În urma evenimentelor politice recente, platforma Rethink România, un think tank care reunește personalități marcante din lumea afacerilor din România, a publicat o analiză pe site-ul său. Potrivit acesteia, viitorul guvern trebuie să acorde o atenție deosebită serviciului datoriei în cadrul cheltuielilor publice. Ilie Bolojan a fost vizat de retragerea sprijinului politic din partea PSD, ceea ce a dus la criza politică actuală.
„Pe termen imediat, indiferent de deznodământul politic, orice guvern care urmează este obligat să trateze serviciul datoriei ca prioritate absolută în alocarea cheltuielilor publice, iar reformele dureroase nu mai pot fi amânate”
, se arată în analiza respectivă.
Citește șiEuroparlamentarul Rareș Bogdan, așteptat la audieri la DNA Iași, în dosarul afaceristului Fănel Bogos
O situație alarmantă se conturează în jurul economiei românești, cu o datorie publică în creștere accelerată. România se confruntă cu o spirală a împrumuturilor, zeci de miliarde de lei fiind împrumutate anual, iar dobânzile aferente acestor împrumuturi cresc tot mai mult. Aceste dobânzi nu sunt stabile, fiind direct influențate de percepția investitorilor internaționali asupra stabilității politice și fiscale a țării. În prezent, criza politică din România are un impact negativ direct asupra acestei percepții.
Aceste fonduri nu mai pot fi alocate pentru domenii vitale precum spitalele, școlile sau întreținerea infrastructurii strategice. În schimb, ele trebuie să fie suportate în viitor din bugete sau prin noi împrumuturi, care la rândul lor generează noi dobânzi.
„În fiecare an, România se împrumută cu zeci de miliarde de lei și plătește dobânzi tot mai mari pentru datoria acumulată. Dobânzile nu sunt fixe. Ele depind de încrederea pe care investitorii internaționali o au în stabilitatea politică și fiscală a țării. Criza politică actuală erodează direct această încredere. O variație de un singur punct procentual la rata dobânzii adaugă României cheltuieli anuale suplimentare de 240 de milioane de euro, numai pentru dobânzi. Bani care nu mai ajung la spitale, școli sau în mentenanța infrastructurii-cheie. Acești bani vor trebui scoși anual din bugetele viitoare sau acoperiți prin noi împrumuturi, care generează noi dobânzi. Datoria publică a României a crescut de la 48,9% din PIB în 2023 la 54,8% din PIB în 2024 și a depășit astăzi 60% din PIB.”
Acest avertism a fost lansat recent de platforma Rethink România, un think tank care reunește unele dintre cele mai importante nume din lumea de business din România.
Există anumite domenii în care cheltuielile bugetare sunt risipite în mod evident. Proiecte neproductive primesc fonduri considerabile.
Un raport recent scoate în evidență Oana Gheorghiu și Ilie Bolojan ca fiind implicați într-un scandal legat de vânzarea acțiunilor deținute de stat la diverse întreprinderi publice, fapt pentru care Partidul Social Democrat a lansat acuzații.
Nu este clar dacă această inițiativă va continua
nu este prezentă însă în textul dat, deci: În acest context, acuzațiile PSD vizează tocmai această tranzacție.
În esență, aceste firme îndeplinesc simultan două roluri distincte: pe de o parte, prestarea de servicii publice ori economice, iar pe de altă parte, o funcție suplimentară, nespecificată oficial: oferirea de locuri de muncă pentru rețele de susținători și persoane apropiate unor formațiuni politice.
Mecanismul este unul simplu și deja stabilit: formațiunile politice își plasează oamenii de încredere în cadrul consiliilor de administrație ale societăților de stat.
Prin intermediul acestor poziții, adepții politici primesc venituri considerabile. În plus, supravegherea exercitată asupra consiliilor de administrație se traduce în control asupra deciziilor strategice, a numirilor în cadrul managementului și a contractelor acordate.
În urma acestei situații, funcția de management este transformată într-un trofeu politic, în loc de a fi o poziție bazată pe competențe. Se remarcă faptul că o parte dintre companiile de stat care nu dețin un monopol natural înregistrează pierderi cronice în sectoare în care concurenții privați reușesc să fie profitabili.
Numeroase întreprinderi de stat își au originea, în realitate, în scopul de a genera profit pentru anumite persoane influente din punct de vedere politic, care dețin poziții cheie în cadrul lor, și nu pentru a furniza servicii de interes public.
Elefantul alb al statului se bazează pe o schemă prin care pierderile financiare sunt suportate de către populație, în timp ce veniturile sunt direcționate către anumiți indivizi cu influență politică.
„nu ne vindem țara”
devine adesea o expresie retorică folosită pentru a masca această realitate.
Proiectele de investiții sunt supuse unei atenționări, referitoare la așa-numiții „elefanți albi”, caracterizați prin cheltuieli imense și costuri de mentenanță excesive, care depășesc cu mult utilitatea practică a acestora.
În acest context, sunt prezentate exemple concrete: resursele financiare sunt alocate în mod excesiv pentru construcția de stadioane, drumuri lipsite de utilitate și aeroporturi fără activitate aeronautică. Printre exemple se numără terminalele de pasageri din aeroporturile din Arad sau Tulcea, parcuri edificate în zone rurale și
„programul Anghel Saligny: proiecte locale de mici dimensiuni, cu impact economic minimal, distribuite politic prin primării înainte de alegeri”
.
În prezent, România se confruntă cu una dintre cele mai complicate situații din ultimii ani, caracterizată prin instabilitate politică internă și șocuri externe majore. În acest context, o criză politică ar putea transmite un semnal nefaste piețelor, și anume o posibilă sistare a reformelor promise Comisiei Europene, ceea ce ar conduce imediat la majorarea dobânzilor la care statul se finanțează.
În fiecare an, lipsa de acțiune se traduce printr-o creștere a cheltuielilor cu dobânzile, miliarde de lei fiind suplimentar achitați. Este o povară financiară care poate fi evitată.
Potrivit raportului, scenariul lipsit de reforme este unul îngrijorător. Nerealizarea acestor schimbări structurale ar putea avea consecințe nefaste.
În perioada imediat următoare, România se confruntă cu o realitate politică care impune măsuri economice clare: orice guvern viitor trebuie să acorde prioritate maximă serviciului datoriei în procesul de alocare a fondurilor publice, deoarece piețele financiare nu așteaptă finalizarea negocierilor politice. Reformele necesare, dar dureroase, precum reducerea cheltuielilor și ajustările fiscale, nu mai pot fi amânate, având în vedere că 2032 se apropie, un an care va marca o scădere dramatică a spațiului bugetar disponibil din cauza pensionării masive a generației care a beneficiat de decretul de pensionare.
Fiecare an de inacțiune înseamnă miliarde în plus plătite ca dobânzi — bani care, într-un scenariu responsabil, ar fi putut finanța infrastructură, sănătate sau educație
. În acest context, obiectivul nu se limitează la asigurarea echilibrului bugetar actual, ci vizează capacitatea României de a-și permite un stat funcțional peste un deceniu.
COMENTARII / 0