O posibilă intervenție militară terestră a Statelor Unite în scopul confiscării sau distrugerii materialului nuclear cu grad ridicat de îmbogățire din Iran ar presupune asumarea unor riscuri considerabile și ar constitui, potrivit unor surse, cea mai amplă operațiune de forțe speciale din istoria recentă. Trump a sugerat că se află în căutarea unei soluții de acest fel, însă rămâne incert dacă această misiune va fi efectiv desfășurată, după cum relatează
New York Times
,
Citește șiVideo Un bombardier strategic rusesc Tu-95 s-a prăbușit în Extremul Orient: șase membri ai echipajului au murit
Jerusalem Post
și
Wall Street Journal
, citând experți și oficiali.
Se consideră că Donald Trump evaluează șansele unei operațiuni neobișnuit de îndrăznețe în Iran, care ar viza fie confiscarea, fie distrugerea materialului nuclear puternic îmbogățit, presupus a fi stocat în subteran, într-o locație din Isfahan.
Experții consideră că această operațiune ar putea fi catalogată drept cea mai riscantă acțiune militară din istoria recentă a Statelor Unite, având un nivel de complexitate și pericole mult superior celui din operațiunea care a dus la moartea lui Osama bin Laden în 2011 sau celei care a avut ca scop capturarea lui Nicolás Maduro la începutul lunii ianuarie.
Există o preocupare majoră legată de faptul că locația exactă a întregului combustibil nu este cunoscută cu siguranță de nimeni. Acest lucru reprezintă o incertitudine semnificativă.
Gazul rezultat în urma unei eventuale perforări a recipientelor care îl conțin prezintă un dublu pericol, fiind atât toxic, cât și radioactiv. În situația în care recipientele sunt poziționate la o distanță prea mică unul față de celălalt, riscul de reacție nucleară accelerată devine o preocupare majoră.
La o conferință de presă recentă, Trump a exprimat o poziție fermă cu privire la posibilitatea unei intervenții militare terestre, declarând:
„Chiar nu mi-e frică de asta”
. Această afirmație a fost făcută în fața reporterilor, marți, atunci când a fost întrebat despre potențialele operațiuni terestre.
Potrivit relatării din New York Times, președintele a declarat că se află în proces de evaluare a unei posibile operațiuni, însă a subliniat că aceasta ar fi luată în considerare exclusiv în scenariul în care forțele armate iraniene ar suferi pierderi semnificative, reducându-le capacitatea de a se angaja în luptă terestră.
Luni, în urma întrebării unui jurnalist cu privire la oportunitatea momentului, el a răspuns că un lider care dezvăluie astfel de informații „nu ar trebui să mai ocupe această funcție”.
Cantitatea de uraniu îmbogățit deținută de regimul din Iran rămâne un subiect de interes. Iranul a acumulat o cantitate considerabilă de uraniu îmbogățit, potrivit informațiilor disponibile. Detalii suplimentare nu au fost oferite până în prezent.
În urma unui atac desfășurat de avioanele de luptă ale Statelor Unite și Israelului împotriva a trei situri nucleare cheie din Republica Islamică Iran, luna iunie a anului trecut, specialiștii și reprezentanții guvernamentali au făcut o evaluare conform căreia regimul dispunea de aproximativ 440 de kilograme de uraniu îmbogățit până la o concentrație de 60% – o cantitate extrem de apropiată de cea necesară pentru producerea de material de calitate militară, echivalentă cu suficientă pentru în jur de zece bombe nucleare, relatează Times of Israel.
De asemenea, se estima că regimul avea în posesie 200 de kilograme de uraniu îmbogățit la o concentrație de 20%.
Materialul fissil destinat utilizării militare, uraniul, a căpătat o concentrație de 90% prin procesul de îmbogățire. Acesta reprezintă un nivel critic care ridică îngrijorări legate de potențialul utilizării sale în scopuri militare.
Un plan militar NATO în zona Strâmtoarea Ormuz a fost respins de un înalt oficial militar:
„Nu este momentul potrivit pentru a achiziționa un bilet la o ofertă specială pe vaporul Titanic”
NU, completare – fara quotes deci
În cursul săptămânii anterioare, Rafael Grossi, directorul general al Agenției Internaționale pentru Energie Atomică, a făcut publică o declarație conform căreia circa jumătate din rezervele de uraniu îmbogățit la un nivel de 60% se află stocate într-un sistem de tuneluri situat la complexul nuclear din Isfahan.
În urma unui raport lansat la începutul lunii actuale, se estimează că SUA se confruntă cu o fereastră extrem de limitată pentru potențiala recuperare a materialului. În acest context, posibilitatea de a recupera materialul respectiv pare a fi extrem de redusă.
Cât de aproape este Republica Islamică Iran de a dezvolta o armă nucleară?
Potrivit lui Matthew Bunn, expert în chestiuni nucleare la Harvard, dacă Trump decide să înceteze ostilitățile împotriva Iranului în acest moment, „ar conduce la un regim care, deși slăbit, ar rămâne înverșunat și probabil mai determinat ca oricând să dezvolte o armă nucleară, păstrând totodată accesul la resursele, cunoștințele tehnice și infrastructura necesare acestui scop”, a declarat el pentru New York Times.
Cât de aproape se află Iranul de a deveni o astfel de țintă?
Experții consideră că afirmația lui Trump potrivit căreia Iranul era „la o lună distanță” de a produce o armă nucleară a fost o exagerare, înainte de presupusa bombardare a trei locații nucleare în luna iunie a anului 2025.
Într-un scenariu mai detaliat, se estimează că Iranul ar fi capabil să își ridice nivelul de îmbogățire a combustibilului nuclear la pragul necesar pentru crearea unei arme nucleare în o lună, însă ar necesita o perioadă considerabilă de timp, posibil luni sau chiar un an, pentru a dezvolta o armă nucleară rudimentară.
La data de 28 februarie, care a precedat declanșarea conflictului, un consens larg exista printre oficialii din domeniul informațiilor, potrivit cărora nu exista un pericol iminent ca Iranul să accelereze producția unei bombe.
Nu vedeau un risc iminent ca Iranul să se grăbească să fabrice o bombă
era evaluarea majorității acestora.
Un val de schimbări majore a cuprins administrația Trump, ca urmare a conflictului din Iran, care a înregistrat deja prima demisie. Fostul director al Centrului de Combatere a Terorismului a făcut dezvăluiri surprinzătoare, afirmând că decizia de a iniția acest conflict a fost luată sub influența puternică a Israelului. Potrivit acestuia, „Am început acest război din cauza presiunii Israelului”.
La o declarație făcută marți, Joe Kent, directorul Centrului Național de Combatere a Terorismului, a accentuat acest aspect prin intermediul unei scrisori în care își argumenta demisia, afirmând că „Iranul nu constituie o amenințare imediată pentru țara noastră”.
La momentul actual, New York Times relatează că scenariul s-a transformat. Timp de 18 zile, Statele Unite și Israelul au desfășurat operațiuni de bombardament care au decimat o parte semnificativă din arsenalul militar convențional al Iranului, astfel încât materialul nuclear a devenit una dintre ultimele resorturi defensive ale Iranului.
Potrivit lui George Perkovich, cercetător principal la Carnegie Endowment for International Peace, perspectiva lor arată că au nevoie de această situație mai mult ca niciodată.
„Din punctul lor de vedere, au nevoie de el mai mult ca niciodată”
a afirmat el marți.
Operațiunea descrisă drept cea mai amplă misiune a forțelor speciale din cronologia recentă a Statelor Unite a fost una care a implicat numeroase riscuri și a necesitat o planificare meticuloasă.
„Cea mai mare operațiune a forțelor speciale din istorie”
a reprezentat un efort fără precedent, care a mobilizat resurse considerabile și a ridicat numeroase întrebări legate de eficacitatea și consecințele sale.
De ani de zile, Statele Unite pregătesc asemenea misiuni, începând cu crearea unor unități de elită specializate în tehnologii nucleare, care se antrenează pentru a neutraliza armele nucleare, distruge centrifugele și manipula materialele radioactive.
Detaliile acestor operațiuni sunt ținute în secret, ceea ce face ca Statele Unite să nu fi dezvăluit încă răspunsuri clare la întrebări fundamentale, precum distrugerea sau exportul din țară a containerelor cu material nuclear.
Se ridică întrebarea dacă Statele Unite ar opta pentru o intervenție restrânsă și nedetectabilă, similară cu operațiunea care a dus la capturarea lui Bin Laden, ori dacă Trump ar decide să desfășoare o acțiune militară amplă, cu forțe de protecție și acoperire aeriană extinse.
Există posibilitatea ca SUA să fie nevoite să inspecteze mai multe site-uri pentru a localiza materialul în cauză.
În mijlocul unui conflict acut, a avut loc o călătorie aeriană neprevăzută. Care erau persoanele aflate la bordul aeronavei Iliuțin Il-76 aflate sub controlul guvernului rus, care a efectuat un zbor din Iran spre Moscova în perioada recentă?
Potrivit relatărilor recente din partea Wall Street Journal, o operațiune destinată confiscării rezervelor de uraniu îmbogățit din Iran ar constitui cea mai amplă acțiune militară specială desfășurată vreodată.
cea mai mare operațiune a forțelor speciale din istorie
a afirmat publicația.
Potrivit relatărilor unor foști oficiali cu experiență în domeniul militar, operațiunea respectivă ar necesita prezența a cel puțin 1.000 de efective militare pe teren.
Pentru a asigura securitatea zonei, militarii vor fi responsabili de stabilirea unui perimetru de protecție, în paralel cu echipele de specialiști care vor efectua căutări amănunțite printre grămezi de resturi, scopul fiind detectarea oricăror mine și capcane.
Implementarea unei infrastructuri locale de sprijin aerian și extragerea materialului nuclear recuperat din teritoriu sunt condiționate de existența unui aerodrom adecvat în zonă. În cazul în care un astfel de aerodrom nu ar fi disponibil, operatiunea ar impune crearea unui aerodrom de urgență pentru a facilita aceste activități.
Probabil că armatele americane vor fi vizate de atacuri lansate cu drone și proiectile, ceea ce va impune desfășurarea de trupe terestre și intervenții aeriene pentru a neutraliza aceste agresiuni.
În loc de a extrage substanța nucleară din țară, o altă opțiune ar fi să se procedeze la diluarea ei, însă această abordare ar presupune un risc crescut de contaminare a zonei respective. Acest aspect trebuie luat în considerare cu atenție.
Conform Jerusalem Post, nu se preconizează o mișcare imediată din partea Statelor Unite pentru a pătrunde în regiunea Isfahan.
Conform Jerusalem Post, un ziar din Israel, relatările privind o posibilă ofensivă terestră la scară largă în Iran, care să implice recuperarea uraniului îmbogățit, au fost considerate exagerate de către sursele citate.
USS Tripoli, o navă de asalt care se presupune că are la bord un număr mare de pușcași marini, se deplasa marți înspre Strâmtoarea Malacca, aproape de Singapore, ca parte a rutei sale către Orientul Mijlociu, informează CNN.
Potrivit CNN, pe nava Tripoli se află efectivele Unității Expediționare a Marinei nr. 31, cu sediul în Okinawa, o unitate de intervenție rapidă compusă din 2.200 de militari.
În scenariul unei invazii, acest tip de forță militară ar putea juca un rol crucial. Utilizarea sa eficientă depinde însă de multiple factori și strategii de desfășurare. Există diverse posibilități de utilizare a acestor forțe, care variază în funcție de obiectivele și circumstanțele specifice.
Potrivit unor informații obținute de Jerusalem Post, nu se conturează o strategie clară sau o acțiune iminentă a Statelor Unite în regiunea Isfahan în perioada următoare, care să vizeze confiscarea uraniului îmbogățit la 60%.
Nu există un plan evident sau iminent al SUA de a intra în zona Isfahan în următoarele câteva zile sau săptămâni pentru a pune mâna pe uraniul îmbogățit la 60%
se arată în sursa citată.
Viitorul rol al forțelor militare care se deplasează în regiune rămâne incert, la fel și strategia comună a Statelor Unite și Israelului pentru a combate uraniul îmbogățit iranian; se pare că o decizie în acest sens va fi luată de Washington și Ierusalim doar după o evaluare a evoluției situației generale din Iran, potrivit aceluiași ziar israelian.
Nu există conținut de parafrazat.
Anvergura complicațiilor ar putea impune administrației Trump o reevaluare a unei sugestii înaintate de Abbas Araghchi, ministrul iranian de externe, în cursul lunii anterioare, cu doar câteva zile înainte de producerea atacului, potrivit New York Times.
Potrivit declarațiilor sale, Teheranul a arătat disponibilitate pentru diluarea materialului nuclear pe care îl deține la nivelurile necesare pentru funcționarea reactoarelor nucleare, toate acestea sub atentă supravegherea Agenției Internaționale pentru Energie Atomică.
Materialul nu avea voie să fie exportat, fiind necesar să rămână pe teritoriul iranian, sub strictă supraveghere.
Negocierile privind viitorul acord nuclear cu Iranul au înregistrat un nou impas după ce Jared Kushner, consilierul special al președintelui SUA și ginerele său, și Steve Witkoff, emisarul prezidențial, au exprimat opinii ferme împotriva menținerii unor rezerve de material nuclear în posesia Iranului. Poziția americană a fost clară în acest sens.
În cadrul discuțiilor, a fost propusă o soluție alternativă, conform căreia Statele Unite ar fi putut furniza Iranului uraniu slab îmbogățit, adecvat pentru funcționarea reactoarelor energetice, pe o perioadă nedeterminată și fără costuri, după cum au relatat două persoane aflate în posesia informațiilor respective.
Negocierile au fost abandonate după ce Araghchi a infirmat respectiva propunere. Deși s-a discutat despre organizarea unei noi runde de discuții, orice posibilitate de dialog a fost zădărnicită de atacul american-israelian care a avut loc în dimineața zilei de 28 februarie.
COMENTARII / 0