost încheiat la notar sau la primărie. În acest context, diferențele majore apar în ceea ce privește costurile și durata procesului.

Taxa judiciară de timbru la divorț este fixă și, contrar percepției, mică. După modificarea adusă de Legea 268/2024, cererea de divorț se taxează cu 200 de lei, indiferent dacă este prin acord, din culpă sau după o separare în fapt, și cu 50 de lei atunci când se cere din motive de sănătate. Cererile privind copiii formulate odată cu divorțul, ca cereri accesorii, intră în taxa divorțului; formulate separat, în afara unui divorț, cererile privind locuința copilului, autoritatea părintească, pensia sau programul de legături personale se taxează cu 20 de lei fiecare. Pe pagina despre cât costă un divorț sunt detaliate toate aceste cuantumuri, împreună cu scutirile și cu situațiile în care taxa se restituie.

O schimbare semnificativă: începând cu 1 decembrie 2025, conform Legii 199/2025, persoanele care au suferit violență domestică vor fi eliberate de plata taxei de timbru pentru cererile de divorț și pentru partajele depuse împotriva agresorului.

Partajul este altceva. Împărțirea bunurilor comune se poate cere odată cu divorțul sau separat, dar este o cerere distinctă, cu o taxă proprie, calculată pe valoarea bunurilor. Din noiembrie 2024 această taxă se calculează după grila generală a cererilor evaluabile în bani, iar rezultatul se reduce la jumătate. Pentru bunuri de 200.000 de lei, de exemplu, taxa de partaj ajunge la aproximativ 2.550 de lei. Aici, nu la divorțul propriu-zis, se duc de obicei banii.

Cât timp necesită un divorț în instanță

Totul se rezumă la un singur element: prezența sau absența unui acord.

Divorțul prin acord depus la instanță, în prezența copiilor minori și a unei înțelegeri complete privind aceștia, se soluționează într-un interval relativ scurt, deoarece judecătorul recunoaște convenția părinților după ce verifică interesul copilului.

Divorțul unilateral reprezintă cea mai lungă procedură. Codul civil prevede posibilitatea desfacerii căsătoriei fără consimțământul celuilalt soț prin trei modalități: (1) din culpă, când legăturile sunt grav deteriorate și continuarea căsătoriei devine imposibilă;

soțul care nu dorește divorțul nu poate împiedica procedura prin absență. În lipsa sa, procesul continuă, iar instanța poate dispune divorțul fără ca el să fi asistat vreodată. Întârzierea prelungeste termenul, însă nu îl oprește.

Cum se stabilește onorariul avocatului și criteriile de alegere

În niciuna dintre cele trei proceduri nu este necesar să se angajeze un avocat. Poate deveni indispensabil, și adesea esențial, atunci când există copii, active de împărțit sau dacă cealaltă parte dispune deja de reprezentant legal. Tariful se fixează prin acord, în funcție de gradul de dificultate, și reprezintă, de obicei, cea mai semnificativă parte a cheltuielilor asociate costului unui divorț contencios.

Alegerea merită făcută pe criterii concrete, nu pe primul rezultat afișat. O căutare de tipul avocat București întoarce sute de cabinete, dar ceea ce contează pentru un divorț este dacă avocatul lucrează efectiv în dreptul familiei, dacă a gestionat dosare cu copii minori și partaj și dacă explică de la prima discuție care este calea potrivită. Un avocat care recomandă notarul atunci când acordul este posibil economisește clientului luni de proces.

În 2026, s-a introdus o nouă normă privind numele de după divorț.

Înainte de primăvara anului acesta, menținerea numelui de căsătorie era supusă acordului partenerului sau unei hotărâri judecătorești, iar neînțelegerea la acest subiect putea duce la un proces de divorț, în loc să se finalizeze la notar. Începând cu data de 3 mai 2026, prin Legea 57/2026, care a revizuit articolul 383 din Codul civil, fiecare fost soț poate păstra numele purtat în timpul căsătoriei fără acordul celuilalt.

Detaliile legii 57/2026 privind păstrarea numelui de căsătorie fără acordul celuilalt (modificarea articolului 383 din Codul civil) nu sunt prezente în versiunea rescrisă.

Cheltuielile pe care nimeni nu le estimează

Pe lângă impozite și comisioane, un divorț litigios generează costuri mai puțin evidente: evaluări de expertiză pentru împărțirea bunurilor, traduceri și apostile în cazul căsătoriilor încheiate în străinătate, copii de documente pierdute și călătorii pentru termene. Timpul este, însă, cel mai semnificativ: un dosar care ar putea fi finalizat în două luni la notar poate dura până la un an și jumătate în instanță dacă se ia drumul incorect.

Decizia cea mai economică în cadrul unui divorț reprezintă, în majoritatea cazurilor, cea de primă: selectarea procedurii potrivite.

COMENTARII / 0