De ce te aleg țânțarii și cum devii ținta lor?

Rezultatele acestui studiu reprezintă prima imagine detaliată a modului în care țânțarii se comportă în zbor, oferind totodată informații cuantificabile care ar putea fi utilizate pentru a optimiza strategiile de capturare și combatere, potrivit ScienceDaily.

Nu este cazul să minimalizăm impactul acestor boli.

Printre consecințele negative se numără malaria, febra galbenă și Zika.

Citește șiCopii la începerea școlii: afecțiune nocturnă și semne de părinți

se înlocuiește cu

Anual, un număr imens de vieți sunt pierdute din cauza bolilor transmise de acești insecte zburătoare; 700.000 de decese fiind înregistrate în fiecare an din cauza unor afecțiuni precum malaria, febra galbenă și virusul Zika .
Acestea cauzează boli periculoase, pe lângă efectul lor iritant.
Împreună, malaria, febra galbenă și Zika provoacă un număr mare de decese în fiecare an.

Ultima varianta

Împreună, malaria, febra galbenă și Zika cauzează 700.000 de decese în fiecare an, boli care sunt răspândite de țânțari, pe lângă faptul că sunt extrem de iritanți și deranjanți. Sunt boli extrem de periculoase

Tehnologia de imagistică tridimensională a fost utilizată pentru a urmări țânțarii în zbor. Cercetătorii au reușit astfel să studieze mai îndeaproape comportamentul acestor insecte.

Studiile recente au utilizat tehnologie avansată pentru a descifra mecanismul de orientare al țânțarilor.
Oamenii de știință au recurs la camere 3D cu infraroșu pentru a examina mișcările insectelor în raport cu diverse obiecte,
ținând cont de semnalele vizuale și de prezența dioxidului de carbon.

În cadrul unui experiment, o persoană a fost izolată într-o încăpere cu condiții controlate, unde au fost modificate culorile hainelor pe care le purta, după care cercetătorii au capturat imagini cu modul în care insectele se deplasa în jurul subiectului.

Rezultatele cercetării, Science Advances, au avut ca focus țânțarii femele de tip Aedes aegypti, cunoscuți și sub numele de țânțarii febrei galbene, fiind o specie foarte răspândită.

Rezultatele indică faptul că țânțarii nu se reunesc ca urmare a unei atracții reciproce.
În mod independent, fiecare dintre acești insecte reacționează la indicii din mediu, ceea ce duce la o coincidență a locului și a momentului în care se adună.

Interacțiunea deosebit de puternică dintre indiciile vizuale și CO2 reprezintă un factor cheie în ceea ce privește detectarea și alegerea țintelor de către țânțari. Acest proces complex îi ajută pe acești insecte să își selecteze victimele.

Studiile recente au constat că țânțarii sunt atrași de anumite caracteristici vizuale și chimice.
Într-un experiment inițial, cercetătorii au observat că o sferă neagră a devenit o țintă atractivă pentru acești insecte doar atunci când acestea erau deja în zbor în direcția ei.
Odată ce ajungeau la obiect, comportamentul lor era de a nu se opri și a continua să zboare în căutarea altor ținte.

În urma unei modificări, atunci când echipa a substituit obiectul de culoare neagră cu unul de culoare albă și a introdus dioxid de carbon, insectele respective au putut localiza sursa de atracție, însă doar de la o distanță relativ scurtă.

În prezența simultană a obiectului întunecat și a CO2, efectul a atins intensitatea maximă. Țânțarii au fost puternic atrași, invadând zona, rămânând acolo pentru o perioadă și efectuând încercări de hrănire.

Studiile efectuate pe subiecți umani au scos la iveală ținta preferată a țânțarilor. Acest fenomen a fost observat în urma unor cercetări amănunțite.

Nu există încă o explicație clară

pentru această preferință, potrivit experților. În cadrul acestor teste, cercetătorii au încercat să înțeleagă comportamentul țânțarilor.

Un studiu interesant a scos la iveală importanța indiciilor vizuale statice în percepția anumitor comportamente, după care unul dintre cercetători a efectuat un experiment pe propria persoană. Acesta s-a plasat într-o cameră specială, unde a purtat mai multe tipuri de ținute, și anume una complet neagră, una complet albă, precum și una mixtă, pentru a observa reacții diferite.

Într-o poziție cu membrele superioare extinse, el a permis zeci de țânțari să-i zboare în jurul corpului, în timp ce echipamentele de înregistrare video le documentau traiectele. Ulterior, specialiștii de la MIT au supus analizei aceste date pentru elucidarea pattern-urilor predominante care stau la baza dirijării deplasării acestora.

În interacțiunile cu cercetătorul, țânțarii au manifestat un comportament similar cu cel pe care îl au față de orice alt obiect din mediul lor. Zonele corpului său, în special capul și umerii, au fost cele mai frecvent vizate de această specie, fapt care a dus la formarea celor mai mari grupuri în jurul acestor părți ale corpului său.

Descoperirile cercetătorilor ar putea conduce la abordări mai eficace în combaterea dăunătorilor, potrivit concluziilor acestora. Rezultatele obținute deschid calea către noi strategii de luptă împotriva acestora.