Înnegrirea verzei murate este probabil cel mai frustrant lucru care se poate întâmpla atunci când pregătești murăturile pentru iarnă. Cumperi căpățâni frumoase, le cureți cu grijă, pregătești butoiul, aștepți câteva săptămâni cu gândul la sarmalele de Crăciun, iar când deschizi capacul, găsești frunze cenușii, margini negre sau o zeamă întunecată și tulbure.
Mulți susțin că în centrul problemei se află ghinionul sau o varză supusă unei stropiri chimice excesive. În realitate, procesul de murare nu depinde de noroc, ci de norme elementare privind igienă, temperatura și proporțiile. Întunecarea semnalează în mod evident că a intervenit o eroare: aerul a pătruns în zone nepermise, butoiul a fost amplasat în loc nepotrivit sau a existat contact cu un obiect metalic.
Pentru a descoperi motivele pentru care varza se deteriorează sau își schimbă culoarea, este necesar să înțelegem în primul rând procesul prin care devine acră. În mod natural, pe frunzele proaspete de varză se găsesc mii de bacterii microscopice benefice, cunoscute sub numele de bacterii lactice. Aceste organisme minuscule își obțin energia din zaharurile native ale frunzei și le convertesc în acid lactic. Acest acid lactic este cel care:
Citește șiSemne de infarct: cardiolog din Sibiu avertizează: nu așteptați, sunați 112
Ca să își îndeplinească funcția, bacterii bune necesită trei condiții esențiale:
Atunci când se încălță doar una dintre cele trei condiții, întregul proces se răstoarnă; bacteriile benefice dispar sau nu se dezvoltă la timp, iar în locul lor apar ciuperci, mucegaiuri sau reacții chimice care dau varzei nuanțe de cenușiu, maro sau negru.
Contactul cu aerul
Varza nu are voie să respire aer după ce a fost pusă la murat. În momentul în care o căpățână, o jumătate de varză sau chiar câteva foi subțiri se ridică la suprafața saramurii și rămân uscate deasupra apei:
Dacă varza nu este presată cu o greutate corespunzătoare, tot ce rămâne deasupra nivelului apei este condamnat la uscare, înmuiere și înnegrire rapidă.
Utilizarea sării incorecte
În mod frecvent, oamenii achiziționează din greșeală prima pungă de sare pe care o întâlnesc în magazin. Aceasta constituie o capcană imensă.
Sarea fină de masă în contextul murăturilor prezentă două probleme majore:
Pentru varză murată există o singură alegere corectă: sare gemă grunjoasă, neiodată, pe al cărei ambalaj scrie clar „pentru murături” sau „fără adaos de iod”.
Explorați și: De ce se adaugă orez în butoi în timpul muririi varzei
Contactul direct cu metale
Zeama de varză reprezintă un acid organic de intensitate extremă. Dacă ai încercat vreodată să elimini petele de pe un vas prin turnarea sucului de varză, ai observat că acest acid disolvă grăsimile și îndepărtează depunerile.
Atunci când în butoi se introduc obiecte inadecvate pentru a menține varza sub apă, acidul corodează metalul:
Acidul din sucul de varză elimină atomii de fier sau cupru. Atunci când fierul eliberat se combină cu taninurile naturale din frunzele de varză, se generează o cerneală chimică naturală (un compus denumit tanat de fier). Varza și sucul nu se schimbă doar în maroni, ci dobândesc o nuanță ciudată de negru-albăstrui, indigo sau gri-petrol.
Temperaturile ridicate în primele zile ale fermentării
O tradiție comună constă în a plasa butoiul în zona de gătit, în apropiere de caloriferul sau sobă,
„ca să se acrească mai repede”
. Chiar dacă pare o idee favorabilă pentru a accelera procesul, căldura este extrem de periculoasă.
Când temperatura din cameră depășește 20°C–22°C:
Apa utilizată prezintă un nivel crescut de minerale sau clor.
Țara este locul unde, dacă trăiești, poți utiliza apă provenită dintr-o fântână forată la adâncime. Această apă poate prezenta o „duritate” ridicată sau poate conține cantități semnificative de ioni de fier și mangan.
Arome în exces sau lemn nepotrivit
În anumite situații, înnegrirea nu apare din cauza unui defect tehnologic, ci din consecința conținutului pe care l‑ai pus în butoi:
Această întrebare se află pe buzele tuturor:
„Trebuie să arunc tot butoiul sau pot să spăl frunzele și să fac sarmale?”
Menținerea verzei murate galbene și sănătoase nu este un secret rezervat doar bucătarilor iscusiți. Respectă proporția corectă de sare neiodată, ține căpățânile mereu scufundate sub lichid fără să ia aer, aruncă orice obiect ruginit și mută butoiul la răcoare odată ce s-a acrit. Aplicând aceste reguli simple, vei avea mereu pe masă frunze fragede, ideale pentru sarmale, și o moare limpede.
COMENTARII / 0