
Un stil de viață cu totul aparte caracterizează pitonii, a căror existență se remarcă printr-un metabolism extrem de flexibil. Acești șerpi pot supraviețui timp de luni întregi fără hrană, pentru ca apoi să consume o cantitate imensă de hrană, precum o antilopă întreagă.
În timp ce acest fel de „dieta yo-yo” ar fi dezastruoasă pentru alte animale, șerpii au adaptări speciale care îi ajută să prospere în stilul lor de viață cu boom și pauză,
potrivit Science Alert.
Citește șiNu-ți lăsa telefonul în noapte: greșeli care îți împiedică somnul
O creștere a metabolismului de 40 de ori este înregistrată după ingestia alimentară, însoțită de o creștere cardiacă de până la 24,5% la anumite specii, iar flora intestinală este pregătită să răspundă prompt la o alimentare ocazională.
Umanizarea produselor secundare microbiene reprezintă o posibilă direcție de cercetare, potrivit oamenilor de știință care studiază sângele de piton. Cercetătorii Leslie Leinwand de la Universitatea din Colorado Boulder și Jonathon Long de la Universitatea Stanford au efectuat împreună un studiu pentru a determina compoziția sângelui pitonilor regius și pitonilor birmanezi după ingestia hranei.
În urma analizei, au fost găsiți 208 metaboliți distincti care au înregistrat o creștere considerabilă după hrănirea lunară a pitonilor, însă unul dintre aceștia a captat atenția specialiștilor.
Concentrațiile de para-tiramină-O-sulfat (pTOS) au înregistrat o creștere de 1.000 de ori în sângele acestor reptile după masă.
În procesul de descompunere a aminoacidului tirozină, bacteriile intestinale ale șarpelui produc un anumit metabolit, care rezultă din eliberarea de dioxid de carbon și adăugarea de sulfat la moleculă.
În prezent, oamenii de știință sunt focusați asupra studierii pTOS, un subiect care a stârnit un interes deosebit în comunitatea științifică.
Informații limitate sunt disponibile despre pTOS. S-a observat că există anumite cercetări care indică prezența pTOS în organismul uman, precum și o posibilă creștere a nivelului acestuia după ingestia alimentelor.
Deși rezultatele nu sunt concludente în ceea ce privește impactul asupra ființelor umane, descoperirea a fost suficient de interesantă pentru a încuraja oamenii de știință să aprofundeze investigația.
Studiul a deschis calea pentru cercetări suplimentare, fără a oferi însă suficiente informații pentru a determina efectele asupra oamenilor.
Studiile aprofundate ale proceselor metabolice impun, potrivit lui Long, o abordare mai largă, care să depășească cadrul cercetărilor efectuate până în prezent pe șoareci și oameni, pentru a examina extremele metabolice existente în natură.
„Dacă vrem cu adevărat să înțelegem metabolismul, trebuie să mergem dincolo de studiile pe șoareci și oameni și să ne uităm la extremele metabolice pe care le oferă natura”
, afirmă Long.
Slăbirea fără consecințe nedorite ar putea deveni o realitate.
Se observă că, spre deosebire de rozătoare, pTOS nu se manifestă în mod natural la șoareci și șobolani, însă îi influențează în mod clar pe aceștia din urmă în ceea ce privește controlul poftei de mâncare.
Rezultatele surprinzătoare au arătat că atât șoarecii cu obezitate, cât și cei cu greutate normală au redus semnificativ consumul de hrană după ce au primit doze mari de pTOS, indiferent dacă administrarea a fost făcută prin injecție în abdomen sau pe cale orală. Această scădere în greutate a avut loc fără apariția unor efecte nedorite, precum probleme gastrointestinale, pierderea masei musculare sau scăderea nivelului de energie, efecte care sunt adesea asociate cu alte tratamente de slăbit.
pitonii și rozătoarele au fost supuși unui experiment cu o doză de pTOS, care a declanșat activitatea neuronală în zona hipotalamusului ventromedial, structura cerebrală responsabilă de reglarea senzațiilor de foame, sațietate și echilibru energetic. Această activare neuronală oferă o explicație pentru modul în care molecula pTOS îi transmite pitonului că nu este necesară consumarea întregii prăzi, cum ar fi o antilopă.
COMENTARII / 0