De ce se măsoară tensiunea la mâna stângă și ce înseamnă?

Înregistrarea tensiunii arteriale poate părea un proces simplu: manșeta se fixează în jurul brațului, dispozitivul pornește, iar în scurt timp se afișează două cifre. Însă, este crucial să știm că rezultatul poate fi afectat de poziția corpului, de dimensiunea manșetei, de modul în care brațul este susținut și chiar de partea pe care se efectuează măsurarea. Descoperă

Tensiunea arterială se măsoară frecvent, atât în cadrul consultațiilor medicale, cât și în mediul domestic. În majoritatea cazurilor, manșeta se poziționează pe brațul stâng, iar această metodă a ajuns să fie considerată de mulți ca fiind o normă stabilită.

brațul stâng este ales în principal din motive de comoditate. Cea mai mare parte a populației este dreptaci, motiv pentru care este mai simplu să se fixeze manșeta și să se opereze tensiometrul cu mâna dreaptă. În consultorii medicali, utilizarea brațului stâng poate rezulta din obișnuință sau din avantajul poziționării pacientului și a aparatului, care facilitează plasarea rapidă a manșetei.

Citește șiObosit și dormi suficient? 5 sfaturi pentru deficitul de fier

Când o persoană își cunoaște deja tensiunea și nu există diferențe semnificative între membre, măsurarea acesteia la brațul stâng se poate face fără complicații. Alegerea aceluiași membre la fiecare verificare se dovedește deosebit de benefică, deoarece compararea rezultatelor obținute în zile diferite devine mai simplă.

În cadrul primei examinări, se recomandă ca tensiunea arterială să fie măsurată la ambele membre. Există cazuri în care valorile difere ușor între brațul stâng și cel drept; această discrepanță rămâne neidentificată dacă se măsoară exclusiv pe aceeași parte. În situația în care un braț prezintă constant o valoare superioară, acesta devine punctul de referință pentru măsurările viitoare.

O dintre explicațiile cele mai cunoscute susține că tensiunea arterială se măsoară la mâna stângă pentru că aceasta ar fi mai aproape de inima. Conceptul se bazează pe faptul că inima se află ușor orientată spre partea stângă a pieptului, dar această poziție nu garantează automat că valorile obținute la stânga sunt mai precise.

Inima se află în centrul toracelui, iar vârful ei este îndreptat spre stânga. Sângele pompat de inimă ajunge în aortă, cea mai mare arteră a corpului, iar de aici este trimis către ambele brațe.

Tensiometrul monitorizează presiunea sanguină din artera brahială, localizată în zona superioară a brațului. Pentru a obține un rezultat corect, manșeta trebuie să fie adecvată, poziționată corect și să se situeze aproape de nivelul inimii. Această poziționare are o importanță mai mare decât decizia de a măsura pe brațul stâng sau drept.

Dacă brațul este lăsat să atârne pe lângă corp, aparatul poate indica o valoare mai mare. Dacă este ținut prea sus, rezultatul poate fi mai mic. De aceea, brațul trebuie sprijinit pe masă, iar persoana trebuie să stea relaxată, fără să îl încordeze.

Astfel, conexiunea dintre brațul stâng și inimă nu trebuie interpretată ca o regulă anatomică. Brațul din stânga este cea mai frecvent utilizată parte, din motive obișnuite și practice. În alegerea membrelor de referință, cele mai utile informații provin din valorile obținute la prima măsurare pe ambele părți.

Este destul de frecvent să existe o diferență mică între brațe. Circulația nu urmează un traseu perfect simetric, iar tensiunea variază natural de la un minut la altul. Dacă măsori mai întâi la un braț și apoi la celălalt, rezultatele pot fi afectate de această variație normală.

Valorile pot fi modificate pe termen scurt de stările emoționale, de respirație, de o mișcare blândă, de vorbire și de postura corpului. Chiar și o măsurare repetată imediat la același braț poate produce un rezultat puțin diferit.

Prin urmare, o singură comparație nu poate demonstra existența unei diferențe reale între brațe. Pentru a obține rezultate corecte, măsurarea trebuie să fie efectuată din nou, repetată în condiții similare, după ce s-au acordat câteva minute de odihnă.

Conform ghidului Societății Europene de Cardiologie, la prima examinare se recomandă măsurarea tensiunii la ambele membre superioare. În cazul în care valoarea sistolică – cea mai înaltă afișată de dispozitiv – variază în mod constant cu un interval superior de 10 mmHg, ulterior se procedează la măsurarea la brațul care prezintă valoarea mai mare.

Pentru că, dacă ai persista în utilizarea membrei cu tensiune mai redusă, ai putea subestima adevăratul nivel al presiunii arteriale.

Selectează un interval de liniște, așază-te timp de cinci minute și evaluează tensiunea arterială la un braț. După ce trece aproximativ un minut, măsoară la cealaltă parte. Deoarece valorile pot varia între cele două verificări, alternează ordinea la următoarea măsurare.

Începe din nou cu brațul drept dacă ai măsurat prima dată cu brațul stâng. Această repetare îți permite să constatăți dacă unul dintre brațe prezintă cu adevărat valori mai ridicate sau dacă diferența a fost pur și simplu aleatorie.

Când diferențele dintre măsurători sunt minore, poți alege brațul care îți este mai confortabil. Este esențial să-l păstrezi pentru măsurătorile viitoare. În cazul în care valorile rămân constant mai ridicate la un braț, acesta devine brațul de referință.

După ce ai selectat, înregistrează-l alături de rezultatele obținute. Dacă altcineva îți evaluează tensiunea, informează-l că utilizezi brațul obișnuit. În acest fel, valorile colectate în zile diferite vor fi comparabile cu mai multă precizie.

Monitorizarea tensiunii se dovedește utilă numai atunci când măsurătorile se efectuează în condiții similare. Dacă într-o zi se măsoară cu brațul stâng și în altă zi cu cel drept, diferența naturală dintre cele două membre poate fi interpretată greșit ca o modificare a tensiunii.

Consecvența este deosebit de importantă când urmărești impactul unui tratament sau când trimitești medicului un jurnal cu valorile măsurate acasă. Ideal este să utilizezi același aparat, aceeași manșetă, același braț și aproximativ aceleași momente ale zilei.

Nu trebuie să evaluezi brațele la fiecare citire. Prima verificare servește pentru a determina brațul de referință. Această comparație poate fi efectuată din nou la un control medical sau când se observă diferențe neobișnuite față de valorile tale obișnuite.

În limbajul comun afirmăm că tensiunea se măsoară

“la mână”

, însă manșeta este poziționată pe partea superioară a brațului, nu pe antebraț. Marginea inferioară a acesteia trebuie să fie puțin deasupra pliului cotului, iar tubul aparatului trebuie să fie aliniat conform marcajului specificat de producător.

Manșeta trebuie să fie pusă direct pe piele. Un tricou fin poate părea inofensiv, dar țesătura acestuia poate afecta modul în care se umflă manșeta. De asemenea, o mânecă strânsă și ridicată peste coate nu reprezintă o opțiune eficientă, deoarece poate constrânge brațul.

Optează pentru un tricou cu mâneci ample sau scurte dacă știi că urmează să-ți măsori tensiunea arterială. Brațul trebuie să fie neîncordat și să fie susținut pe masă, cu palma orientată în sus.

Manșeta trebuie să fie strânsă la o tensiune care să o mențină fixă, fără să se deplaseze, însă nu trebuie trăită în exces înainte ca dispozitivul să pornească. În mod obișnuit, sub marginea acesteia ar trebui să poată trece unul sau două degete.

Chiar dacă dispozitivul este de calitate și poziția este corectă, măsurarea poate fi incorectă dacă manșeta nu se ajustează la braț. Dacă manșeta este prea mică, se pot înregistra valori mai ridicate, iar dacă este prea mare, rezultatele pot fi sub valoarea reală.

Pe manșetă sau în manualul aparatului este trecut, de obicei, intervalul de circumferință pentru care poate fi folosită. Brațul se măsoară cu un centimetru de croitorie aproximativ la jumătatea distanței dintre umăr și cot.

manșetă mare este necesară pentru indivizii cu membri dilatați, în timp ce manșetă universală nu se adaptează oricărei circumferințe, iar cei cu membri foarte subțiri preferă una mai mică. nici aceasta nu se potrivește oricărei circumferințe.

Alegerea mărimii corecte contează mai mult decât partea pe care se face măsurarea. O manșetă nepotrivită poate produce o diferență mult mai mare decât cea care apare în mod normal între brațul stâng și cel drept.

Înainte de a evalua tensiunea, așază-te și menține calmul pentru cinci minute și liniștit. Asigură-te că spatele este susținut și că picioarele rămân pe podea, fără să le încrucișezi.

Brațul pe care se află manșeta se sprijină pe masă, astfel încât partea superioară a brațului să se afle aproximativ la nivelul inimii. Nu ține brațul încordat și nu îl lăsa să atârne pe lângă corp.

În timpul evaluării, evită să vorbești, să te deplasezi și să te îndrepți cu nerăbdare către ecran.

Dialogul, zâmbetul sau mișcarea mâinii pot influența rezultatul. Telefonul și televizorul pot fi lăsate deoparte pentru câ

În ultimele 30 de minute este bine să nu fi făcut efort intens, să nu fi fumat și să nu fi băut cafea sau alte băuturi cu cofeină. Măsurarea se face și mai comod după folosirea toaletei, deoarece vezica plină poate ridica temporar tensiunea.

American Heart Association recomandă efectuarea a două măsurători, separate cu aproximativ un minut, după ce pacientul a avut cel puțin cinci minute de repaus. Calcularea mediei celor două valori oferă informații mai utile decât interpretarea primei măsurători în mod izolat.

Numărul 120/80 mmHg servește adesea ca punct de referință pentru tensiunea arterială a unui adult. Prima cifră indică tensiunea sistolică, determinată în momentul în care inima pompează, în timp ce cifra a doua descrie tensiunea diastolică, valabilă în perioada de relaxare a inimii dintre bătăi.

În mod obișnuit, hipertensiunea se definește prin valori de cel puțin 140/90 mmHg, stabilite după măsurători repetate. În cazul măsurărilor efectuate la domiciliu, o medie de cel puțin 135/85 mmHg este considerată anormală. Societatea Europeană de Cardiologie subliniază că interpretarea se bazează pe media mai multor rezultate, nu pe o singură valoare.

Explorează alimentele care scad tensiunea arterială

tensiometru automat cu manșetă pentru braț este recomandat în mod obișnuit pentru utilizarea acasă. Aparatele care măsoară la încheietura mâinii sunt sensibile la poziție, astfel încât, dacă încheietura nu este menținută exact la nivelul inimii, rezultatul obținut poate varia.

Dispozitiv dedicat brațului se plasează cu mult mai ușurință și generează, în general, rezultate mai consistente. Este esențial ca modelul selectat să fie confirmat clinic, nu doar să fie comercializat ca echipament medical.

Dispozitivul poate fi adus la consultație din când în când. În cabinet, medicul sau asistenta pot compara valorile înregistrate cu cele obținute acolo și pot verifica dacă manșeta este adecvată și corect poziționată.

Funcțiile adiționale, cum ar fi memoria, conectarea la telefon sau calcularea automată a mediei, pot fi utile, însă nu elimină dezavantajele unei manșete inadecvate sau ale unui dispozitiv nevalidat.

Se alege brațul drept atunci când tensiunea măsurată la acesta rămâne constant mai mare. De asemenea, se poate opta pentru acesta dacă brațul stâng este accidentat, imobilizat sau nu permite plasarea corectă a manșetei.

În anumite cazuri, cadrele medicale recomandă să se evite utilizarea unui braț specific. În mod obișnuit, nu se măsoară pe brațul care conține fistula arteriovenoasă destinată dializei, de obicei.

În anumite cazuri, se poate alege brațul opus, mai ales după intervenții chirurgicale la nivelul sânului sau la ganglionii axilari,

Un cateter venos, o rană, un pansament, o fractură sau o intervenție recentă pot determina ca brațul opus să devină alegerea preferată. Aceste condiții sunt excepționale, însă pentru majoritatea persoanelor, selecția se realizează pur și simplu prin compararea valorilor inițiale.

Nu este neobișnuit să se observe unități în plus sau în minus, mai ales când măsurările se realizează consecutiv. O variație notată doar o singură dată poate fi cauzată de poziție, de dimensiunea manșetei sau de fluctuațiile naturale ale tensiunii.

Valoarea tensiunea sistolică depășește cu peste 10 mmHg la același braț, după ce s-au efectuat mai multe măsurători corecte, iar acest fapt trebuie raportat medicului. Această diferență poate fi cauzată de factori simpli, însă uneori rezultă din modul în care sângele circulă prin arterele ambelor brațe.

Nu aduce beneficii să evaluezi tensiunea de mai multe ori într-un timp scurt, în speranța unor două măsurători identice. Chiar la un individ în stare bună, brațele pot prezenta valori ușor diferite. Obiectivul este să determini dacă există o diferență constantă și, dacă da, să alegi brațul cu valoarea cea mai mare.

Cei care monitorizează tensiunea conform sfaturilor medicului obțin, în mod obișnuit, un plan de măsurare. În mod uzual, valorile sunt controlate atât în zorii zilei, cât și în seară, efectuând câte două măsurători la fiecare interval, pe parcursul unui timp de mai multe zile.

În primele ore ale zilei, măsurarea tensiunii se realizează după ce se folosește toaleta și după câteva minute de odihnă, înainte de a consuma micul dejun. Dacă medicul monitorizează efectul

În Seara, optează pentru un interval de calm și evită să măsori imediat după ce ai urcat scări, ai efectuat treburi în casă sau ai consumat o masă substanțială. Nu este necesar să respecți exact ora, însă condițiile similare facilitează compararea rezultatelor.

Când tensiunea rămâne constantă și medicul nu a sugerat monitorizare zilnică, nu este necesar să se utilizeze aparatul cu frecvență ridicată. Măsurătorile efectuate la intervale scurte de câteva minute tind să genereze confuzie, deoarece valoarea tensiunii nu este stabilă.