Descoperă ordinea exactă în care dinozaurii au apărut pe Pământ

peste 160 de milioane de ani dinozaurii au trăit pe Pământ, iar speciile pe care le cunoaștem astăzi nu au existat toate în aceeași perioadă. De la dinozaurii mici, bipede, din Triasic până la gigantii Tyrannosaurus și Triceratops, se întinde o istorie îndelungată. Ordinea apariției dinozaurilor poate fi trasată prin cele trei mari perioade ale erei mezozoice: Triasic, Jurasic și Cretacic.

Istoria dinozaurilor este atât de extinsă încât imaginile și filmele care prezintă mulți dintre ei simultan sunt pur și simplu fictive. Specii diferite se găseau pe continente distincte, iar anumite familii au trăit timp de zeci de milioane de ani. În plus, fosilele găsite constituie doar o fracțiune mică a animalelor care au existat în epocă.

Oasele unui animal se fosilizează numai în anumite condiții, care nu întotdeauna sunt îndeplinite. Din acest motiv, lipsesc multe file din istoria timpurie a dinozaurilor.

Citește șiCine poate afla sumele contului bancar al decedatului

Paleontologii discută despre dinozaurii cei mai vechi identificați, fără a se referi neapărat la prim

Potrivit escalafonului geologic adoptat de specialiști, epoca mezozoică se descompune în trei faze: Triasicul, care a început în urmă cu aproximativ 252 de milioane de ani, Jurasicul, cu debutul în urmă cu aproximativ 201 milioane de ani, și Cretacicul, care s-a încheiat acum 66 de milioane de ani.

Înainte de apariția dinozaurilor, pe uscat se găseau numeroase reptile și animale aflate în aceeași linie evolutivă cu strămoșii mamiferelor. Un exemplu notabil este Dimetrodon, cunoscut pentru „pânza” sa extinsă pe spate, adesea confundat cu un dinozaur. Acest animal a existat în perioada Permian și a dispărut cu zeci de milioane de ani înainte ca primii dinozauri să apară.

În urmă cu aproximativ 252 de milioane de ani s-a produs extincția de la sfârșitul Permianului, cea mai mare dispariție în masă cunoscută. Evenimentul a distrus o mare parte a vieții marine și terestre. Ecosistemele care s-au refăcut în Triasic au fost ocupate de grupuri noi de animale, printre care s-au aflat arhozaurii.

Arhozaurii constituie un vast grup de reptile, incluzând dinozaurii, pterozaurii, crocodilii și rudele lor dispărute. Începuturile arhozaurilor nu erau dinozauri, însă dintr-o ramură a acestui grup au apărut organisme care devenea din ce în ce mai asemănătoare cu aceștia.

Printre strămoșii cei mai apropiați ai dinozaurilor se numără dinozauromorfele și silezaurii.

Cel mai antic contender pentru titlul de dinozaur este Nyasasaurus parringtoni. Specimenele sale au fost găsite în Tanzania și provin din straturi sedimentare de aproximativ 240-245 de milioane de ani. Doar câteva vertebrate și un os de braț au rămas, motiv pentru care nu putem stabili cu exactitate cum arăta.

Anumite caracteristici ale oaselor seamănă cu cele întâlnite la dinozauri. Nyasasaurus ar putea fi cel mai vechi dinozaur cunoscut sau o rudă foarte apropiată, aflată imediat înaintea dinozaurilor în arborele evolutiv.

În cadrul studiului în care a fost descris, se prezintă în mod clar următorul concept: fie că este un prim membru al grupului Dinosauria, fie cea mai apropiată rudă cunoscută din afara acestuia.

Cele mai antice resturi fosile recunoscute ca fiind de origine dinozaurică datează de aproximativ 230-233 de milioane de ani. Acestea provin predominant din Argentina și Brazilia, zone ce, în perioada Triasică, erau componente ale supercontinentului Pangeea.

Printre acești primii dinozauri se numără Eoraptor, Herrerasaurus, Saturnalia și Buriolestes. Aceștia nu se asemăna în mod semnificativ cu giganții care urma să apară ulterior.

Majoritatea din grup se caracterizau prin dimensiuni reduse, având corpuri lejere, și se mișcau pe două picioare.

Eoraptor măsurase în jur de 1 metru în lungime și prezentase o construcție subțire. Dinții săi nu erau toți identici, indicând posibilitatea de a se hrăni cu alimente diverse. Pentru o perioadă îndelungată, a fost considerat un dinozaur extrem de apropiat de rădăcina tuturor celorlalte categorii.

Herrerasaurus măsura câțiva metri lungime, fiind mai mare decât contemporanii săi, și se comporta ca un prădător. Picioarele sale posterioare erau robuste, iar brațele erau echipate cu gheare, iar dinții erau adaptați pentru consumul de carne. Acest reptil a existat în urmă cu aproximativ 228 de milioane de ani, conform Natural History Museum.

Saturnalia și Buriolestes, identificați în Brazilia, sunt esențiali pentru clarificarea originilor sauropodomorfelor. Buriolestes se descrie ca un ființă de dimensiuni reduse, care se deplasa pe două picioare și avea probabil un regim alimentar carnivor sau omnivor, în timp ce rudele sale îndepărtați s-au transformat în erbivori colosali, precum Diplodocus și Brachiosaurus.

Triasicul târziu marchează faza în care dinozaurii au început să se răspândească, însă nu erau încă dominant în majoritatea ecosistemelor. Aceștia coexistau cu numeroase alte reptile, printre care unele erbivore și altele prădătoare, precum și cu primele mamaliaforme, rude extrem de vechi ale mamiferelor.

În comparație cu dinozaurii timpurii, multe dintre aceste specii erau atât în număr, cât și în dimensiune superioare. Astfel, ideea unei lumi imediat subjugate de dinozauri se dovedește a fi iluzorie. Ascensiunea lor a durat mii de ani.

În Triasicului, la sfârșitul perioadei, a apărut un dinozaur numit Coelophysis, un prădător subțire care se mișca pe două picioare. Fosilele

În întregul periud Triasic, s-au manifestat sauropodomorfe de dimensiuni mai mari, printre ele Plateosaurus, Riojasaurus și Lessemsaurus. Aceste creaturi se disting prin gâturi extinse și se alimentau predominant de vegetație. Unele dintre ele erau capabile să se deplaseze atât pe două, cât și pe patru membre. Deși nu atingeau încă proporțiile sauropodelor din Jurasic, indicau conturul corpului ce avea să devină tipic pentru gigantii erbivori.

Arborele genealogic al dinozaurilor rămâne subiect de cercetare, iar conexiunile precise dintre primele specii nu au fost încă clarificate. În sistemul de clasificare acceptat de obicei, dinozaurii sunt împărțiți în două grupuri majore, în funcție de forma bazinului: saurischieni și ornithischieni.

Din clasa saurischieni se disting două ramuri principale. Prima ramură, teropodele, cuprinde prădători precum Allosaurus, Velociraptor și Tyrannosaurus, precum și păsările. A doua ramură, sauropodomorfi, este alcătuită din erbivore cu gât lung.

Ornithischienii reprezintă un grup de dinozauri erbivori extrem de divers, incluzând Stegosaurus, Ankylosaurus, Iguanodon, hadrozaurii cu „cioc de rață”, Pachycephalosaurus și dinozaurii cu coarne, printre care se numără Triceratops.

În prezent, cercetările recente au sugerat alte moduri de organizare a acestor ramuri, iar poziția unor dinozauri antici poate varia de la o analiză la alta. Conceptul central este că principalele ramuri evolutive au început să se despartă încă din Triasic.

În urmă cu aproximativ 201 milioane de ani, la granița dintre Triasic și Jurasic, s-a produs o nouă extincție importantă. Multe grupuri de reptile care concurau cu dinozaurii au dispărut. Cauzele sunt asociate cu schimbări climatice puternice și cu erupții vulcanice de mare amploare, produse în timp ce Pangeea începea să se destrame.

dinozaurii au continuat să trăiască și au ocupat treptat spațiile libere din ecosisteme. Odată cu Jurasicului, aceștia s-au extins mult mai larg și s-au diversificat considerabil. Acesta marchează începutul real al dominației lor.

La începutul Jurasicului, între aproximativ 201 și 174 de milioane de ani în urmă, peisajul era deja populat de mai multe tipuri bine diferențiate de dinozauri.

Printre vânători din acea epocă se număra Dilophosaurus, un teropod de lungime aproximativ 6-7 metri, identificabil prin cele două creste situate pe craniu. Contrar reprezentărilor din cinematografie, nu există dovezi că ar fi posedat un guler extensibil sau că ar fi putut scuipa substanță toxică.

În aceeași perioadă trăiau erbivore precum Scelidosaurus, unul dintre primii dinozauri cu armură bine cunoscuți. Corpul lui era acoperit cu plăci și proeminențe osoase. Acest tip de apărare avea să fie dezvoltat mai târziu de stegozauri și anchilozauri.

Sauropodomorfele au continuat să crească în dimensiuni și să se adapteze tot mai bine deplasării pe patru picioare. Gâtul lung le permitea să ajungă la vegetația aflată la diferite înălțimi, iar sistemul lor digestiv putea prelucra cantități mari de plante.

În Jurasicul mijlociu și târziu, în urmă cu aproximativ 174 și 145 de milioane de ani, dinozaurii au atins o diversitate impresionantă. Această etapă este marilor sauropode și a unora dintre cele mai cunoscute specii erbivore și carnivore.

Megalosaurus a existat în perioada Jurasicului mijlociu și a reprezentat primul exemplu de dinozaur descris din punct de vedere științific în anul 1824. Termenul „dinozaur” nu a fost introdus până în 1842. Acest reptil era un teropod carnivor, însă nu trebuie confundat cu Tyrannosaurus, care nu a apărut până la peste o sută de milioane de ani după aceea.

În perioada Jurasicul târziu, trăiau Diplodocus

Stegosaurus și Tyrannosaurus nu s-au întâlnit niciodată. Între ultimii stegozauri cunoscuți și apariția lui Tyrannosaurus rex au trecut aproximativ 75 de milioane de ani. Tyrannosaurus este, în timp, mai apropiat de oamenii moderni decât de Stegosaurus, mai arată Natural History Museum

În epoca Jurasic, dinozaurii de dimensiuni reduse, recunoscuți prin acoperirea lor de pene, aparau în ramura teropodelor. Penele nu s-au dezvoltat instantaneu pentru zbor. În faza inițială, acestea ar fi putut avea rolul de a conserva căldura sau de a proteja ouăle. Mai multe grupuri de dinozauri prezentau diverse tipuri de pene.

Archaeopteryx, care a trăit în urmă cu aproximativ 149-145 de milioane de ani, dispunea de pene și aripi bine dezvoltate, însă păstra și trăsături tipice dinozaurilor: dinți, gheare la degete și o coadă osoasă lungă. De multe ori este desemnată ca „prima pasăre”, deși parcursul evoluției păsărilor a fost mult mai complex și unele rude apropiate ar putea fi la fel de vechi.

Cu aproximativ 145 de milioane de ani în urmă, a început Cretacicul. În acea perioadă, continentele se separau continuu, iar populațiile de dinozauri se izolează tot mai mult. În zone diferite, au apărut specii și familii unice.

Cretacicul timpuriu a găzduit Iguanodon și membrii săi de familie, erbivori care se puteau mișca atât pe două, cât și pe patru picioare. Degetul mare al Iguanodon era remodelat într-un pinten, probabil utilizat pentru apărare sau pentru manipularea vegetației.

În aceeași fază, au făcut apariție și au evoluat anchilozaurii, dinozauri erbivori se apăreau cu plăci osoase.

În categoria teropodilor, se numără Baryonyx și alte specii din familia spinozauridă, specializate în captura peștilor și a altor organisme. Acest reptil dispunea de un nas lung și subțire, dinți în formă de con și de o gheară proeminentă pe primul deget al mâinii.

În regiunea asiatică, dinozaurii cu pene, precum Microraptor, prezentau penaj lung pe membrele anterioare și posterioare.

Primele specii ale Tyrannosaurus erau deja prezente, dar dimensiunile lor erau reduse și nu încă ocupau locul de dominante prădători pe care tiranozaurii îl vor revendica la finalul Cretacicului.

Deși Spinosaurus este adesea comparat cu Tyrannosaurus, aceste două genera nu au coexistat. Acest reptil a populat nordul Africii în urmă cu aproximativ 100-94 de milioane de ani. În schimb, Tyrannosaurus rex a apărut în America de Nord la urmă cu aproximativ 68 de milioane de ani.

Spinosaurus se adapta la un mod de viață acvatic. Botul său era lung, asemănător celui de crocodil, dinții erau conici și avea o coadă înaltă, ideală pentru mișcarea în apă. Alimentația sa probabil includea pești de mari dimensiuni, dar și alte animale.

În epoca în care trăia Spinosaurus, prădătorii de top din diverse zone proveneau din mai multe familii. Carcharodontosaurus era prezent exclusiv în nordul Africii, în timp ce în America de Sud se întâlneau teropode de dimensiuni mari, strâns legate de Giganotosaurus.

Tyrannosaurus rex și Triceratops au apărut foarte târziu în istoria dinozaurilor, în ultimele câteva milioane de ani ale Cretacicului, alături de Ankylosaurus. Ei se numără printre cei mai cunoscuți dinozauri, însă nu reprez

Tyrannosaurus rex a existat în America de Nord în perioada de aproximativ 68 până la 66 de milioane de ani în urmă. Acest reptil a fost printre cei mai impozanți prădători terestri, având un craniu gigantic și o forță de mușcătură excepțională, potrivit Natural History Museum.

Triceratops a existat în aceleași zone și în aceeași epocă. Acest d

În aceleași ecosisteme, Ankylosaurus – un reptil cu carapace osoasă și o măciucă la capătul cozii – se găsea. În apropiere, coexistau hadrozauri, printre care Edmontosaurus, dinozauri de dimensiuni reduse, cu plase de pene, și numeroase specii de păsări timpurii.

În urmă cu 66 de milioane de ani, un asteroizi de dimensiuni mari a impactat zona care astăzi corespunde Peninsula Yucatan din Mexic. Acest coliziune a expulzat în atmosferă cantități masive de praf și aerosoli, a diminuat radiația solară și a provocat schimbări majore în plante și în lanțurile trofice.

S-au disparut dinozaurii și numeroase alte categorii de animale și plante. Concordanța științifică afirmă că coliziunea cu asteroidului a fost factorul major al extincției la sfârșitul Cretacicului, într-o epocă în care planeta suferia și de erupții vulcanice masive și de transformări climatice.