Descoperire majoră: factorul cheie care declanşează Alzheimer şi cum poate fi oprit

O descoperire recentă efectuată de oamenii de știință de la Universitatea din California de Sud (USC) din Statele Unite a scos la iveală anumiți compuși experimentali cu potențialul de a diminua inflamația cerebrală asociată bolii Alzheimer, potrivit Science Daily.

Noi rezultate, publicate în revista Nature npj Drug Discovery, au scos în evidenţă importanţa unei enzime, fosfolipază A2 dependentă de calciu, cunoscută şi sub denumirea de cPLA2, în procesul inflamator la nivel cerebral.

Nu există niciun citat direct în textul original.

Citește șiVideo Caz rar într-o maternitate din România. Povestea celor patru frați născuți la doar 26 de săptămâni: „O minune!”

Rezultatele cercetării indică faptul că această enzimă, cPLA2, ar putea avea un rol cheie în inflamaţia cerebrală.

Această enzimă a fost identificată ca jucând un rol crucial în inflamaţia de la nivelul creierului.

În urma cercetărilor, echipa de la USC a stabilit o legătură între activitatea intensificată a cPLA2 și posibilitatea de a dezvolta boala Alzheimer la persoanele care au gena APOE4, considerată a fi cel mai puternic factor de risc genetic pentru această condiție.

În ciuda faptului că numeroşi indivizi care posedă gena APOE4 nu dezvoltă niciodată această afcțiune, cPLA2 a fost identificat ca un factor care creşte riscul apariţiei bolii Alzheimer la cei cu activitate crescută.
O cercetare a arătat că persoanele cu niveluri ridicate de activitate a acestei enzime prezintă o probabilitate mai mare de a suferi de boala Alzheimer.

O abordare terapeutică posibilă se bazează pe diminuarea impactului nociv al activității enzimei cPLA2, menținând în același timp rolul său esențial în asigurarea funcționării normale a creierului. Scopul cercetătorilor a fost găsirea unei soluții care să permită reducerea activității dăunătoare a enzimei fără a-i anula complet efectele benefice.

Una dintre dificultăți a implicat găsirea unor substanțe microscopice capabile să străbată eficient bariera protectoare dintre sânge și creier pentru a ajunge la destinație în creier.

Alegerea este extrem de dificilă.

Descoperirile recente au fost prezentate de Hussein Yassine, director al Centrului pentru sănătatea personalizată a creierului de la Şcoala de Medicină Keck a USC, care a afirmat:

„În acest studiu, am identificat compuşi care acţionează selectiv asupra cPLA2, cu efecte minime asupra enzimelor PLA2 înrudite, care sunt importante pentru funcţionarea celulară normală”

.
Această declaraţie subliniază rezultatele obţinute de echipa de cercetare condusă de Hussein Yassine.

Studiile efectuate pe modele celulare și animale au arătat că activitatea cPLA2 poate fi diminuată chiar și la niveluri foarte mici de concentrație, ceea ce demonstrează puterea de impact a acestor compuși în sistemele aferente creierului.

„Atât în modelele celulare, cât şi în cele animale, activitatea cPLA2 a fost redusă la concentraţii scăzute, ceea ce indică faptul că aceşti compuşi au influenţă puternică în sistemele relevante pentru creier”

, a declarat el, după cum relatează Agerpres.

Evaluarea a miliarde de molecule posibile a fost realizată de cercetători prin metode de screening computaţional la scară largă, în scopul identificării potenţialelor tratamente. Compuşii care erau de aşteptat să ţintească în mod selectiv cPLA2, să poată pătrunde în creier şi să menţină activitatea în condiţii cu relevanţă biologică au fost prioritizaţi de echipă.

În urma procesului de selecție a candidaților, eforturile de pregătire a compușilor pentru evaluarea pe modele animale au fost coordonate de farmacologul Stan Louie de la Şcoala de Farmacie şi Studii Farmacologice Alfred E. Mann a USC.
În cadrul acestui proces, s-a măsurat eficiența cu care acești compuși erau livrați la creier.

În viitor, vor avea loc teste suplimentare.

În urma unui proces de selecție riguros, un anumit compus care inhibă activitatea cPLA2 a apărut ca fiind extrem de promițător, acesta fiind capabil să diminueze activarea nocivă a cPLA2 în celulele cerebrale umane supuse unor situații de stres similare celor întâlnite în cazul bolii Alzheimer.

Pe baza cercetărilor efectuate pe şoareci, s-a observat că acel compus a putut traversa eficient bariera care separă sistemul circulator de creier şi a modificat procesele inflamatorii din sistemul nervos legate de boala Alzheimer.

Descoperirile recente indică faptul că inhibarea selectivă a cPLA2 ar putea constitui o abordare terapeutică promițătoare împotriva bolilor neurodegenerative.

Scopul cercetării noastre este să determinăm dacă modificarea procesului inflamator poate afecta probabilitatea de apariţie a bolii Alzheimer, în special la persoanele care au genele APOE4 în genomul lor, a afirmat Yassine.

„Obiectivul nostru este să aflăm dacă intervenţia asupra inflamaţiei poate modifica riscul de Alzheimer – în special la purtătorii genelor APOE4”

Accentul acestei noi etape se pune pe evaluarea riguroasă a securităţii, a posibilităţii de implementare şi, în ultimă instanţă, a impactului acestei abordări asupra bolii la om.

„Această nouă etapă nu se concentrează pe promisiuni, ci pe determinarea cu atenţie a siguranţei, fezabiltăţii şi, în cele din urmă, a importanţei modulării acestei căi pentru boala la om”

, a precizat cercetătorul.