De la spray-urile nazale la pierderea auzului: nu ignorați!

Într-un interviu, Alin Popescu, primar cu specializare în chirurgie endoscopică la Secția Clinică ORL din cadrul SCJU Sibiu, abordează subiecte legate de alergii, sănătatea ORL...

Într-un interviu, Alin Popescu, primar cu specializare în chirurgie endoscopică la Secția Clinică ORL din cadrul SCJU Sibiu, abordează subiecte legate de alergii, sănătatea ORL și factorii de risc care pot provoca pierdere auzului.

  1. Care sunt pericolele asociate cu utilizarea excesivă a spray-urilor nazale?

Este esențial să distingem diferitele tipuri de spray-uri nazale. Spray-urile nazale vasoconstrictoare, cum ar fi xilometazolina sau oximetazolina, când sunt folosite pe termen lung sau în exces, pot provoca rinită medicamentoasă prin congestie nazală de rebound. Odat

Odată ce efectul medicamentului dispare, mucoasa nazală se congestionează din nou, iar pacientul simte nevoia să utilizeze din nou spray-ul, putându-se instala un cerc vicios.

Citește șiSemne de infarct: cardiolog din Sibiu avertizează: nu așteptați, sunați 112

Persistente obstrucție nazală, edem, iritație, uscăciune, epistaxis și diminuarea efectului terapeutic pot apărea la utilizarea excesivă a spray-urilor nazale.

Recomandarea utilizării pe perioade scurte a spray-urilor vasoconstrictoare, conform indicațiilor medicale.

În ce mod alergiile influențează sănătatea ORL?

Rinita alergică reprezintă o inflamație a mucoasei nazale determinată de răspunsul imun la alergeni precum polenul, acarienii, mucegaiurile sau alergenii proveniți de la animale. Manifestările tipice sunt strănutul repetitiv, rinoreea apoasă, pruritul nazal și obstrucția nazală. Inflamația și obstrucția nazală pot afecta funcția trompei lui Eustachio, care asigură ventilarea urechii medii. Pot apărea astfel senzația de ureche înfundată, presiunea auriculară și acumularea de lichid în urechea medie, cu apariția unei hipoacuzii transmisive. La copii, hipoacuzia transmisivă persistentă poate afecta dezvoltarea limbajului. Obstrucția nazală cronică poate favoriza, de asemenea, respirația orală, sforăitul și tulburările de somn.

  1. Ce semne arată că un adult suferă pierdere a au

Hipoacuzia se poate instala progresiv, iar pacientul se poate adapta treptat și poate să nu conștientizeze problema. Printre semnele frecvente se numără necesitatea de a solicita repetarea informațiilor, creșterea volumului televizorului, dificultatea de a înțelege conversațiile în medii zgomotoase, problemele de înțelegere a vorbirii la telefon sau senzația că ceilalți vorbesc neclar. Pot apărea și acufene, percepute sub forma unor țiuituri sau bâzâituri. Pierderea bruscă a auzului, mai ales unilaterală, poate reprezenta o hipoacuzie neurosenzorială brusc instalată și necesită evaluare ORL de urgență. Pentru stabilirea cauzei, medicul poate recomanda otoscopie sau otomicroscopie, audiometrie tonală și vocală și timpanometrie.

  1. În ce mod părinții pot observa dacă un copil prezintă probleme de auz?

Identificarea precoce a unei tulburări de auz este esențială, deoarece auzul are un rol important în dezvoltarea limbajului și a comunicării. La sugar, părinții trebuie să fie atenți dacă acesta nu reacționează la voce sau la zgomote și nu își orientează atenția către sursa sunetului. La copilul mai mare, semnele pot include întârzierea limbajului, pronunția neclară, solicitarea frecventă a repetării, volumul ridicat al televizorului sau dificultatea de a urma instrucțiuni verbale. Uneori, hipoacuzia poate fi confundată cu neatenția. Otitele medii recurente și persistența lichidului în urechea medie, cunoscută ca otită medie cu efuziune, pot determina hipoacuzie de transmisie. Evaluarea ORL și testarea auzului, adaptată vârstei copilului, sunt importante pentru diagnostic și pentru instituirea tratamentului adecvat.

Cât de grave pot fi infecțiile de ureche dacă nu sunt netrate?

Nu toate infecțiile urechii au aceeași severitate și nu toate necesită tratament antibiotic. Totuși, o infecție auriculară severă, persistentă sau recurentă necesită evaluare medicală, în special ORL. Otita poate determina otalgie, febră, secreții auriculare și hipoacuzie. În anumite situații pot apărea complicații precum perforația membranei timpanice, otita medie cronică sau mastoidita, prin extinderea infecției la nivelul celulelor mastoidiene. În cazuri rare, dar severe, infecția se poate extinde către urechea internă sau structurile intracraniene. Colesteatomul este o altă afecțiune importantă, asociată unor modificări cronice ale urechii medii, care poate produce eroziunea structurilor osoase și complicații. La copil, persistența lichidului în urechea medie poate determina hipoacuzie transmisivă și, dacă persistă, poate afecta dezvoltarea limbajului și performanța școlară

COMENTARII / 0