În 1875, naturalistul britanic Charles Darwin a lansat o lucrare axată pe plantele insectivore, propunând o teorie curajoasă: anumite specii, dotate cu peri lipicioși pe tulpini, nu doar că captează insectele prin accident, ci le atrag și le devoră activ.
O specie vegetală, aparent fără pericol, a fost identificată în prezent ca fiind carnivoră, iar Darwin bănuia deja acest lucru.
Celebrul naturalist a ipotizat că plantele din genul Saxifraga se hrănesc cu carne, însă instrumentele tehnologice din secolul al XIX-lea nu i-au oferit posibilitatea de a demonstra că aceste specii pot digera prada, ci doar că o rețin.
Citește șiCum se curăță caloriferele înainte de pornirea căldurii. Zonele în care se adună praful și pe care mulți le omit
În urma unei perioade de peste 150 de ani, un grup internațional de cercetători, coordonat de specialiști de la Institutul de Botanică din Kunming (Academia Chineză de Științe), a verificat că intuiția părintelui teoriei evoluționiste a fost complet corectă, anunță Xataka.
Articolul, publicat în Nature Communications, prezintă că specie Saxifraga candelabrum, care se dezvoltă la înălțimi ridicate din lanțurile muntoase din sud-vestul Chinei, se dovedește a
Această descoperire majoră a fost divulgată la începutul luna august și constituie un punct de cotitură în botanică, determinându-ne să conștientizăm că, deși ne considerăm bine informați despre mediul înconjurător, există de fapt multe secrete.
Planta este acoperită de peri glandulari roșiatici care secretă o substanță extrem de lipicioasă. În cadrul analizelor de teren, biologii au observat că un singur exemplar matur de Saxifraga candelabrum poate prinde în capcană câteva zeci de insecte de mici dimensiuni, în special musculițe.
În vederea respectării standardelor științifice stricte ale carnivorismului botanic, o plantă trebuie să îndeplinească trei condiții distincte: să atragă prada, să o proceseze cu enzimele sale proprii și să asigure absorbția nutrienților obținuți. Prin investigații chimice, genetice și marcaj cu izotopi de azot, cercetătorii au demonstrat complet toate etapele implicate.
Compușii aromatici produse de plantă atrag musculițele, iar perii glandulari eliberează enzima fosfatază, care degradează țesuturile insectelor captive. Nutrienții obținuți sunt apoi absorbiți direct de plantă pentru a susține creșterea și dezvoltarea în solul montan extrem de sărac.
selecție naturală aplicată de plantă reprezintă un aspect remarcabil descoperit de cercetători. Lichidul vâscos are forță suficientă pentru a captura insectele mici dăunătoare, însă polenizatorii mai mari pot scăpa neafectați, garantând astfel reproducerea speciei.
Confirmarea carnivorismului la genul Saxifraga deschide noi direcții în botanică. Oamenii de știință presupun că și alte specii din aceeași familie botanică ar putea ascunde mecanisme similare de hrănire, dovedind încă o dată că observațiile făcute de Darwin în urmă cu 150 de ani continuă să ghideze descoperirile lumii moderne.
Semnificația acestei descoperiri este mult mai mare decât simpla marcarea unui punct din lista de sarcini a lui Darwin; se referă la prima plantă carnivoră verificată din Saxifragales, ceea ce aduce o extindere considerabilă a arborelui vieții în domeniul botanic.
Totuși, cea mai mare fascinație a biologilor a provenit din descoperirea unei convergențe genomice extinse. Prin compararea ADN-ului speciei Saxifraga candelabrum cu cel al altor linii celebre de plante carnivore, cercetătorii au observat că toate au ajuns la aceleași soluții biologice, chiar dacă au evoluat pe trasee complet separate.
Charles Darwin a fost un biolog și geolog englez, care a oferit o nouă perspectivă asupra diversității vieții de pe Pământ și a schimbat radical modul în care percepem locul omului în natură, prin idei care, în acea epocă, erau considerate profund revoluționare. Prin cercetările și scrierile sale, Darwin a pus bazele biologiei moderne și a provocat unele dintre cele mai importante dezbateri științifice și filosofice ale secolului al XIX-lea.
COMENTARII / 0