Specialist științific, Germina Nagâț, activează în CNSAS, Colegiul Consiliului Național pentru Stduierea Arhivelor Securității.
Momentul în care „pionierii” sunt aduși pe Scena Sălii Palatului este atacat cu intensitate de această critică, într-un mod identic cu modul în care erau aduși în timpul regimului lui Ceaușescu.
„Cei mai tineri, care ați sărit plictisiți de ora de istorie, trebuie să știți că uniforma în care sunt îmbrăcați copilașii urcați pe scenă, în timp ce cântă fericiți șlagărul Noi în anul 2000, este uniforma organizației de pionieri a Partidului Comunist Român”.
„Așa stau lucrurile într-o dictatură”
Cercetătoarea subliniază că ea însăși a purtat îmbrăcămintea de pionier, la fel ca și colegii din generația ei, considerând că această experiență a fost o constrângere impusă de regimul comunist.
„Dacă erai școlar între 7 și 14 ani, nu puteai refuza să fii pionier. Până intrai la liceu (și treceai, tot obligatoriu, la UTC – organizația de tineret a aceluiași partid comunist) trebuia să porți cravata roșie în fiecare zi. Așa stau lucrurile într-o dictatură – te îmbraci în ce ți se spune, nu în ce-ți dorește inima”, scrie aceasta pe contul său de FB
Se pune întrebarea dacă adulții responsabili au dat acordul.
În afara deciziei artistice, Germina Nagâț afirmă că preocuparea ei principală constă în implicarea copiilor într-o prezentare a unei structuri cu scop ideologic din perioada comunistă.
„Rezonurile estetice care stau la baza acestui final de spectacol artistic mă lasă rece. Singura mea întrebare este dacă adulții responsabili pentru acești copii și-au dat acordul pentru o costumație care-i transformă, practic, într-un instrument de propagandă comunistă”, scrie cercetătoarea.
Nagâț prevede și argumentul pe care unii l-ar folosi pentru a susține libertatea de exprimare, însă afirmă că nu poate justifica susținerea unei dictaturi în care alte drepturi fundamentale sunt încălcate.
„Nu poți invoca un drept fundamental (în cazul nostru, libertatea de expresie) împotriva altui drept fundamental”, susține ea.
Cercetătoarea transmite un mesaj și către cei care subestimează experiența generațiilor ce au trăit sub comunism:
„Și nu toți foștii pionieri sunt amnezici, ori dispuși să dea rahatul cu parfum. Puteți continua s-o faceți, dar fiți convinși că, în cele din urmă, duhoarea ne sufoca pe toți”.
Ce și cine au fost pionierii
Organizația Pionierilor nu se reducea la o simplă structură școlară sau la o afiliere de rang simbolic. În anul 1949, aceasta a fost creată ca o forță politică de masă dedicată elevilor, fiind subordonată Partidului Muncitoresc Român, care ulterior a fost numit Partidul Comunist Român.
Începând cu anul 1966, instituția a trecut sub autoritatea directă a PCR, iar pragul de înscriere a fost redus la șapte ani. Aceasta includea elevii din clasele a II-a până la a VIII-a.
Conform cercetării, statutul organizației includea și instruirea copiilor pentru a deveni „constructori de nădejde ai societății socialiste”, în acord cu devotamentul față de Republica Populară Română.
Cravata roșie era principalul indicator de afiliere la organizație, iar insignele și uniformele constituiau elemente ale identității vizuale a acesteia.
Astfel, se poate demonstra că menționarea Germinei Nagâț se bazează pe o justificare istorică profundă.
Context scurt
Evenimentul muzical „Acorduri ample” s-a desfășurat în data de 12 noiembrie 2026, în Sala Palatului.
Theo Rose a introdus, conform prezentării oficiale, o incursiune sonoră în colecția muzicală românească din perioada 1950-1980, prezentând versiuni reimagină ale unor cântece care au influențat numeroase generații.
Organizatorii au descris proiectul drept o incursiune în muzica unei perioade în care cântecele au reprezentat, pentru mulți români, „o formă de libertate într-o perioadă în care libertatea era greu de găsit”.
COMENTARII / 0