Războiul de la graniţa României a transformat dronele într-o categorie de echipamente militare de care are nevoie toată lumea. Aici avem talent pentru tehnologie şi IT, dar banii pentru dezvoltare sunt mai degrabă în vest. Fondurile de investiţii din Marea Britanie şi SUA îşi îndreaptă atenţia spre Bucureşti, dar este nevoie de schimbări pentru ca sumele mari să ajungă la noi. David Webster este fondatorul UK-România şi ne dă mai multe detalii despre legătura dintre investitori şi antreprenorii locali.
Cristina Cileacu: David Webster, fondatorul UK Romania, bine ați venit la Pașaport diplomatic.
David Webster: Vă mulțumesc, Cristina. Sunt foarte fericit să fim împreună în această zi, vă mulțumesc pentru invitație.
Citește șiVedete românești care au colaborat cu AnimaWings, companie în insolvență
Talentul se găsește în Est. Banii se află în Vest.
Fondurile pentru tehnologie se acumulează în Londra, Paris și Stockholm. Investitorii, tot mai des, susțin că talentele se concentrează în est. Europa Centrală și de Est atrage doar o fracțiune din capitalul de risc european, deși produce o parte importantă dintre inginerii software ai continentului. De ce această diferență?
Cristina Cileacu: David, aveți o teză conform căreia investițiile în Europa Centrală și de Est sunt mai mici, dar rezervorul de talente este mai mare aici și vreau să vă întreb dacă s-a schimbat ceva în acest sens. Este un moment nou acum, sunt zorii unei noi ere?
David Webster: Cred că este cu siguranță cazul în care investitorii sunt dornici să găsească noi oportunități și este un interes din ce în ce mai mare pentru Europa Centrală și de Est în ansamblu și cred că în România în special, având în vedere profunzimea talentului IT care există în această țară. Deci, punctul meu de vedere este că începe să fie un interes mai mare din partea fondurilor britanice, din Europa, dar și interes din Statele Unite, așa că este cu siguranță un moment bun, sper, pentru companiile de aici, din România.
O națiune, un singur unicorn
În prezent, România a generat doar un singur unicorn, o firmă cu valoarea depășind peste un miliard de dolari. În contrast, Estonia, cu o populație de paisprezece ori mai redusă, deține un număr mai mare de astfel de companii. Motivul nu constă exclusiv în capital, ci și în consecințele post‑vânzării: fondatorii care au obținut profituri din firme ca Skype și Wise au canalizat resursele către viitoarea generație de antreprenori, aducând cu ei know‑how-ul necesar pentru a crea corporații internaționale. În România, acest lanț de reinvestire se închide doar abia acum. S-au înființat incubatoare în afara capitalei, iar primii tech‑entreprenori investesc capitalul propriu în startup‑urile la fază incipientă.
Cristina Cileacu: Scopul dvs principal este să căutați companii românești de tehnologie și să le susțineți și vreau să vă întreb cum este ecosistemul din România din punct de vedere al investitorului și, de asemenea, ce lipsește din acest ecosistem?
David Webster: Sigur. Cred că România s-a dezvoltat semnificativ în privința ecosistemului său de startup-uri în ultimii cinci, zece ani, perioadele în care i-am acordat atenție. Începem să vedem mult mai multe incubatoare crescând în diferite părți ale țării. Sunt mult mai mulți „angel investment”, începem să vedem câțiva antreprenori de succes în zona tehnologiei, care acum își pun banii și cunoștințele în ecosistemul de aici și ajută la susținerea următoarei generații de fondatori. Deci, este modul în care puteți construi volantul mai eficient. Avem un unicorn pe care România l-a produs. Este un altul care ar avea cu siguranță acea evaluare a unicornului, dar nu a fost încă listată. Știu că au fost câteva planuri pentru listarea la bursă în urmă cu câțiva ani, dar au întârziat asta din cauza COVID și a recesiunii economice din acel moment. Deci, odată ce începem să vedem acești pași, vom vedea mai mulți bani venind în ecosistem. Asta este în special ce s-a întâmplat în Estonia cu succesul WISE și Skype, acest tip de companii au reușit să producă mult mai multe cunoștințe locale și bani au fost aruncați înapoi în sistem. Iar experiența de lucru în acele companii a fost, de asemenea, un beneficiu extraordinar pentru ecosistem.
Apărarea, industria care se reînnoiește
Tehnologia de apărare a devenit o categorie separată de investiții abia după 2022, când războiul din Ucraina a arătat că o dronă de câteva mii de euro poate distruge un blindat de câteva milioane. De atunci, ciclul de dezvoltare al unui produs militar s-a scurtat de la ani la săptămâni, pentru că frontul cere modificări permanente. În România au apărut firme noi în acest domeniu, unele deja active în Ucraina. Puține au trecut însă testul care contează pentru un investitor: folosirea reală în luptă. Prima delegație de companii românești de drone merge la Londra să se prezinte, luna aceasta.
Cristina Cileacu: Acum este mult accent atunci când vorbim de industriile tehnologice, pentru folosirea tehnologiei în apărare. Cum se descurcă România în acest sector, pentru că avem multe companii, dar dacă ne uităm la ele dinspre piața mare care este Europa și lumea, cum le vedeți?
David Webster: Tehnologia apărării ca o anumită verticală are de fapt doar trei, patru, cinci ani. A fost inspirată foarte mult de evoluția și cerințele conflictului din Ucraina. Cred că în cazul României, avem multe companii noi care încep să apară, încearcă să stea singure pe picioare. Sunt câteva active și implicate în conflictul din Ucraina. Deci, testarea directă pe câmpul de luptă este absolut fundamentală pentru succesul oricărui tip de companie de tehnologie de apărare. Dar, la rândul său, oportunitatea în tehnologia apărării începe să inspire multe, multe alte companii să încerce să dezvolte produse în acest spațiu de apărare și cu dublă utilizare, mai larg, și sunt încântat să spun că în septembrie voi aduce o delegație de companii românești de drone la Londra, pentru a le prezenta investitorilor preocupați de elemente primare de apărare și cele noi, și altele care pot sprijini calea achizițiilor către Ministerul Apărării Regatului Unit. Deci cred că acest tip de program și proces vor fi, de asemenea, foarte importante pentru a duce acele companii românești de tehnologie de apărare la nivelul următor.
Încercările efectuate în condiții reale adaugă valoare la producție.
Cristina Cileacu: Poți produce drone și toate elementele aferente, însă dacă nu închei un parteneriat cu Ucraina pentru a le testa pe frontul real?
David Webster consideră că este absolut indispensabil să poziționați compania în frunte. Cred că una dintre provocările distincte constă în faptul că Ucraina a evidențiat relevanța și necesitatea dronelor, însă nu este mereu clar ce caz concret de utilizare viitoare va fi. Prin urmare, în calitate de investitor, ar trebui să discutați cu firmele de apărare ucrainene pentru a afla ce caz de utilizare există în afara Ucrainei, și consider că aceasta reprezintă una dintre celelalte componente ale puzzle-ului ce trebuie rezolvate.
Cristina Cileacu: Ce se va întâmpla dacă războiul se încheie?
David Webster: Ceea ce sperăm că se va întâmpla odată, şi cu succesul Ucrainei, aș spera că fiecare ultimă bucată din teritoriul său ar trebui să fie din nou în mâinile ucrainene.
Cristina Cileacu: Dar mă referam la testarea dronelor.
David Webster: Da, aș spune că odată cu încheierea conflictului, vor apărea provocări viitoare legate de iterația rapidă a tehnologiei. Totuși, ne așteptăm ca Ministerul Apărării de la Londra și Ministerul Apărării de aici, din România, să extragă învățăminte din conflictul ucrainean, subliniind necesitatea de a pune echipamentul în mâinile forțelor din prima linie. Acestea sunt cei care pot exploata cel mai eficient echipamentul și pot traduce această eficiență în întregul lanț de achiziții. Aceasta reprezintă o componentă majoră a puzzle-ului. Cred că vom observa schimbări și influențe asupra doctrinei militare în următorii câțiva ani.
Impactul Brexit se resimte în sectorul de apărare.
Brexit a reconfigurat relația comercială dintre Londra și București, contract cu contract, iar unele capitole rămân încă deschise. În domeniul apărării, colaborarea a avansat mai rapid decât cea comercială. Britanicii au furnizat cea mai mare contribuție de trupe la exercițiul Steadfast Dart, iar aeronavele Typhoon ale Forțelor Aeriene Regale sunt amplasate în România pentru misiunea de poliție aeriană. Diferența persistă în achiziții: cele două ministere ale apărării operează sub reguli distincte, iar o firmă mică întâmpină dificultăți în a pătrunde în ambele sisteme. Londra a lansat recent un plan de investiții care promite deblocarea acestui proces.
Cristina Cileacu: Din punctul de vedere al unui investitor ca dvs, dacă ne uităm la Brexit și la faptul că Marea Britanie nu mai este în Uniunea Europeană, dacă ne uităm la zona comercială, sunt unele probleme care sunt încă în curs de rezolvare. Dar când vine vorba de ministerele noastre de apărare, atât cel român, cât și cel britanic, cum funcționează asta? Cooperează bine din punctul dvs de vedere, este suficientă susţinere pentru ca aceste companii de tehnologie să îşi facă treaba?
David Webster: Cred că, în mod sigur, la nivel de guverne este o cooperare extraordinară între Marea Britanie și România. Vedeți asta în lucruri precum Operațiunea Steadfast Dart, anul trecut, în care Marea Britanie a fost cel mai mare contribuitor de trupe. În acest moment, România găzduiește RAF cu avioane Typhoon ca parte a misiunii de apărare aici. Deci, cred că acest nivel de cooperare este foarte bun. Cred că procesele de achiziții care sunt în Ministerul Apărării Regatului Unit și procesele de achiziții care sunt aici, în România, sunt foarte, foarte diferite. Cred că și Marea Britanie are multe de învățat și vedem acest lucru recent, avem planul de investiții în apărare care a fost lansat, care speră să abordeze de fapt unele dintre aceste chestiuni despre modul în care puteți itera mai rapid și puteți aduce inovația mai semnificativ în achizițiile de apărare.
200 de milioane de lire, 4 pariuri
Un fond de investiții se analizează după business-ul în care pune bani și cine îi administrează. Cel lansat acum în România își ține o treime din echipă aici, ceea ce înseamnă că merge el către companii, în loc să aștepte propuneri prin e-mail. Pariurile sunt împărțite pe patru direcții: tehnologia, care ia partea cea mai mare, apoi imobiliarele, industriile creative și evenimentele live. În paralel se construiește o fundație, cu parteneriate universitare pentru transfer tehnologic și cu incubatoare proprii, gândite pentru fondatorii care nu au ajuns încă la primul milion.
Cristina Cileacu: Recent ați introdus în România un fond de investiții nou. În ce mod va sprijini acest fond compani
David Webster: Teza fondului este că este o cantitate extraordinară de oportunități în România, dar prea des este nevăzută și lipsită de investiţii. Avem oameni pe teren aici, aproximativ o treime din echipa acelui fond are sediul aici. Acest lucru ne va permite să identificăm aceste oportunități. Cred că avem o rețea foarte bună aici, ceea ce înseamnă că, în multe cazuri, vom putea vorbi direct cu companiile, mai degrabă decât să le facem să vină ele la noi cu propuneri, deși încurajăm acele companii să se apropie de noi și să ne facă propuneri.
Cristina Cileacu: Pentru ce tipuri de companii se adresează acest fond?
David Webster: Va lucra în jurul a patru domenii specifice. Unul dintre ele va fi tehnologia, iar aceasta va fi cea mai mare parte a fondului. Vor fi unele elemente în domeniul imobiliar, vor fi elemente în industriile creative și, de asemenea, în cadrul experiențelor live. Dar suntem, de asemenea, dornici să construim o fundație, iar fundația va fi acolo pentru a avea parteneriate cu universitățile pentru a încuraja mai mult transfer de tehnologie, dar, de asemenea, ne uităm să creăm câteva incubatoare pe cont propriu care pot începe să aducă următoarea generație de talente tehnologice și practic noi încercăm să facem partea noastră pentru a construi acea voinţă pentru succesul tehnologiei românești.
În ce mod selectezi România pe termen lung
Primii antreprenori britanici au pătruns în România la începutul 1990-urilor, când piața era deschisă și necartografiată, iar riscul depășea informațiile disponibile. Invitatul nostru a sosit inițial ca turist, după ce a format o prietenie în timpul doctoratului cu un student român pe care îl ajuta să se acomodeze la universitatea britanică. El a rămas în țară atât în sfera profesională, cât și în cea personală.
Cristina Cileacu: Cunoașteți România destul de bine, mi-ați spus că ați venit aici din anii ’90, dar trebuie să vă întreb de ce România?
David Webster: În anumite privințe, a fost cu adevărat un incident, iar a avut loc faptul că am ajuns în țară.
Cristina Cileacu: Sper să se producă un accident benefic.
David Webster: Am avut privilegiul că, în timpul studiilor de doctorat, am cunoscut un student din
Cristina Cileacu a spus că zona de lucru a dumneavoastră poate fi realizată în prezent la distanță, iar în momentul de față filmăm într-un birou aproape neocupat. Pentru a fi sinceră, ea a subliniat că trebuie să ne întrebăm de ce aveți nevoie de prezență, având în vedere că dispuneți de un birou atât în București, cât și în Cluj.
David Webster petrece timp în Cluj, pentru că îl consideră un centru IT excepțional, cu o istorie bogată. El se simte norocos că are relații personale foarte bune acolo, ceea ce îi oferă oportunitatea de a vizita. În opinia sa, prezența sa în Cluj este potrivită. Încearcă să fie acolo aproximativ trei zile pe lună, însă majoritatea activităților sale pot fi realizate de la distanță, iar mulți colaboratori vor veni la Londra, ceea ce îi permite să îi întâlnească și acolo.
O comunitate de 1,3 milioane de români și o agendă.
Parlamentul de la Londra găzduiește grupuri informale de deputați, aranjate pe națiuni, care nu dețin putere decizională, dar influențează ce se aduce în agenda relațiilor bilaterale. Grupul dedicat României abordează dosarele dintre cele două state și problemele comunității românilor din Regatul Unit, una dintre cele mai numeroase din Europa de Vest. Fluxul de discuții se desfășoară în ambele direcții. Printre companiile britanice de succes din ultimii ani se numără și unele create de români, inclusiv o firmă de logistică care a atras peste 250 de milioane de lire de la investitori.
Cristina Cileacu: Colaborați și cu politicieni, nu doar pentru ei. Este necesar să evidențiem acest aspect. De asemenea, trebuie să vă întreb cum se realizează acest lucru. România și Marea Britanie mențin o relație solidă, însă există încă diferențe. Aș dori să aflu ce diferențe există și cum acestea vă afectează succesul în activitatea dumneavoastră.
David Webster: Într-adevăr, unul dintre lucrurile pe care le fac este să fiu secretar al Grupului Parlamentar de partide pentru România, care este o colecție de deputați care, dintr-un anumit motiv, sunt interesaţi de România. Este similar cu Grupul de prietenie cu Marea Britanie, din Parlamentul vostru. Așadar, rolul meu în cadrul acelei organizații este să dau formă și direcție conversațiilor. Și încercăm să creăm discuții în jurul unora dintre marile probleme politice, probleme de politică bilaterală dintre Marea Britanie și România, dar și să evidențiem unele dintre preocupările și considerațiile pe care le are diaspora din Marea Britanie și sunt aproximativ 1,3 milioane de români în Marea Britanie.
Cristina Cileacu întreabă: există companii românești care investesc în Marea Britanie în acest domeniu, sau există firme finanțate de români în Marea Britanie în această zonă specială a tehnologiei?
David Webster: În rezumat, există numeroase companii de succes în Marea Britanie, înființate aici, cu fondatori de origine română. O firmă din domeniul logisticii, de exemplu, a acumulat peste 250 de milioane de lire sterline, demonstrând o performanță remarcabilă și fiind probabil următorul unicorn britanic. În plus, cel de-al 100-lea unicorn produs de UK a fost
În realitate, cine reușește să obțină câștigul?
Fiecare fond străin care pătrunde pe teritoriul României se confruntă cu aceeași întrebare: cine beneficiază, de fapt? Soluția tehnică se bazează pe fiscalitate. În Regatul Unit există programe guvernamentale care restituie investitorilor o porțiune din capital sub forma deducerilor fiscale în cazul eșecului investiției, permițând astfel pariurile cu risc ridicat. În România, sprijinul pentru proiectele în faza inițială este mult mai restrâns. În plus, instabilitatea politică din acest an reprezintă un factor pe care investitorii îl iau în calcul înainte de a semna.
Cristina Cileacu: Dacă ne întoarcem la noul fond pe care l-ați lansat în România, știți aceste teorii ale conspirației pe care le avem în jur că străinii vin să ia banii, să facă profit aici, în România și așa mai departe. Așa că trebuie să vă întreb, pe lângă profit, pentru că este o afacere, orice afacere face profit, care este câștigul dvs. din asta?
David Webster: Consider că majoritatea persoanelor implicate în acest fond sunt români sau britanici relocat în România. Astfel, manifestă o afecțiune profundă pentru națiune. Sunt extrem de motivați să observe prosperitatea și dezvoltarea ecosistemului tehnologic românesc. Susținem că este benefic pentru toți dacă reușim să înălțăm acest nivel și că va aduce un avantaj remarcabil atât pentru Marea Britanie, cât și pentru economia românească, dacă putem produce aceste randamente în ambele țări.
Cristina Cileacu: În ce mod ecosistemul nostru politic susține acest tip de investiții?
David Webster afirmă că, în general, România se dovedește a fi foarte potrivită din punct de vedere tehnologic. Se estimează că ar putea fi implementate anumite ajustări pentru a stimula scutirile fiscale destinate investitorilor în faza incipientă, deoarece este esențial să se observe capitalul ce pătrunde în aceste companii la început. În Marea Britanie există un regim numit EIS, care oferă scutiri fiscale, permițând investitorilor să refolosească sume considerabile sau să compenseze pierderile prin reducerea impozitelor. Logica din spatele acestei inițiative este de a promova investițiile în stadiu incipient. Evident, în context instabilității politice actuale din România, apar contracarări macroeconomice suplimentare care pot descuraja anumite investiții; totuși, în cadrul fondului nostru de investiții, susținem că oportunitățile există, deseori neobservate și lipsă de investiții majore, iar dacă alți actori nu valorifică această șansă, suntem cu siguranță dornici să o facem. tehnologiei politice
Cristina Cileacu: Și din moment ce ați menționat banii, cât de mari sunt aceste sume de bani?
David Webster: Fondul pe care îl construim sperăm să atingă 200 de milioane; vom monitoriza evoluția către acest obiectiv, însă suntem cu siguranță încrezători în…
Cristina Cileacu: Euro sau lire sterline?
David Webster: Lire sterline.
În ce măsură strălucesc firmele din sectorul IT
Securitatea cibernetică este domeniul în care companiile românești au cea mai lungă experiență și poate cea mai bună reputație în afara țării. Iar software-ul pentru companii are deja un exemplu pe care îl știe toată lumea: UiPath, listată la bursa din New York în 2021. Efectul unei singure listări reușite nu se vede imediat, ci în anii următori, în firmele fondate de foștii angajați și în investitorii formați acolo. Este exact mecanismul care a funcționat în Estonia și care, în România, are un singur precedent.
Cristina Cileacu: Întoarcându-ne la ceea ce realizează companiile de tehnologie din România, din nou, punctul dvs de vedere ca investitor, ce produse vă atrag?
David Webster: Sigur, am fost deosebit de impresionat de unele dintre companiile de securitate cibernetică pe care le-am văzut în România. Cred că sunt o serie de companii bune și bineînțeles că știm cu toții marele succes al UiPath, dacă îi pot menționa, și asta a inspirat mult mai multe soluții software pentru întreprinderi. Așa că cred că s-a demonstrat cu siguranță că o companie poate reuși și dacă reușeşte, îi încurajează şi pe alții.
Aplicarea în două moduri constituie cheia inovației.
Bugetele de apărare au crescut peste tot în Europa după 2022, dar piața militară rămâne mică, lentă și greu accesibilă pentru o firmă tânără, care nu poate aștepta trei ani un contract. De aceea, aproape orice companie din domeniu caută și o utilizare civilă pentru aceeași tehnologie. Un produs pur militar se gândește în termeni de identificare și eliminare a unei ținte. Dar componentele din spate, senzorii, comunicațiile, imaginile din satelit, ajung în telecomunicații, agricultură sau transporturi. Conceptul se numește dublă utilizare și decide, de multe ori, dacă firma supraviețuiește.
Cristina Cileacu: În prezent, deoarece războiul din Ucraina continuă și cel din Orientul Mijlociu persistă, există numeroase conflicte înconjurându-ne; oamenii au auzit că se discută mult despre apărare, însă ce se întâmplă cu viața civilă? Tehnologia ar trebui să sprijine și civilii.
David Webster: Absolut, absolut. Deci, aceasta este una dintre conversațiile cheie în cadrul startup-urilor de tehnologie de apărare și apărare este, că ei bine, apărarea este o industrie mică în anumite sensuri. Da, vedem mult mai mulți bani care intră acum din cauza contextului geopolitic, dar în cele din urmă, pentru ca un startup să reușească, trebuie să găsiți și utilizări civile pentru acea tehnologie. Și conceptul de acolo, după cum ştiţi, este de utilizare dublă. Deci, dacă te uiți la un produs pur de apărare, te gândești la el în termeni de lanț de ucidere. Asta poate fi identificarea unei amenințări până la distrugerea ei. Dar dacă urmăriți ceva pentru distrugerea acelei ținte, care poate fi supravegherea prin satelit, pot fi alte forme de comuni
COMENTARII / 0