Actrița Andreea Vasile are rolul principal în cel mai recent film regizat de Tudor Giurgiu, „3 zile în septembrie”. Chiar dacă nu sunt la primul proiect împreună, acest film este cu totul diferit, fiind o provocare atât pentru actori cât și pentru regizor. Andreea a povestit într-un interviu acordat în exclusivitatea pentru Libertatea despre zilele pline de adrenalină, despre emoțiile și greșelile care nu puteau fi „ascunse” la montaj, dar și despre felul în care ea și soțul ei continuau să analizeze filmarea chiar și atunci când ajungeau acasă.
Andreea Vasile a vorbit despre temeri, fragilitate, legătura cu personajul și modul în care se simte lucrând alături de persoana care o cunoaște cel mai bine, soțul ei.
Libertatea a întrebat: „Mi se pare că, după atâția ani, nu mai e necesară documentarea când interpretezi un personaj, însă în acest caz tipologia se distinge puțin. Cum ai reușit să structurezi personajul astfel încât să treacă de la șoc la furie, de la furie la revoltă și apoi la eliberare?”
Citește șiCe i-a șoptit la ureche Mirela Vaida lui Alex Gîlcă după ce a fost eliminată de la „Asia Express 2026”. I-a spus doar trei cuvinte
Andreea Vasile: În permanență caut informații și, paradoxal, cu cât dobândesc mai multă experiență, cu atât simt nevoia crescută de a explora și a înțelege cât mai bine personajele mele. Nu doresc să las detalii la întâmplare. În acest caz, întregul proces a fost neobișnuit. Ce m-a captivat a fost să nu introduc propriile mele idei și energie în modul brutal, nefiltrat și complet necosmetizat în care reacționează Bianca. În ceea ce privește multitudinea de emoții prin care trece Bianca, pariul meu major a fost să nu le descompun, astfel încât de la un moment la altul să treacă de la fur
Când citeai scenariul, ai evaluat vreun moment al lui Bianca pentru felul în care a reacționat sau ai înțeles-o imediat?
Nu îmi judec personajele, adică le las să existe și cred că asta e treaba mea, să le fac credibile și să încerc constant să le găsesc motivații pentru ce și cine sunt în momentul respectiv. Și în cazul Biancăi m-a interesat să o las să reacționeze în felul ei. Niciunul dintre noi nu știe în ce fel vom reacționa când ceva ne dă toată viața peste cap. Sigur că privind cu detașare, din confortul canapelei, am putea spune: „eu n-aș face niciodată asta, n-aș reacționa niciodată așa”. Și viața, de cele mai multe ori, ne arată că reacționăm cum nu ne-am imaginat sau anticipat vreo clipă. Că reacțiile sunt într-atât de felurite și de impredictibile încât eu, ca actor, trebuie să am grijă dpar să nu intervin și să cosmetizez atunci când nu e cazul.
Andreea Vasile și partenerul ei, regizorul Tudor Giurgiu, lucrează împreună la multe proiecte.
În ce mod ai reușit să te înțelegi cu regizorul în timpul filmărilor? După o zi nebună de filmări, i‑i ai oferit acasă ciorbă rece sau ați convenit de mult să nu aduceți la domiciliu munca, menținând o regulă strictă de a lăsa totul la ușa casei?
(n.r. râde). Nici vorbă. În cazul nostru, nu există așa ceva, adică să lăsăm munca la ușă. Lucrurile se întrepătrund, la finalul fiecărei zi de filmare stăteam și analizam ce a fost bine, ce nu a funcționat, ce păstrăm, cum modificăm, cum putem face mai bine. Tudor știe exact ce vrea, e calm și, în același timp extrem de precis. Are acest har extraordinar de a oferi încredere actorilor și de a crea un mediu în care, ca actor, vrei să explorezi, să-ți asumi riscuri fără să îți fie teamă că o să greșești. Un spațiu în care vulnerabilitatea devine o formă de curaj, dacă vreți. Și atunci când oamenii privesc în aceeași direcție și au încredere unii în ceilalați și în povestea pe care o spun împreună, cred că nu e loc de certuri. Tudor își conduce actorii cu calm, curiozitate și o gentilețe care te obligă să fii prezent în fiecare clipă. Și te provoacă să fii mai bun.
Cât de greu este să primești observații profesionale de la omul care te cunoaște cel mai bine? Există lucruri pe care un alt regizor ți le-ar putea spune mai ușor?
Este o formă particulară de onestitate atunci când colaborezi cu o persoană ce te cunoaște în profunzime. Nu mă refer la punctele tale de forță în calitate de actor. El îți recunoaște temerile, obiceiurile și, cel mai important, îndoielile. Știe când începi să îți pui sub semnul întrebării și când să te provoace. Și, poate, cel mai crucial, el știe să facă doi pași înapoi și să aibă încredere deplină că vom finaliza povestea. Și noi am știut că nu va exista niciun montaj care să corecteze micile greșeli. În esență, este asemănător cu realitatea, unde nu există tăieturi, nu există secvențe plictisitoare pe care să le eliminăm, nu există locuri de ascundere față de cameră și nu poți spune: „am nevoie de o gură de apă” sau „aș vrea să refac această scenă pentru că nu mi-a ieșit”.
După o zi grea de filmare, cine a scos pe cine din rol: tu pe Tudor din regizor sau el pe tine din Bianca?
Nici, nici. S-a desfășurat o săptămână plină de activitate; după finalizarea filmărilor, noaptea ne-am adunat pentru vizionare, iar acesta a marcat momentul de ajustare. Ulterior, am continuat să analizăm aspectele pozitive, cele negative și direcțiile de îmbunătățire. Adrenalina a făcut ca somnul să fie dificil de atins. Prin urmare, acea săptămână s-a caracterizat printr-o atenție constantă asupra fiecărei situații
În data de 18 septembrie, filmul „3 zile în septembrie” își va avea debutul oficial.
Presupun că ai fost prima care a aflat că se va filma dintr-un singur cadru. Care a fost cea mai mare frica a ta înainte de filmări? Care a fost momentul în care ai simțit cu adevărat că duceți filmul la bun sfârșit?
Ce a fost interesant și a devenit și o lecție pentru mine a fost că toate fricile pe care le-am avut când am citit pentru prima dată scenariul n-au avut nicio legătură cu obstacolele reale de care ne-am lovit când am început să filmăm. Fricile din capul nostru când ne imaginăm sau când încercăm să anticipăm un eveniment anume, devin de foarte puține ori obstacole reale cu care ne confruntăm. Nicio clipă nu am luat în considerare frigul, vântul puternic, căci a fost primul weekend cu 12 grade, nu am luat în calcul că eu voi alerga în toate aceste 65 de minute pe tocuri, toate detaliile tehnice pe care dacă nu le-am fi respectat s-ar fi oprit totul. Dacă la minutul 58 după ce ai filmat 58 de minute cineva uita să intre în cadru sau nu stătea în fix poziția stabilită de Ate, DOP-ul nostru care poată pe umeri, la propriu, tot filmul, trebuia să o luăm de la capăt. Eu mă gândeam la emoții, la continuitate, la adevăr, dar de fapt altele au fost obstacolele reale. Cât despre ultima întrebare, aveam atât de mare încredere în toți colegii mei, în toată echipa tehnică încât eu sunt convinsă că în ciuda tuturor îndoielilor și a neajunsurilor, cu toții am crezut în ce facem. În meseria asta îndoiala coexistă cu încrederea, ele se țin reciproc în echilibru. Încrederea te face să intri în scenă și cred că îndoiala te ține viu. Și curios. Poate în primul rând curios.
Cum ai construit relația cu personajul Adelei? Ați avut chimie înainte de a începe filmările sau v-ați conectat instat pe platourile de filmare?
Adela este o actriță cu care colaborarea se desfășoară fără probleme, iar partenerul său se remarcă prin generozitate și disciplină excepțională. Ea excelează în versatilitate, prezență, forță și în exprimarea unui adevăr absolut, calități care sunt profund admirabile. Nu am depus niciun efort pentru a crea o chimie între noi. Am rămas cu respect și admirație față de atât de persoană, cât și de cariera sa de actriță.
Comparativ cu personajul tău și trăirile lui, tu cum reacționezi când viața îți dă planurile peste cap? Încerci să controlezi situația sau te lași dusă de val?
Acest aspect reprezintă un domeniu pe care îl dezvolt constant de o perioadă îndelungată. (n.r. râde)
În cazul în care o prietenă de încredere se afla în poziția Biancă, ce recomandare ai oferi înainte ca ea să pășească în acea seară fatidică?
Păi aici cred că sunt mai multe necunoscute, cât știu, cât nu știu, vreau s-o protejez, îi spun adevărul indiferent de consecințe.
După ce ai jucat o femeie care descoperă că viața ei a fost o iluzie, când te-ai întors acasă l-ai privit altfel pe soțul tău?
Am ajuns la domiciliu împreună, epuizați după o săptămână de activitate. În a doua zi, eu începusem filmările pentru serialul pe care îl realizam în acea perioadă, motiv pentru care am memorat scenariul și am fost trezit la 5 dimineața. Astfel, am trecut rapid la o altă poveste (n.r. râde)
COMENTARII / 0