Specialiștii în astronomie au modelat digital cerul din Noapte înstelată de Van Gogh și au concluzionat că data oficială atribuită creației este eroare. În schimb, experții în istorie nu acceptă această perspectivă.
De mai bine de 100 de ani, se considera că „Noapte înstelată” este exclusiv rezultatul imaginației febrile a lui
Un grup de astronauți din Coreea de Sud afirmă că pictura surprinde, de fapt, un cer real pe care pictorul l‑a observat înainte de răsăritul soarelui, însă la o dată total diferită de cea documentată oficial în cronologia artei, menționează The Guardian.
Citește șiImagini rare cu fiul artistei Corina Bud. Robin a împlinit 18 ani, iar mama lui i-a transmis un mesaj emoționant. „Ești cea mai mare iubire a mea”
După calculele realizate de astrofizicieni, locația precisă a obiectelor cerești din pictură – în special a Lunii, a planetei Venus și a constelațiilor reprezentate – se aliniază cu o precizie remarcabilă cu cerul de dimineața zilei de 22 iulie 1889.
Rezultatele indică că momentul de creație este cu aproximativ o lună mai târziu decât cronologia unanim acceptată până în prezent, plasând opera în iunie.
În acele momente tumultoase ale existenței sale, artistul postimpresionist olandez a ales să fie internat în mod voluntar la spitalul de recuperare din Saint-Rémy-de-Provence, o localitate situată în sudul Franței, unde căutase calm după numeroase episoade intense de tulburare mentală.
Din fereastra camerei sale, în care se aflau grădițe, Van Gogh se uită adesea la cerul nocturn și la primele raze de dimineață, transferând în pictură sentimentele și observațiile sale personale.
Noua teorie propusă de cercetători este întâmpinată cu scepticism și găsește rezistență puternică din partea reprezentanților Muzeului Van Gogh din Amsterdam.
Custozii ai prestigioasei instituții olandeze contestă teoria cercetătorilor sud-coreeni, susținând că există dovezi convingătoare, printre care documente istorice și corespondențe clare ale artistului, care confirmă fără îndoială că „Noapte înstelată” era deja terminată în luna iunie a anului 1889.
Acest eveniment se bazează pe o scrisoare trimisă fratelui său, Theo, în jurul datei 18 iunie, în care artistul menționa planul de a lansa un nou proiect dedicat unui cer înstelat.
Mai mult, experții în artă au menționat constant că în iulie, Van Gogh a suferit o criză psihică intensă, un episod medical grav care, se credea, l-a împiedicat să lucreze la șevalet pentru o perioadă de câteva săptămâni.
Teoria conform căreia componentele celeste din lucrare ar fi reprezentat doar ornamente artistice a fost susținută și de constatările că aranjamentul stelelor și planetelor nu se potrivise deloc cu ceea ce era observabil pe cerul din sudul Franței în iunie.
Echipa de cercetători condusă de Kim arată că, în cazul în care intervalul este mutat spre sfârșitul lunii iulie, obiectele cerești dobândesc o precizie impresionantă.
Privite de la fereastra sanatoriului din Saint-Rémy-de-Provence, Luna, planeta Venus și roiul stelar Hiadele ar fi putut fi admirate exact în alinierea transpusă pe pânză, ceea ce transformă pictura într-o interpretare vizuală a realității, chiar dacă una exagerată prin tușe artistice.
În scopul confirmării științifice a acestei ipoteze, astronomii au localizat relieful autentic din apropierea sanatoriului, și anume o vârf montan situat la sud-vest față de clădire, și au examinat o schiță incipientă creată de Van Gogh.
Analiza a evidențiat că maestrul olandez a reușit să surprindă un cadru vizual extrem de restrâns al peisajului. Prin utilizarea unor softuri avansate de reconstituire astronomică, echipa a recreat poziția bolților cerești înainte de fiecare răsărit în lunile iunie și iulie ale anului 1889.
În diminețile în care Luna se afla deasupra planetei Venus, cercetătorii s-au concentrat, iar cele două corpuri luminoase erau încadrați în câmpul vizual strâmt observabil de la fereastra camerei de sanatoriu.
Printre toate simulările rulate, singurele
În scopul de a confirma ipoteza conform criteriilor academice, cercetătorii au recurs la statistica matematică și la geometria formelor, evaluând numeric cât de asemănătoare sunt pozițiile stelelor din lucrare cu cele ale cerului real.
Kim a precizat că, pentru a converti această întrebare într-o problemă științifică ce solicită date cantitative, era nevoie să se evalueze cât de asemănătoare sunt configurațiile stelare din pictură cu cele ale cerului real, folosind geometria formelor și statistica.
„Pentru a transforma această întrebare într-o problemă științifică, ce necesită date cantitative, a trebuit să măsurăm gradul de asemănare dintre configurațiile stelare din pictură și cerul real, folosind geometria formelor și statistica”, a explicat Kim.
Cu toate acestea, cercetătorii recunosc că concluziile nu pot fi luate ca fiind absolute, deoarece există șansa ca Vincent van Gogh să fi trasat sau să fi păstrat în memorie aspecte ale cerului observate în dimineți diferite, pe care le-a îmbinat ulterior într-o singură pictură.
Experții muzeului susțin că există dovezi materiale și documentare care infirmă data propusă de oamenii de știință. Tabloul a fost creat pe un fragment de rolă de pânză pe care maestrul olandez a primit-o la începutul lunii iunie a acelui an.
Mai mult, o confirmare cronologică necontestabilă constă în faptul că, la 2 iulie 1889, Van Gogh a transmis fratelui său Theo deja un desen realizat pe baza picturii finalizate, excludând posibilitatea ca lucrarea să fi fost creată cu trei săptămâni mai târziu.
În plus față de aceste argumente, se consideră și condiția de sănătate slabă a pictorului în perioada petrecută la sanatoriul din Saint‑Rémy‑de‑Provence.
Potrivit reprezentanților muzeului, Van Gogh a suferit o criză psihică de severitate extremă în jurul datei 22 iulie, un episod medical grav care l-a lăsat complet imobilizat și incapabil să picteze pentru peste o lună.
Mai mult, specialiștii olandezi subliniază că pictorul nu căuta o redare fotografică a mediului natural, astfel încât aranjamentul stelelor și planetelor nu poate fi folosit ca un reper matematic infailibil pentru a stabili data creației.
Îndoiala privind concluziile studiului este susținută și de Donald Olson, profesor emerit în fizică și astronomie la Universitatea de Stat din Texas, și de asemenea recunoscut ca expert de renume în analiza evenimentelor celeste transmise în opere de artă.
El susține că pozițiile astronomice reale ale planetei Venus și ale roiului Hiadele nu se potrivesc cu cele pe care le-a desenat pictorul.
În același timp, specialistul american neagă presupunerea că artistul ar fi utilizat un unghi restrâns, susținând că un astfel de cadru limitat nu se potrivește deloc cu perspectiva extinsă ce trebuie să includă dealurile și formațiunile stâncoase din compoziție.
COMENTARII / 0