
Un regim alimentar drastic este urmat de pitoni, care consumă o antilopă într-o singură ingestie și supraviețuiesc fără hrană timp de câteva luni. Cercetătorii au descoperit acum o substanță moleculară crucială pentru această capacitate metabolică excepțională, despre care se crede că va dezvolta o nouă clasă de medicamente pentru combaterea obezității, potrivit The Guardian.
Un anumit metabolit prezent în sângele pitonilor a fost testat pe șoareci obezi, provocând o scădere rapidă în greutate și o pierdere a poftei de mâncare după ce li s-a administrat.
Se consideră că această substanță ar putea produce un impact asemănător celui obținut de la anumite medicamente, Wegovy, potrivit declarațiilor experților în domeniu.
Dr. Jonathan Long, un profesor asociat în cadrul departamentului de patologie la Universitatea Stanford, a declarat:
„Evident, noi nu suntem șerpi”
.
El este, de asemenea, coautor al respectivului studiu.
El a adăugat că investigarea acestor creaturi ar putea duce la descoperirea unor compuși sau procese biochimice care au un impact și asupra metabolismului uman.
„Dar poate că, studiind aceste animale, putem identifica molecule sau căi metabolice care afectează și metabolismul uman”
, a continuat acesta.
Experții au ajuns la anumite concluzii
Speciile de pitoni birmanezi se pot dezvolta până la dimensiuni impresionante, 5 metri în lungime și 100 kg în greutate. Hrana lor în mediul natural este formată din prăzi a căror greutate poate reprezenta aproape 100% din masa corporală a acestor șerpi uriași.
În perioada de după-amiază, capacitatea cardiacă a acestora crește cu 25%, în timp ce procesele metabolice se intensifică de 4.000 de ori pentru a facilita asimilarea nutrienților din alimente. Ulterior, aceștia sunt capabili să supraviețuiască perioade de 12 până la 18 luni fără hrană, cu repercusiuni negative minime.
La început, cercetătorii au căutat să identifice substanțele rezultate din metabolism care sunt asociate cu creșterea rapidă a inimii la pitonii care au mâncat. Pentru a studia acest fenomen, au analizat probe de sânge de la pitonii birmanezi tineri, care cântăreau între 1,5 și 2,5 kg, atât înainte, cât și după ce au consumat o cantitate de hrană echivalentă cu aproximativ 25% din greutatea lor corporală.
În urma cercetărilor, au fost descoperite peste 200 de molecule a căror concentrație în sângele pitonilor a înregistrat o creștere considerabilă la câteva ore după hrănire, inclusiv una care a înregistrat o creștere de peste 1.000 de ori. Această substanță, denumită pTOS, este generată de bacteriile din tractul intestinal al reptilelor și se caracterizează printr-o prezență în cantități reduse în urina oamenilor, potrivit surselor științifice.
În ciuda acestui fapt, efectele asupra șoarecilor de laborator nu au arătat modificări semnificative în ceea ce privește consumul de energie sau mărimea organelor atunci când au primit pTOS.
Long a menționat că schimbarea observată a avut loc în apetitul și modul de hrănire al șoarecilor.
În urma unui tratament cu pTOS, șoarecii supraponderali au înregistrat o scădere semnificativă a apetitului în comparație cu cei din grupul de referință, rezultând o pierdere de 9% din masa corporală după o perioadă de 28 de zile.
Se pare că această substanță chimică are un mod de acțiune distinct în comparație cu medicamentele de tip GLP-1, precum Wegovy, care își exercită efectul și prin reducerea vitezei de golire a stomacului, ducând astfel la o senzație de sațietate prelungită, însă provocând în același timp efecte nedorite precum grețuri, constipație și duri de stomac.
Se pare că pTOS are un efect asupra unei anumite părți a creierului, și anume hipotalamusul, care este cunoscut pentru rolul său în reglarea apetitului.
Biologul Leslie Leinwand de la Universitatea Colorado din Boulder a declarat:
„Practic, am descoperit un inhibitor al apetitului care funcționează la șoareci fără unele dintre efectele secundare pe care le au medicamentele GLP-1”
, a adăugat ea, fiind coautoră a cercetării.
COMENTARII / 0