În aceeași locuință, la temperatura constantă, femeile caută deseori o pătură suplimentară, în timp ce bărbații preferă să deschidă un geam. Astfel, apar și mici neînțelegeri în familie privind setarea termostatului. Cercetătorii britanici au identificat, însă, posibilă cauză a acestor diferențe, iar un hormon produs de organism pare să joace un rol semnificativ, potrivit Blic, afiliat Grupului Ringier.
Diferența de preferință termică între sexe nu se limitează exclusiv la oameni; ea a fost detectată și la alte animale. În rândul femelelor de diferite specii, inclusiv șoarecii și păsările, se observă o tendință de a alege temperaturi mai calde decât corespondentele masculi.
Oamenii de știință de la King’s College London au investigat originea acestei preferințe și factorii care fac ca același mediu să fie perceput în mod atât de diferit. Rezultatele studiului, publicate în publicația științifică The Journal of Physiology, sugerează că testosteronul ar putea avea un impact mult mai semnificativ decât se credea anterior asupra modului în care percepem frigul și căldura.
Citește șiTest simplu în 30 secunde cu un scaun: îți arată starea de sănătate
Pielea noastră este dotată cu numărase terminații nervoase ce conțin proteine sensibile la temperatură. Prin intermediul acestor terminații, percepem atingerea unui obiect rece, apropierea de o sursă de căldură sau necesitatea de a ne îmbrăca mai gros.
„Le puteți privi ca pe niște mici generatoare electrice aflate în terminațiile nervoase”, a declarat doctorul Michael Caterina pentru Live Science, specialist în neuroștiințe la Universitatea Johns Hopkins și nu a participat la studiu.
În momentul în care sunt stimulate de temperaturi scăzute sau ridicate, aceste proteine facilitează intrarea particulelor încărcate electric în celulele nervoase. Din acolo, semnalele electrice sunt transmise către creier, unde temperatura percepută este interpretată. În cercetarea efectuată de un grup britanic, atenția s-a concentrat în special pe două proteine cheie: TRPM8, activă în prezența frigului, și TRPM2, activă în prezența căldurii.
Cercetătorii au investigat diferențele de percepție a temperaturii între sexe printr-un studiu realizat pe 57 șoareci, dintre care 30 erau masculi și 27 femele. Subiectele aveau la dispoziție două suprafețe situate una lângă cealaltă; una a fost menținută la 33°C, în timp ce cealaltă a suferit variații de temperatură pe parcursul testului. O cameră video a înregistrat, iar cercetătorii au analizat, timpul petrecut de fiecare animal în fiecare dintre cele două zone.
Atunci când una dintre suprafețe era mai rece, atât bărbații, cât și femeile optează pentru cea încălzită la 33 de grade Celsius. Contrastul a devenit clar doar când temperatura celei de-a doua suprafețe a atins 38 de grade Celsius. Femeile au decis să petreacă considerabil mai mult timp în zona caldă comparativ cu bărbații. După experiment, cercetătorii au constatat că bărbații, în medie, optau pentru o suprafață de aproximativ 32 de grade Celsius, în timp ce femeile preferau cea de 36 de grade Celsius.
În scopul de a descoperi dacă diferența ar putea rezulta din termoregularea internă, cercetătorii au evaluat atât temperatura corpului, cât și cea a pielii la animale, însă nu au evidențiat discrepanțe marcante între sexe. Prin urmare, sub parametrii experimentului, femelele nu prezintă un corp mai rece decât masculii, ci aparent reacționează diferit la temperatura mediului.
Echipa de cercetare a continuat studiul și a încercat să determine ce se întâmplă dacă animalele nu mai dispun de aceiași senzori pentru percepția temperaturilor extreme. După ce a realizat o eliminare genetică a proteinei responsabile de detectarea căldurii, bărbații au început să se orienteze spre temperaturi superioare, aproximativ 35°C, în linie cu valorile preferate de femele. În ceea ce privește femelele, eliminarea sau inhibarea proteinei respective nu a modificat în mod semnificativ comportamentul lor.
Când oamenii de știință au intervenit asupra proteinei care detectează frigul, animalele din ambele grupuri au început să evite mai puțin suprafețele reci. Femelele au petrecut și mai puțin timp în zonele încălzite, în timp ce preferința masculilor pentru căldură a rămas neschimbată. Rezultatele sugerează că femelele sunt mai sensibile la activarea receptorilor pentru frig și mai puțin sensibile la activarea celor pentru căldură, după cum a explicat Michael Caterina.
Ce a stârnit curiozitatea cercetătorilor a fost constatarea că celulele nervoase responsabile pentru percepția temperaturii funcționau în mod similar la masculi și la femele. În consecință, oamenii de știință au început să investigheze posibilele explicații hormonale.
Într-un pas suplimentar al studiului, cercetătorii au administrat șoarecilor masculi un medicament ce inhibă sinteza testosteronului. În decursul a câtorva săptămâni, se observă o modificare a comportamentului. Masculii au început să petreacă mai mult timp pe suprafața încălzită la 38 de grade Celsius, comparativ cu cei cu nivel normal de testosteron.
Se întâmplă în mod invers pentru femelele la care a fost administrat acest hormon, iar acestea au diminuat o parte din preferința pentru temperaturile mai ridicate. Echipa de cercetare a dorit să determine dacă, de asemenea, estrogenul sau progesteronul, hormoni implicați în reglarea temperaturii corpului, ar avea un efect similar. În mod surprinzător, nici administrarea acestor hormoni la masculi, nici inhibarea lor la femele, nu au generat modificări semnificative în preferințele de temperatură ale animalelor.
„Așadar, se pare că testosteronul este cel mai important factor”, a declarat Peter McNaughton, profesor de farmacologie la King’s College London și coautor al studiului.
Cu toate acestea, nici administrarea testosteronului, nici blocarea producției sale nu au făcut să dispară complet diferențele dintre cele două sexe. Cercetătorii cred că mai există cel puțin un factor pe care nu au reușit încă să-l identifice.
Specialiștii nu pot încă stabili în ce mod testosteronul influențează receptorii responsabili pentru percepția frigului și căldurii. Un indiciu semnificativ constă în faptul că modificările observate la animale nu au apărut imediat după administrarea tratamentului, ci doar după câteva săptămâni. Acest aspect determină cercetătorii să speculeze că hormonul ar putea opera indirect, prin reglarea activității unor gene specifice. Această teorie rămâne subiect de verificare în cadrul unor studii suplimentare.
Chiar dacă studiile au implicat doar animale, profesorul Peter McNaughton subliniază că aceleași proteine, ce răspund la temperatură, există și în corpul uman, iar investigațiile anterioare indică că acțiunea lor este comparabilă.
Aceste descoperiri ar putea fi valoroase nu doar pentru a clarifica motivul diferențelor de preferință între femei și bărbați în ceea ce privește temperaturile din case sau birouri, ci și pentru studiul unor afecțiuni medicale, cum ar fi durerea neuropatică. Indivizii care suferă de această formă de durere pot prezenta o sensibilitate sporită la frig și la căldură.
Studiul nu confirmă că testosteronul este motivul pentru care femeile simt mai mult frig decât bărbații, însă deschide o nouă cale de investigare. Discrepanțele de confort termic pe care le experimentăm în cotidian ar putea, cel puțin parțial, să fie explicate prin factori hormonali.
COMENTARII / 0